PRINCIPII GENERALE DE PREPARARE ALE BONTURILOR DENTARE

1. BIOLOGIC

Conservarea tesuturilor dentare

Protectia pulpei dentare

Protectia parodontiului marginal

Protectia dintilor vecini si antagonisti

Protectia tesuturilor moi

MECANIC

Asigurarea retentiei

Forma de rezistenta

Prevenirea deformarii restaurarii

3. ESTETIC

Indepartarea de substanta dentara pe FATA OCLUZALA urmareste:

o      slefuirea anatoforma, cu respectarea morfologiei ocluzale. Fata ocluzala a bontului trebuie sa prezinte tot atatia cuspizi cati au existat la dintele natural, sant mezio-distal, santuri intercuspidiene. Exceptie fac fosetele si crestele marginale care nu trebuie redate pe bont, deoarece reprezinta zone retentive ce vor impiedica obtinerea unei amprente fidele a preparatiei.

Avantajele slefuirii anatoforme sunt :

sacrificiu minim de substanta dentara prin indepartarea uniforma de substanta dentara

conservarea vitalitatii dintelui prin respectarea formei camerei pulpare

transmiterea catre tehnician a datelor privind inclinarea initiala a versantilor si pantelor cuspidiene

[dupa Schillingburg]

o      indepartarea de substanta dentara suficienta pentru rezistenta viitoarei coroane. Pentru a se obtine un perete coronar suficient de rezistent in dreptul stopului ocluzal se realizeaza bizotarea cuspizilor functionali, pe versantul extern al cuspizilor palatinali la maxilar, respectiv vestibulari la mandibula.

[dupa Shillingburg]

Posibilitatile clinice de control a slefuirii pe fata ocluzala sunt:

cu ceara de ocluzie

cu cheie de silicon chitos, cu care s-a inregistrat aspectul initial al dintelui

Factorii care influenteaza rezistenta viitoarei coroane sunt

[dupa Rosenstiel]

Reducerea substantei dentare prin slefuire pe FETELE AXIALE are ca scop

Obtinerea unui bont dentar neretentiv in sens cervico-ocluzal, obiectiv necesar introducerii piesei protetice in axul de insertie pana la limita preparatiei. Acest deziderat se realizeaza prin indepartarea convexitatilor cervico-ocluzale existente in morfologia dintelui natural pe fetele axiale ale bontului.

[dupa Schillingburg]

Este important ca reducerea de substanta dura dentara sa se realizeze paralel cu axul dintelui, altfel    se obtine

Ø           un bont retentiv pe care nu se poate insera o proteza unitara

Ø           un bont prea convergent cu consecinte asupra vitalitatii dintelui si a mentinerii viitoarei coroane pe bont

Obtinerea spatiului pentru peretele coronar, in functie de tipul de proteza unitara pe care vrem sa o realizam.

[dupa Schillingburg]

Bontul dentar obtinut va avea ideal forma cilindrica deoarece principalul mijloc de mentinere al protezei unitare pe preparatie este prin frictiune iar aceasta este cel mai bine asigurata de suprafete axiale paralele intre ele. Mentinerea coroanei pe bont depinde si de marimea suprafetelor care vin in contact ca si de diametrul bontului.

Factorii de care depinde mentinerea unei coroane cimentate pe bont sunt

[dupa Rosenstiel]

Dezavantatajul acestei forme perfect cilindrice este faptul ca la nivelul fetei ocluzale a bontului se manifesta tensiuni interne la nivelul stratului de ciment acumulat ocluzal, tensiuni care nu permit coroanei sa patrunda pe bont pana la limita cervicala preparata. ( exemplul celor doua pahare de sticla umede, care introduse una in cealalta, nu vor putea ajunge la acelasi nivel oricat am apasa pe cel exterior).

Din aceste considerente, s-a ajuns la concluzia ca o inclinare a fetelor axiale ale bontului cu 3 de fiecare parte ofera un bun unghi de refluare a surplusului de ciment, permitand astfel coroanei sa aiba o buna adaptare la periferia preparatiei.

Astfel forma ideala a bontului este cea cilindro-conica, cu o inclinare a fetelor axiale de 6 . ( cele sase grade reprezinta exact unghiul pe care acele ceasornicului le fac la ora 12 si 1 minut).

[dupa Rosenstiel]

[dupa Schillingburg]

Valorii medii obtinute clinic sunt intre 20-30 grade. Daca prin indepartarea tesutului dentar- de exemplu prin eliminarea dentinei alterate existente la nivelul unei leziuni carioase pe dintele ce va fi acoperit- se obtine o inclinare mai mare de 45 a peretilor axiali ai preparatiei, sunt necesare elemente suplimentare de crestere a frictiunii, cum sunt :

santuri

casete

cep ocluzal

cep in camera pulpara

agregare intraradiculara

Posibilitatile de verificare clinica a derentivizarii bontului sunt

cea mai eficienta metoda este protezarea provizorie prin tehnica Scutan- daca bontul este retentiv coroana acrilica obtinuta nu mai poate fi indepartata de pe bont decat prin sectionare

cu latul sondei , cu care se executa o miscare de alunecare de la colet spre ocluzal. In cazul existentei unei retentivitati sonda se va opri in acesta.

privind cu un singur ochi de la aproximativ 30 cm.(examinarea cu doi ochi face ca razele oculare sa convearga spre coletul preparatiei, ocolind convexitatile fetelor axiale) trebuie sa fim capabili sa vedem intreaga periferie cervicala a bontului. Bontul fiind cilindro-conic, fata lui ocluzala se inscrie in perimetrul cervical al preparatiei.

Daca in sens cervico-ocluzal fetele axiale ale bontului trebuie sa fie plane, in sens mezio-distal se pastreaza convexitatea naturala a dintelui pentru a nu interfera cu morfologia camerei pulpare si vitalitatea dintelui.

[dupa Shillingburg]

Protejarea dintilor vecini in timpul slefuirii fetelor proximale se realizeaza prin:

o     inserarea interdentara a unor matrici metalice

o     folosirea pentru separatia la punctul de contact a tehnicii SLICE-CUT.care presupune folosirea pietrei diamantate efilate. Aceasta se pozitioneaza alternativ in santul de pe fata vestibulara realizat la 1 mm de punctul de contact, respectiv in cel de pe fata linguala, paralel cu axul dintelui. Prin adancirea celor doua santuri si intalnirea lor se va indeparta o "felie" din fata proximala. Se va realiza in acelasi timp separarea la punctul de contact, deretentivizarea si spatiul pentru peretele viitoarei coroane, toata manevra avand loc prin substanta dentara a dintelui de preparat si deci cu risc foarte mic de lezare a dintelui vecin.

Ultima manevra in prepararea oricarui bont dentar este FINISAREA, extrem de importanta pentru obtinerea unei amprente cat mai fidele a situatiei campului protetic. Ea se realizeaza cu aceeasi forma de piatra diamantata cu care s-a slefuit fiecare fata, insa cu granulatiile cele mai fine si montate la piesa contraunghi. Se urmareste rotunjirea tuturor muchiilor dintre fetele axiale si dintre fetele axiale si cea ocluzala, rotuntirea varfurilor de cuspizi si netezirea pragurilor cervicale. La final se pot folosi si discuri de hartie cu granulatie fina si ultrafina, precum li gume de lustruit.