PARAZITOZELE PULMONARE

PARAZITOZELE PULMONARE

ECHINOCOCOZA PULMONARA

Este cea mai frecventa forma de parazitoza pulmonara al carei agent patogen este taenia echinococcus.

In organismul uman locurile de predilectie ale parazitului sunt ficatul si plamanii. Localizarile la nivelul creierului, splinei, cordului, rinichilor si pancreasului sunt rare.

La nivelul toracelui, chistul hidatic este repartizat astfel: 95% la nivelul plamanilor, 5% la nivelul mediastinului, pleurei si diafragmului.

Chistul contine un lichid clar, ca apa de stanca, si nisip reprezentat de scolecsi, iar in ficat poate contine numeroase vezicule fiice in suspensie. La plaman, chistul hidatic poate avea sediul periferic, in centrul unui lob sau in aproprierea hilului. Parenchimul pulmonar din jurul adventicei chistului hidatic poate fi perfect sanatos, contur net, alteori este sediul unor procese congestive si atelectatice care explica hemoptizia si conturul care este pierdut, sters.

In chistul hidatic se disting mai multe perioade evolutive:

de constituire sau de chist inchis

de vomica

de evacuare si supuratie.

Semne radiologice:

Semnele radiologice variaza in raport cu faza clinica in care se face examenul.

Chistul hidatic necomplicat (inchis) se prezinta sub forma unei opacitati cu urmatoarele caractere:

a) forma rotunda sau ovalara, uneori aplatizata cand vine in contact cu peretele toracic, mediastin, diafragm, scizuri. Alteori poate prezenta o ancosa sau un aspect polilobat, cand se gaseste in apropierea unor structuri bronhovasculare rigide.

b) structura: omogena.

c) intensitatea: in general subcostala, prin ea observandu-se coastele si desenul pulmonar al parenchimului suprapus la acelasi nivel.

d) contur: net, dar care poate deveni sters cand chistul creste si se produc reactii inflamatorii in jur.

e) dimensiuni: variate, de la 1 la 20 cm, uneori mai mult.

f) localizarea: pare mai frecventa in dreapta, cu predilectie pentru lobii inferiori.

g) numar: de obicei unic; in 16% din cazuri se constata localizari multiple.

h) plasticitatea: chistului hidatic se pune in evidenta prin miscari respiratorii fortate si schimbari de pozitie, in care dimensiunile si forma chistului hidatic se modifica discret si realizeaza semnul ESCUDERO-NEMENOV ("respiratia chistului"):

in inspir fortat, chistul hidatic se alungeste cranio-caudal

in expir, chistul se turteste transversal.

Fig.64 Echinococoza pulmonara- stanga multipla, dreapta unica

Chistul hidatic complicat: se prezinta sub urmatoarele forme:

- cand se produce o fisurare a adventicei sau a unei bronhii invecinate, aerul patrunde printr-un sistem de supapa cu ventil expirator in spatiul dintre adventice si exochist unde este retinut. Radiologic, se observa o transparenta la polul superior al opacitatii chistului sub forma de semiluna (semnul MORQUIO).

- cand se produce o ruptura a chistului cu realizarea unei fistule mari si aparitia unei vomici cu lichid clar si sarat, chistul prezinta aspecte radiologice variate: "semnul dublului arc", imagine hidroaerica tipica, membrana aflandu-se sub nivelul lichidului, "semnul membranei plutitoare" etc.

Uneori chisturile corticale se rup in cavitatea pleurala ducand la aparitia unei pneurezii. Ruptura unui chist in pericard este exceptionala.

Diagnosticul diferential:

- chistul hidatic plin trebuie diferentiat de toate opacitatile rotunde sau ovalare: infiltratul rotund tuberculos, tuberculomul, cancerul pulmonar periferic, metastaza solitara, sarcomul, tumorile benigne,    etc.

- chistele hidatice multiple trebuie diferentiate de toate opacitatile rotunde multiple : TBC pulmonara, bronhopneumonia nespecifica, abcesele multiple, silicoza, neoplasmul pulmonar multicentric, metastazele pulmonare, etc.

- chistul hidatic supurat trebuie diferentiat in primul rand de abcesul pulmonar.

- chistului hidatic evacuat in totalitate prin vomica - diagnosticul diferential se face cu imaginile radiotransparente: caverna tuberculoasa, chistul aeric, bula de emfizem, abcesul pulmonar evacuat in totalitate.

Evolutie:

Chistul hidatic se poate vindeca fara sa produca vomica. Este o modalitate de evolutie rar intalnit. Alteori vindecarea se produce dupa vomica cu eliminarea lichidului in totalitate si a membranei proligere. O asemenea vindecare este destul de rara.

O alta modalitate de evolutie este infectarea chistului si transformarea lui intr-o supuratie cu o evolutie foarte lunga.

Calcificarea chistului hidatic se produce la cele care au sediu hepatic, dar nu se intalneste la cele pulmonare. In cursul calcificarii, chistul hidatic se poate micsora, iar in cele din urma ramane o cicatrice fibrocalcara.

Tratamentul de electie al chistului hidatic este cel chirurgical si consta fie in enuclearea chistului, fie in exereza segmentului sau lobului in care este situat chistul. Tratamentul medical cu clorochin urmareste omorarea larvelor si a dat unele rezultate.

CISTICERCOZA PULMONARA

Este foarte rara si este determinata de embrionul hexacant al taeniei solium. Gazda definitiva a parazitului este omul, iar cea intermediara este, de obicei, porcul. Tesuturile mai des afectate sunt pielea si tesutul subcutanat, creierul si meningele, muschii, globul ocular, inima, ficatul. Dupa o evolutie de cativa ani, parazitul moare si se impregneaza cu saruri calcare. Localizarea pulmonara este rara.

Radiologic, la inceput se observa opacitati nodulare multiple, rotunde sau ovalare, net delimitate, raspandite in ambele arii pulmonare, de intensitate subcostala, care seamana cu metastazele. Diagnosticul radiologic este dificil in forma evolutiva.

Fig. 63 Cisticercoza pulmonara

Dupa moartea parazitului, opacitatile se calcifica central, periferic sau in totalitate, devin mai mici si neomogeni. Imaginea radiologica este, de cele mai multe ori, cu aspect de mici chiste lichidiene in interiorul carora se evidentiaza parazitul mort, calcificat, in forma de virgula sau arc. Opacitatile rotunde sau ovalare calcificate pot fi vizibile si in afara plamanilor in masele musculare ale membrelor unde sunt usor de evidentiat.

ASCARIDIOZA

Agentul patogen este Ascaris lumbricoides. Este o afectiune de larga raspandire pe toate continentele. Larvele traverseaza peretele intestinului subtire si ajung in limfaticele intestinale sau in circulatia porta. Prin limfatice, larvele sunt duse spre ganglionii mezenterici de unde pot trece in cavitatea peritoneala sau ajung in cordul drept. Prin vena porta, larvele trec prin ficat si, de aici, sunt transportate de curentul sanguin prin inima in mica circulatie. De aici, ele pot urma doua cai: unele rup capilarele pulmonare si patrund in tesutul pulmonar, putand ajunge in alveole si in bronhiole, de unde sunt eliminate in trahee, laringe si faringe, de unde pot fi expectorate; altele trec prin capilarele pulmonare, ajung in marea circulatie si sunt duse, sub forma de emboli, in diverse organe.

Radiologic: Larvele trecand prin plaman declanseaza reactii alergice de tipul infiltratelor Loffler. Diagnosticul se bazeaza pe prezenta oualor de ascarizi sau viermi adulti in scaun si punerea in evidenta a larvelor in produsele de expectoratie. Ele se prezinta sub forma unei sau mai multor opacitati de forma rotunda sau ovalara, uneori bine delimitate alteori cu contururi difuze, diametre intre 1-8cm care pot fi localizate oriunde la nivelul campurilor pulmonare. Imaginile sunt pasagere, ele dispar in cateva zile si pot reapare intr-o alta regiune pulmonara. Datorita acestei caracteristici ele se mai numesc si infiltrate fugace. In tabloul biologic se constata o eozinofilie marcata.

INFESTARILE CU PROTOZOARE

TOXOPLASMOZA este o parazitoza data de Toxoplasma gondii. Aceasta se gaseste la aproape toate animalele domestice: iepuri de casa, gaini, porumbei, caini, soareci. Boala poate fi congenitala sau dobandita.

Toxoplasmoza congenitala apare in cursul vietii intrauterine si se manifesta la copil imediat dupa nastere sau dupa cateva luni. Ea ataca sistemul nervos central si produce hidrocefalie si microcefalie. Modificarile pulmonare in aceasta forma sunt foarte rare.

Toxoplasmoza dobandita este produsa prin contaminarea cu carnea animalelor bolnave, insuficient preparata.

Radiologic, aspectul este necaracteristic si consta in focare de tip pneumonic (cel mai adesea de tip virotic) sau de tip bronhopneumonic. Foarte rar, se observa diseminari de tip miliar. Modificarile pulmonare pot fi asociate cu leziuni cerebromeningee, cutanate, ganglionare, hepatosplenice, miocardice. Dupa vindecare, se observa zone de fibroza si numeroase focare de calcificare.

Diagnosticul se pune numai pe examene de laborator. Prognosticul este destul de grav.

PNEUMOPATIA    CU PNEUMOCYSTIS CARINII. Aceasta parazitoza afecteaza prematurii, adultii debili si tarati de boli cronice si care au efectuat tratamente cu imunosupresoare.

Anatomopatologic: leziunile constau in infiltrate cu limfocite si mai rar cu celule plasmocitare. Cazurile severe constau intr-un edem mare interstitial si alveolar.

Radiologic, se observa infiltrate pneumonice, cel mai frecvent de tip interstitial.

Prognosticul este sever, adesea fatal.