Derivati de magneziu - Oxidul de magneziu, hidroxid, carbonat bazic si trisilicat - in medicina

Derivati de magneziu - Oxidul de magneziu, hidroxid, carbonat bazic si trisilicat - in medicina

Structura chimica: - oxidul de magneziu: MgO;

- hidroxid de magneziu: Mg(OH)_2;

carbonat bazic de magneziu: MgCO₃

- trisilicat de magneziu:   

Proprietati fizico-chimice

Solubili in apa si in acizi.

Farmacodinamie

Mecanism neutralizant si adsorbant; Trisilicatul are actiune lenta si prelungita; Oxidul poate creste pH-ul pana la 9.

Farmacocinetica

Absorbtie per os foarte redusa cca. 5-10%. Reactioneaza cu acidul clorhidric gastric, cu formare de MgCl₂

Mg(OH)₂ + 2HCl = MgCl₂ + 2H₂O.

Distributie: nu s-au gasit informatii in literatura de specialitate.

Epurare renala si digestiva. Oxidul de siliciu coloidal (format din trisilicatul de magneziu) se absoarbe in cantitate mica si se elimina renal.

Farmacotoxicologie

Efecte secundare:

- În exces, efect secundar laxativ (2-5 g oxid sau carbonat) sau purgativ (doze mari);

- În insuficienta renala si hipemagnezemie prin retentie de magneziu, oxidul de magneziu poate provoca tulburari cardiovasculare, neuromusculare (atonie musculara) si sedare puternica.

Farmacoterapie

Indicatii:

- ca antiacide, in asociere cu alte medicamente;

- asocierea cu carbonat de calciu si derivati de aluminiu este indicata, pentru antagonizarea efectului secundar constipant al acestora.

Farmacografie

Posologie:

- oxidul si hidroxidul, 0,15-0,50 g o data (400-800 mg/zi);

- carbonatul, 0,25-1 g o data;

- trisilicatul, 0,5-2 g o data.

Farmacoepidemiologie

Interactiuni: Derivatii de magneziu scad biodisponibilitatea digoxinei si tetraciclinei.