ETIOLOGIA INSUFICIENTEI CARDIACE

ETIOLOGIA    INSUFICIENTEI CARDIACE

In cadrul etiologiei insuficientei cardiace se disting doua tipuri de factori cauzali:

a. factori fundamentali sau primari

b. factori precipitanti

Factorii primari se caracterizeaza prin evolutie cronica ce conduce la deteriorarea functiei cardiace, iar cei precipitanti sunt de natura acuta, accelerand aparitia manifestarilor linice, neputand conduce la insuficienta cardiaca in absenta factorilor primari.

Factori primari:

suprasolicitarea pompei cardiace: este reprezentata atat de supraincarcarea prin rezistenta crescuta (stenoze aortice, pusee hipertensive) cat si prin supraincarcare volumica (insuficiente valvulare, sunturi extracardiace, retentie hidrosalina).

scaderea contractilitatii: care poate afecta contractilitatea primara (cardiomiopatii) sau secundara, actionand pe un cord cu contractilitate initial normala, dar care prezinta fie un infarct miocardic acut (cu scaderea brusca a masei cardiace) fie datorita proceselor de remodelare insotite de modificari de cinetica sau geometrice (anevrism).

perturbarea umplerii diastolice: de cauza cardiaca (cardiomiopatia restrictiva) sau alte cauze extracardiace (hipovolemii, soc septic)

Factori precipitanti:

Factorii precipitanti sunt de regula reversibili sau corectabili, iar in unele cazuri se suprapun peste actiunea factorului primar.

Acesti factori pot fi:

a. cardiaci: miocardita, endocardita, miocardita toxica, tulburari de ritm, ischemie etc.

b. extracardiaci: reprezentati in mare masura de pusee hipertensive, hipervolemie sau destul de des in tara noastra de necomplianta la tratament ( fie prin administrarea gresita a medicatiei fie prin administrarea in acelasi timp de alte medicamente care au ca efect cardiodepresia) si mult mai rar de sindroame hiperkinetice.