Diagnosticul - Obiectivele diagnosticului intreprinderii

CURS 1. DEFINIREA SI OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI

Definirea diagnosticului

Obiectivele diagnosticului intreprinderii

Tipuri de diagnostic

1.1. Definirea diagnosticului

In medicina diagnosticul are semnificatia unei analize a simptomelor si determinarea cauzelor interne si externe ale unei maladii. Ca metoda de management, diagnosticarea asigura investigarea intreprinderii si a componentelor sale procesuale si structurale, cu ajutorul unui instrument specific, in vederea depistarii principalelor puncte forte si slabe si, pe aceasta baza, formularea de recomandari de amplificare a potentialului de viabilitate al acesteia[1]. Din aceasta definitie rezulta ca:

diagnosticarea vizeaza intreprinderea in ansamblul sau sau componente procesuale/structurale ale acesteia;

investigarea se realizeaza cu ajutorul unor metode si tehnici specifice, care permit patrunderea in intimitatea fenomenelor si proceselor economice si de alta natura;

diagnosticarea faciliteaza depistarea cauzala a principalelor puncte forte si slabe ale domeniului investigat;

diagnosticarea permite determinarea potentialului de viabilitate economica si manageriala prin luarea in considerare a punctelor forte si slabe;

finalul diagnosticarii il reprezinta prezentarea celor mai importante recomandari, de natura strategica si tactica, orientate pe atenuarea sau eliminarea cauzelor generatoare de puncte slabe.

Exista similitudine intre medicina si economie in privinta diagnosticului.

CA SI DIAGNOSTICUL MEDICAL, cel economic are ca si principal obiectiv aprecierea starii de sanatate a intreprinderii cu identificarea cauzelor care au generat "maladia" contextul in care aceasta s-a instalat si ce sanse de supravietuire mai exista.

CA SI MEDICUL diagnosticianul economic se confrunta cu simptomele bolii pe care trebuie sa le interpreteze si sa le abordeze, separand intamplatorul de permanent, esentialul de neesential, in functie de care diagnosticheaza starea de sanatate a intreprinderii.

CA SI IN MEDICINA un diagnostic gresit are consecinte imprevizibile pentru "pacient". Aceasta face ca actul de diagnosticare sa aiba o mare incarcatura morala de care expertul in diagnoza trebuie sa fie constient cand opteaza pentru aceasta profesiune.

DACA IN MEDICINA calitatea actului medical in general si al diagnosticului in special, depinde de pregatirea si experienta medicului, in economie calitatea diagnozei depinde de "arta" expertului diagnostician de a patrunde in tainele existentei si functionalitatii intreprinderii, de a vedea ceea ce in mod normal un neinitiat nu poate sa vada.

DACA MEDICUL are avantajul ca diagnosticheaza pe o fiinta vie, rationala capabila de dialog, pacientul expertului in economie "dialogheaza" cu aceasta prin cifre si alte semnale "conversatia" fiind intuitiva si mai greu de realizat.

ASA CUM PROFESIUNEA DE MEDIC subintelege confidentialitatea, tot asa cea de expert diagnostician presupune discretie si pastrarea secretului asupra informatiilor obtinute si concluziilor deduse.

ASA CUM IN MEDICINA nu exista boli ci bolnavi, la fel in economie nu exista faliment ci intreprinderi falimentare.

ASA CUM NU ORICINE POATE DEVENI MEDIC tot asa nu orice economist poate fi expert diagnostician.

ASA CUM MEDICUL ISI ASUMA RESPONSABILITATEA DIAGNOSTICULUI tot asa economistul trebuie sa-si asume responsabilitatea concluziilor si solutiilor date.

Stiinta economica a constituit un instrument, uneori chiar sofisticat pentru analiza diagnostic, de aceea un demers intr-o asemenea directie pare dificil in sensul limitarii plajei posibilitatilor de a aduce contributii originale. Ne asumam acest risc incercand o imbinare intre abordarea sistemica si sistematica.

1.2. Obiectivele diagnosticului intreprinderii

Obiectivele diagnosticului sunt, in fapt, raspunsurile la intrebarile pe care expertul diagnostician si le pune in legatura cu intreprinderea pe care o investigheaza: cum se desfasoara activitatea?, de ce astfel si nu altfel?, cum s-a ajuns la aceasta situatie?, care sunt punctele tari?, dar cele slabe?, unde se va ajunge? etc. In tabelul nr. 1.1. sunt prezentate intr-o forma sintetica obiectivele pe tip de diagnostic.

Tabelul nr. 1.1

Cele 120 de obiective ale analizei diagnostic

Tipuri de diagnostic

Motivatiile elaborarii unei analize diagnostic sunt multiple: intreprinderea este in dificultate cand se impune un diagnostic global, anumite structuri organizatorice sunt vulnerabile cand se reclama un diagnostic partial (diagnosticul structurii), testarea periodica a potentialului intreprinderii cand se impune un diagnostic sintetic rapid, pregatirea deciziilor strategige de fuziune sau achizitii cand diagnosticul sta la baza partajarii proprietatii si fundamentarii optiunii, sau pur si simplu o autodiagnosticare pentru evidentierea punctelor forte si punctelor slabe ale intreprinderii. Prin consecinta, combinand nivelurile si contextele in care se pot realiza, rezulta mai multe tipuri de analize-diagnostic care, impreuna cu caracteristicile lor, sunt prezentate in figura nr. 1.1 si in tabelul nr.1.2.

Figura nr. 1.1 Tipologia diagnosticului

Diagnosticul de sinteza/rapid

obiectul investigatiei il reprezinta intreprinderea in ansamblul ei;

are avantajul ca se efectueaza rapid si dezavantajul ca se bazeaza numai pe principalii parametrii ai intreprinderii, in special pe indicatorii de rezultate;

este un diagnostic de control cu rol preventiv si in foarte multe cazuri o autodiagnosticare.

Diagnosticul global

obiectul acestui tip de diagnostic il reprezinta intreprinderea in ansamblu;

necesita cheltuieli ridicate si o pregatire de specialitate (expert evaluator);

se elaboreaza atunci cand intreprinderea se vinde, se reorganizeaza prin achizitii/fuziuni sau cand se confrunta cu greutati majore.

Diagnosticul focalizat

este un diagnostic specializat pe tinte/obiective:

diagnostic de criza - obligatoriu in cazul falimentului;

scaderea cotei de piata;

reducerea profitului;

fuziune/achizitii.

Diagnosticul functiunilor intreprinderii

este un diagnostic specializat pe activitati: comercial, financiar, resurse umane, operational, juridic, ecologic, social, strategic;

necesitatea acestui tip de diagnostic deriva atunci cand apar disfunctionalitati intr-o activitate, sau cand se doreste valorificarea unor oportunitati;

este realizat cu cheltuieli relativ mici si in timp relativ scurt.

Diagnosticul de sanatate/rezultate

urmareste determinarea starii de sanatate a intreprinderii, preponderent pe baza datelor istorice;

se foloseste preponderent metoda comparatiei, avand ca referential perioada precedenta, bugetul de venituri si cheltuieli, nivelul mediu al industriei.

Diagnosticul de vitalitate

urmareste determinarea starii de vitalitate a intreprinderii prin raportare la dinamica mediului extern;

se foloseste permanent metoda scenariilor cu scopul evaluarii capacitatii intreprinderii de a face fata unei situatii viitore deosebite: crize, fuziuni, achizitii;

referentialul este preponderent concurentul cel mai bine plasat, nivelul mediu al industriei (sectorului), tintele strategice.

Diagnosticul de evaluare

este un diagnostic complex;

are ca obiectiv stabilirea valorii de piata a intreprinderii.

Tabelul    nr.1.2

Tipuri de diagnostic