 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Alimentatie | Asistenta sociala | Frumusete | Medicina | Medicina veterinara | Retete |
ASISTENT MEDICAL FARMACIE
MEDICAȚIA
HEPATO-BILIARA
1. MEMORIU EXPLICATIV
Am ales ca dezbatere aceasta tema, fiind influențata de stilul de viața nesanatos la care trebuie sa facem fața in secolul in care traim, denumit și secolul vitezei. Sanatatea este pionul principal de care trebuie sa ne ingrijim, iar ficatul, cat și alte organe ale corpului nostru, prezinta interes,cu atat mai mult cu cat stilul de viața și-a pus amprenta și in modul an care ne hranim. Semipreparate, fast-food-uri, grasimi,alimente care la prima vedere ne ajuta sa trecem rapid peste mesele importante, dar și poluarea mediului in care traim, ne incarca organismul cu toxine, determinandu-ne la un moment dat sa apelam din ce in ce mai des la medicamente a caror utilizare abuziva se restrange asupra ficatului nostru. În ziua de astazi, afecțiunile hepato-biliare au devenit comune.
Statisticile ne demonstreaza ca hepatita - una dintre afecțiunile ficatului - este printre cele mai raspandite boli pe plan mondial. În ceea ce privește hepatita virala, aceasta implica cel puțin șase tipuri de virusuri, virusul hepatitei A (HVA), virusul hepatitei B (HVB), virusul hepatitei C (HVC), virusul hepatitei D (HVD), virusul hepatitei E (HVE) și virusul hepatitei G (HVG). Noi dovezi știinfice sugereaza existența și a altor virusuri hepatice, inca neidentificate. Cele mai comune tipuri de hepatita virala sunt hepatitele A, B și C. Atat hepatita B cat și hepatita C pot provoca leziuni serioase, permanente, a nivelului ficatului și in multe cazuri, chiar moartea.
Mai mult decat atit, hepatita determinata de virusul hepatic B este considerata de Organizația Mondiala a Sanatații ca fiind al doilea agent cu potențial oncogen, dupa tutun. În Romania, aproximativ un milion de persoane sunt afectate de virusul hepatic B și un alt milion, de virusul hepatic C. Cele mai multe infecții cu virusul B și C s-au produs inainte de 1990, avand in vedere ca sangele nu era securizat și nu se utilizau seringi de unica folosința. Abia dupa 1990 s-au luat masuri care erau absolut necesare pentru reducerea acestor infecții, in special cea cu virus hepatic B.
Deasemenea, hepatita B este considerata de statisticile mondiale a doua boala cu transmitere sexuala ca incidența. În jur de 40 - 50% din persoanele infectate raman purtatoare de virus. Dintre acestea, circa 60% dezvolta hepatita cronica, in jur de 30% ajung la ciroza hepatica și intre 5% și 10% fac cancer de ficat.
În cazul hepatitei virale de tip C, peste 40% dintre cei afectați de aceasta boala ajung la ciroza. Mortalitatea prin ciroza hepatica este destul de mare, boala generand complicații extrem de grave.
O alta problema delicata cu care se confrunta țara noastra este cea a coinfecției cu virusul D. Dintre toate țarile din sud-estul Europei, Romania are coinfecția cea mai mare de virus B și D.
În acest context, cunoașterea afecțiunilor hepato-biliare și a medicației corespunzatoare contribuie la identificarea și tratarea timpurie și eficienta a acestor afecțiuni, controland astfel boala și stopand evoluția nefavorabila a acesteia.
2. CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI
SI A CAILOR BILIARE
I.1. Generalitati privind aparatul digestiv
Aparatul digestiv cuprinde totalitatea organelor care indeplinesc importanta functie de digestie si absorbtie a alimentelor. Este compus din tubul digestiv si glandele sale anexe.
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt glandele salivare, ficatul si pancreasul.
I.2. Anatomia ficatului
Ficatul este cel mai mare organ din corpul uman. Este asezat in cavitatea abdominala - etajul supramezocolic, in partea superioara dreapta, imediat sub diafragm, iar lobul sau stang se intinde pana la epigastru. Locul ocupat de ficat se numeste loja hepatica.
Este alcatuit din doi lobi inegali, cel drept fiind de circa sase ori mai mare decat cel stang.
Configuratia externa are forma unui semivoid, asezat transversal in abdomen, cu lungimea de aproximativ de 28 cm, diametrul antero-posterior de 18 cm, inaltimea de 8 cm si greutatea de aproximativ 1400g. Are o culoare rosu-caramiziu, datorita cantitatii mari de sange pe care o contine.
Ca si consistenta este dur, friabil, putin elastic, si ca urmare se rupe si se zdrobeste usor. Are o mare plasticitate, ceea ce ii permite sa se muleze pe organele vecine.
Ficatul prezinta doua fete:
v Fata superioara (diafragmatica): pe ea se observa lobul drept si lobul stang delimitati de ligamentul falciform. Lobul drept prezinta impresiunea arcului costal, iar cel stang intaritura cardiaca.Fata superioara este limitata prin doua margini: una posterioara, mai groasa si alta anterioara, mai ascutita.
v Fata inferioara (viscerala): aceasta vine in contact cu stomacul, duodenul, colonul, mezocolonul transvers, rinichiul drept si glanda suprarenala dreapta.
Pe aceasta fata se gasesc trei santuri, de aspectul literei "H":
v Santul antero-posterior (sagital) drept- adaposteste in portiunea anterioara veziculei biliare iar in cea posterioara vena cava inferioara;
v Santul antero-posterior (sagital) stang- adaposteste in portiunea anterioara ligamentul rotund iar in cea posterioara ligamentul Arantius.
v Santul transversal - se intinde intre cele doua santuri sagitale.
Aceste santuri delimiteaza patru lobi: drept, stang, caudat si al lui Spiegel.
Santul transversal se afla hilul ficatului, prin care patrund vasele si nervii ficatului si ies canalele biliare si lingfatice ale organului.
Structura ficatului
Ficatul este invelit de peritoneul visceral (tunica seroasa), care se continua cu peritoneul parietal.Sub aceasta tunica se afla o membrana (capsula Glisson) si apoi parenchimul hepatic, acesta fiind divizat in lobuli.
Lobul hepatic reprezinta unitatea anatomica si funcționala a ficatului. Are forma unei piramide așezate cu baza spre suprafața ficatului și varful spre interior, avand in centru vena centrolobulara. În structura lui distingem: capilare sangvine, celule hepatice, canalicule biliare și nervi.
Prin alaturarea mai multor lobuli hepatici, se formeaza spațiile portbiliare (Kiernan). Aceste spații conțin: țesut conjuctiv o ramura a venei porte, o ramura a arterei hepatice, unul sau doua canale biliare, canale limfatice și nervi. Sangele circula de la spațiul port spre vena centrolobulara, iar bila din centrul lobului spre spațiul port.
Celule hepatice (hepatocitele) sunt așezate in cordoane Remark, dispuse radial in ochiurile rețelei capilare intralobulare. Între celulele hepatice și peretele capilarelor se afla spațiul de trecere Disse. Între celulele endoteliului vascular se situeaza celulele Kupffer, fagocite ce participa la degradarea hemoglobinei. Între cordoane se formeaza, prin simpla lor alaturare, spații inguste numite canalicule biliare, care au pereții proprii.
Spre periferia lobului, canaliculele biliare iși constituie un perete propriu numit colangiola. Colangiolele sunt lobulii invecinați se unesc intre ele și formeaza la nivelul spațiilor Kiernan canalele biliare perilobulare. Canalele biliare perilobulare se unesc intre ele și dau naștere la doua canale hepatice-drept și stang - corespunzatoare celor doi lobi ai ficatului, care, parasind ficatul, la nivelul hilului se unesc și formeaza canalul hepatic comun. Dupa un traiect de 3-4 cm, canalul hepatic comun se unește cu canalul cistic și alcatuiesc impreuna canalul coledoc, care se deschide in duoden impreuna cu canalul Wirsung, la nivelul carunculei mari.
Canaliculele biliare și canalele biliare perilobulare formeaza caile biliare intrahepatice, iar canalul hepatic comun și canalul caledoc alcatuiesc caile biliare extrahepatice.
Acinul hepatic reprezinta subunitatea morfofuncționala a lobului hepatic. Este constituit din totalitatea celulelor irigate de același vas și care iși varsa bila in același canalicul biliar.
Vascularizația ficatului (fig. 3) este realizata de artera hepatica și vena porta. Sangele pleaca de la ficat prin venele suprahepatice, care colecteaza tot sangele din acest organ și il varsa in vena cava inferioara. Limfaticele ficatului sunt superficiale și profunde.
Nervii ficatului provin din plexul hepatic, alcatuit din fibre simpatice care ies din ganglionul celiac și din fibre parasimpatice care se desprind din ambii nervi vagi.
I.3. Funcțiile ficatului
Sunt importate și variate:
Ä Ia parte la digestia intestinala;
Ä Depoziteaza in el o parte din substanțele care depașesc nevoile imediate ale organismului;
Ä Degradeaza și sintetizeaza diferite substanțe;
Ä Ia parte la menținerea compoziției plasmei;
Ä Menține echilibrul glucidic;
Ä Transforma grasimile in forme care se oxideaza mai ușor;
Ä Sintetizeaza fermenții necesari proprii sau ale altor organe;
Ä Regleaza metabolismul apei și controleaza debitul sangvin;
Ä Oprește patrunderea toxinelor in organism;
Ä Are rol in formarea globulelor roșii;
Ä Intervine in termoreglare;
Ä Secreta și excreta bila;
Ä Supraviețuirea fara ficat este de cateva ore; in caz de insuficiența hepatica grava, singurul tratament posibil este transplantul.
I.4. Caile biliare extrahepatice
Sunt alcatuite din calea biliara principala și calea biliara accesorie.
Calea biliara principala este reprezentata de canalul hepatocoledoc. Este un duct cu diametrul de 4-5 mm alcatuit din doua segmente, canalul hepatic comun și canalul coledoc.
Canalul hepatic comun se formeaza prin unirea celor doua canale hepatice, drept si stang. El coboara in marginea libera a micului epiplon și fuzioneaza la nivelul marginii superioare sau inapoia primei a duodenului, cu canalul cistic venit de la inapoia biliara, formand canalul coledoc.
Canalul coledoc prezinta trei segmente: supraduodenal, retropancreatic și intraparietal (in peretele duodenului). Se termina printr-un orificiu comun cu canalul pancreatic, unindu-se cu acesta in ampula hepato-pancreatica a lui Vater. În aceasta zona exista o importanța formațiune musculara (sfincterul lui Oddi), a carei funcționare corecta asigura tranzitul normal al bilei spre duoden.
Calea biliara accesorie este reprezentata de vezicula biliara și canalul cistic.
Vezicula biliara (colecistul) (anexe) este un rezervor anexat cailor de excreție a bilei, in care aceasta se acumuleaza in intervalul dintre pranzuri. Are o lungime de aproximativ 10 cm, cu o largime de 4 cm și o capacitate de 50-60 ml. Prezinta trei porțiuni: fundul, corpul și colul.
Fundul veziculei biliare constituie extremitatea ei anterioara și raspunde incizurii cistice de pe marginea inferioara a ficatului. Este invelit in peritoneu și are o mare mobilitate.
Corpul veziculei biliare este partea aderența la fața viscerala a ficatului. El se ingusteaza treptat spre col, ultima parte a sa fiind denumita infundibul.
Colul formeaza extremitatea profunda și ascuțita a veziculei biliare. Are forma conica și se continua fara o limita precisa cu canalul cistic. Este liber, nu adera la ficat.
Structura veziculei biliare: la exterior este acoperita de peritoneu (tunica seroasa). Urmeaza tunica fibro-musculara. La interior vezicula este captușita de tunica mucoasa. În regiunea colului se gasesc glande de tip mucos al caror produs se amesteca cu bila. Epiteliul este impermeabil pentru pigmenții biliari. Celulele sale participa la procesul de resorbție a apei (concentrarea bilei) și la elaborarea unor constituenți biliari (grasimi și colesterol).
Functiile veziculei biliare sunt urmatoarele: de rezervor, de concentrare si resorbție, de secreție și de contractilitate.
I.5. Bila și rolul ei in organism
Bila este formata de celulele hepatice și celulele Kupffer. Este produsa in mod continuu, astfel incat in 24 ore se obține o cantitate de 600-1200 ml. Ritmul secreției este mai redus noaptea și mai crescut ziua. Bila se elimina in duoden doar in cursul digestiei alimentelor. Între timp ea se acumuleaza treptat in vezicula biliara unde sufera un proces de concentrare prin absorbție de apa și ioni și primește o cantitate de mucus.
Compoziția bilei:
Apa
Saruri biliare (1%). Ele reprezinta cel mai important constituent al bilei si sunt reprezentate de glicolat și aureolat de sodiu.
Sarurile biliare indeplinesc urmatoarele funcții:
a) la nivelul intestinului emulsioneaza grasimile și potențeaza lipaza pancreatica;
b) formeaza cu grasimile complecși solubili in apa permițand astfel absorbția și a vitaminelor liposolubile (A, D, E, K și F);
c) stimuleaza peristaltismul intestinal - rol laxativ;
d) mențin echilibrul florei microbiene a intestinului gros, combatand flora de putrefacție;
e) stimuleaza formarea bilei - rol coleretic.
Pigmenții biliari %) - sunt reprezentați de bilirubina și biliverdina. Aceștia sunt produși de dezasimilație ai hemoglobinei și se elimina prin bila, fapt ce le confera caracterul de produs de excreție. Acumularea pigmenților biliari in sange duce la apariția icterului, atunci cand bilirubina crește peste valoarea de 2 mg%.
4. Colesterolul
Menținerea raportului colesterol/saruri biliare are o deosebita importanța. Cand acesta scade sub o treime, este favorizata precipitarea colesterolului, care duce la formarea de calculi biliari.
Colesterolul are rol in sinteza unor hormoni corticosuprarenali, sexuali, a acizilor biliari și a vitaminei D3.
5. Alte substanțe: lecitina (0,1%), mucina, substanțe minerale (clorura, fosfatul și bicarbonatul de sodiu sau bilei un pH alcalin = 7,3 - 7,4), cantitați mici de acizi grași, acid glicoronic, acid uric și uree.
Deosebim doua tipuri de bila:
a) Bila hepatica primara care trece din ficat direct in duoden in timpul digestiei. Este lichid galben verzui care conține 97% apa și 3% reziduu uscat ( substanța organica in anorganica).
b) Bila veziculara care se varsa in duoden din vezicula biliara numai in timpul alimentației. Este mai vascoasa (conține mucus din mucoasa veziculei ) și mai concentrata in pigmenții biliari (in timpul acumularii ei in vezicula o parte din apa se absoarbe prin pereții acesteia).
Eliminarea bilei din vezicula biliara se face pe cale umorala și pe cale reflexa.
Creșterea cantitații de bila secretata de ficat se numește colereza, iar substanțele care produc colereza se numesc coleretice. Au efect coleretic: umplerea stomacului cu alimente, saruri biliare, galbenuș de ou, protidele, apele minerale sulfatate și alcaline.
Substanțele care favorizeaza contracția colecistului se numesc colescistokinetice sau colagoge. Alimente colagoge sunt grasimile, galbenușul de ou și carnea. Au rol colagog și o serie de droguri (de exemplu extractele de hipofiza posterioara administrate parenteral).
Funcțiile bilei sunt importante și se refera la fenomenele de digestei și metabolism:
Ä Bila contribuie la neutralizarea reacției acide a amestecului alimentar sosit din stomac in intestin.
Ä Intervine decisiv in digestia grasimilor, favorizand emulsionarea lor; stimuleaza fermenții specifici (lipazele); ajuta la absorbția acizilor grași și a unor substanțe solubile in grasimi (vitaminele).
Ä Contribuie la intreținerea peristaltismului intestinal.
Ä Contribuie la menținerea echilibrului dintre diferiți ioni in cursul digestiei.
Ä Contribuie la eliminarea unor produși de excreție.
Ä Acționeaza ca agent bacteriostatic, inhiband creșterea unor germeni patogeni.
3. CAPITOLUL II
AFECTIUNI ALE APARATULUI
HEPATO - BILIAR
II.1. Hepatita
Una dintre cele mai comune boli hepatice este hepatita, o inflamație a ficatului. Hepatita poate fi cauzata de expunere prelungita le diferite medicamente sau droguri, de boli autoimune sau infecții virale. Dar, hepatitele, in cele mai multe situații sunt cauzate de viruși.
Hepatita poate fi acuta sau cronica.
Hepatita acuta: evolueaza in mai puțin de 3 luni și are numeroase cauze. Cele mai frecvente sunt virale. Hepatita toxica și cea medicamentoasa pot fi cauzate de administrarea de antibiotice, antituberculoase, paracetamol sau hormoni.
Hepatita acuta alcoolica se aseamana cu hepatita acuta toxica. Acest tip de hepatita poate necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficiența hepatica.
Hepatitele acute bacteriene sau parazitare apar ca urmare a unor afecțiuni cum este tuberculoza. Aceasta se vindeca rapid in mod obișnuit, dupa prescrierea antibioticului potrivit.
O hepatita este numita cronica atunci caand evolueaza pe o durata mai mare de 6 luni. Cauzele sunt aceleași cu ale hepatitelor acute, iar simptomele acestora se regasesc și hepatita cronica.
Tratamentul vizeaza mai ales simptomele și reechilibrarea nutriționala. Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea apariției cu timpul a unei insuficiențe hepatice ireversibile (tulburari de coagulare sangvina, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica și o hipertensiune portala). Aceasta evoluție este cauzata de constituirea unei ciroze. Cirozele pot sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).
Hepatita acuta virala: este o boala infecțioasa, transmisibila, sub forma de epidemii sau chiar pandemii, produsa de virusuri extrem de mici, care patrund in organism pe cale digestiva sau parenterala, provocand imbolnavire generala a organismului, in special a ficatului.
Deoarece sunt mai multe virusuri care produc hepatita (A, B, C, D, E, G), exista mai multe tipuri de hepatita virala, cel mai des intalnite fiind hepatita A, hepatita B și hepatita C.
Hepatita virala acuta evolueaza de obicei in trei faze: preicterica, icterica și de rezoluție.
v Faza preicterica are o durata de 3 - 4 zile, pana la 2 saptamani. Semnele apar pe un fond de stare alterata: astenie, insomnie, cefalee, tulburari dispeptice, stare subfebrila.
În urma anlizelor de laborator se observa o urobilinogenurie și creșterea transaminazelor.
În unele cazuri, boala se oprește in acest stadiu, fara apariția icterului.
v Faza icterului este caracterizata de atenuarea sau dispariția simptomelor din faza preicterica și apariția icterului. Revine apetitul, dispare starea subfebrila, urina devine hipercroma, scaunele ușor decolorate, scade diureza. Pruritul si bradicardia - semne al creșterii sarurilor biliare in sange - sunt moderate, persistand doar in formele de icter prelungit.
În medie, icterul persista 4 saptamani, dar in unele forma ușoara poate dura cateva zile.
În urma analizelor de laborator se constata o bilirubinemie crescuta, transaminazi și gama globuline crescute.
v Faza de rezoluție se caracterizeaza prin dispariția icterului, a asteniei și a imbunatațirii starii genrale. Analizele de laborator pun in evidența normalizarea bilirubinemiei și a urobilinogenuriei.
Hepatita anicterica (fara icter): absența icterului face ca acesta sa fie mai greu de recunoscut, insa existența unor tulburari digestive, stare de oboseala, somnolența, sugereaza medicului diagnosticul de hepatita. Probele de laborator au aici o importanța majora, uneori fiind singurele care ajuta la descoperirea bolii. La copii, formele anicterice, reprezinta 50-90% din totalul cazurilor de hepatita.
Hepatita virala A este determinata de virusul hepatic A (HVA) o particula extrem de mica (27-35 mm). Acest virus se gasește in scaunul bolnavului cu hepatita și se transmite in general pe cale digestiva. În mod excepțional, se poate gasi și in sangele bolnavului.
O particularitate a hepatitei virale A o constituie ponderea modesta a formelor cu manifestare clinica tipica evidenta, comparativ cu numarul mare al infecțiilor asimptomatice cu virus hepatitic A, sau al celor cu simptome foarte sarace și atipice.
Hepatita A, epidemica ( "boala mainilor murdare"), poate produce simptome infecțioase gerenale, digestive, hepatice, insoțite sau nu de icter. Virusul A se afla in organism in perioada acuta a bolii, se elimina prin materii fecale in ultima parte a incubației, in perioada preicterica. O buna igiena practicata și vaccinarea sunt masuri eficace de prevenire a hepatitei de tip A.
Hepatita virala B este provocata de virusul hepatitic B (HVB) și are in prezent o evoluție endemica.
VHB poate determina o gama larga de manifestari ale infecției, incepand cu infecția inaparenta, continuand cu hepatita acuta și ajungand la infecția persistenta din hepatita cronica sau ciroza hepatica.
Perioada de incubație variaza intre 45 și 180 de zile și se caracterizeaza prin infecțiozitatea sangelui, prezența virusului putand fi depistata in circulația sangvina incepand cu ziua 6 - 10 de la momentul infectarii. Boala se transmite prin sange și netratata poate evolua spre hepatita cronica și cancer hepatic, afecțiuni ai caror tratament este cu mult mai costisitor decaat prevenirea și tratamentul din faza incipienta, soluția ultima fiind transplantul hepatic.
Hepatita virala C este provocata de virusul hepatic C (VHC). Este o infecție virala care se transmite prin sange infectat. Netratata, hepatita C conduce la viroza și cancer de ficat. Tratamentul hepatitei C a inregistrat progrese majore in ultimii 10 ani. Astazi, noile metode de terapie permit tratarea cu succes a 50% - 80% din cei infectați.
II.2. Litiaza biliara
Litiaza biliara este o afecțiune provocata de dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile intra sau extrahepatice. Prezența acestor calculi poate sa nu se manifeste clinic, sau poate fi insoțita de o simptomatologie zgomotoasa.
Frecvența este mare: la populația adulta, 10 - 15% dintre , femei.
În procesul de formare a calculilor biliari intervin o serie de factori. Factorii endocrini sunt printre cei mai importanți. Frecvența superioara la femei, perioada de graviditate, favorizanta pentru formarea calculilor (hipercolesterolemia in sarcina), faptul ca menopauza fiziologica sau chirurgicala este urmata deseori de apariția litiazei, demonstreaza rolul glandelor cu secreție interna in aceasta afecțiune.
Printre factorii de teren care intervin activ in apariția litiazei biliare, se pot enumera: diabetul, obezitatea, guta, litiaza renala, astmul bronșic, unele forme de reumatism.
Factorii favorizanți sunt: sedentarismul, abuzul de grasimi și proteine, surmenajul, traumele psihice, constipația, mesele neregulate, infecții intestinale, mai ales infecții ale cailor biliare.
Procesul de formare a calculilor biliari razulta din actiunea unui mecanism complex, la care participa interacțiunea mai multor factori: fizico-chimici, metabolici, factorul staza(oprirea sau incetinirea sangelui ori a secrețiilor interne in unele parți ale organismului) și infecțiile.
Factorii fizico-chimici și metabolici determina modificari ale componenților bilei, cu perturbarea stabilitații ei coloidale. Cand apar dereglari in metabolismul hepatic, se modifica concentrația da saruri biliare și de fosfolipide, scazand concentrația lor in bila. Pe de alta parte, hipercolesterolemia rezultata dintr-o dieta bogata in lipide, va modifica concentrația colesterolului in bila.
Scaderea raportului saruri biliare/colesterol creeaza premise pentru precipitarea colesterolului, a bilirubinei și a calciului.
Factorul staza este necesar și el in procesul de litogeneza. Staza poate fi realizata prin obstrucții cistice sau oddiene, prin atonie veziculara, prin variante anatomice ale aparatului excretor biliar sau prin microstaze create de modificari distrofice (colesteroloza, colecistoza). Sarcina este și ea un factor de faza.
Factorii infecțioși concura la formarea calculilor biliari modificand compoziția chimica și pH-ul bilei infectate. Ca rezultat al proceselor inflamatorii, vor aparea detritusuri celulare și mucus, care, impreuna cu microorganismele, vor forma materialul necesar pentru matricea calcului.
Calculii biliari sunt formați materie proteica peste care se depun colesterol sau saruri, sau ambele, ceea se face sa avem mai multe tipuri de calculi biliari: calculi de colesterol, calculi de bilirubinat de calciu sau de carbonat de calciu, calculi mixti.
În ceea ce privește simptomatologia, litiaza biliara exista de cele mai multe ori fara nici o manifestare clinica. Alteori insa, boala evolueaza cu manifestari latente sau zgomotoase.
Forma latenta a litiazei biliare se manifesta prin
senzație de plenitudine și
Colica biliara este manifestarea zgomotoasa a litiazei biliare. Este cauzata de contracții spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare. Declanșarea crizei este favorizata de alimentație, oboseala fizica, stari nervoase, emoții puternice, suparari sau frig. De obicei colica apare brusc, la cateva ore dupa masa, in special dupa masa de seara, noaptea. Principalul simptom il constituie durerea puternica situata la nivelul ficatului, sub coastele di partea dreapta. Bolnavul este agitat, are transpirații și extremitațile se pot raci. Durerea este deseori insoțita de varsaturi, sub icter și febra, care poate fi insoțita și de frisoane; urina devine hipercronma.
Primul ajutor are ca scop calmarea durerii și scurtarea crizei biliare. Bolnavul este sfatuit sa stea in pat, rezemat de perne, cu genunchii indoiți pe abdomen. Daca se banuiește prezența unui calcul se recomanda comprese si cataplasme calde pe regiunea durereosa. În cazul colecistitei (colica insoțita de febra), se aplica pe locul dureros comprese reci sau gheața.
Tratamentul colicii biliare este medical. Medicamentele folosite sunt antispastice (Scobutil, Foladon, Fobenal, Papaverina). Rezultate bune se obțin cu perfuzii de Procaina in soluții glucozate și cu adaos de atropina și papaverina. Dupa calmare se recomanda evacuarea intestinului prin clisme ușoare.
Tratamentul litiazei biliare in afara colicilor este medical și chirurgical.
Medicamentele folosite sunt antispastice mai ușoare (Lizadon, Scobutil, Foladon), eventual cu adaosuri de tranchilizante (hidroxizin, meprobamat).
Colagogele și colereticele (Anghirol, Colebil, Fiobilin, Rowachol, ulei de masline, ceaiuri medicinale: hepatice, de sunatoare) se vor administra in perioadele de liniște. În caz de constipație persistenta se pot administra laxative neiritante.
Antibiotice nu se prescriu decat daca apar semne de infecție. Tratamentul care urmarește dizolvarea calculilor se face cu acid chenodeoxicolic sau/și acid ursodeoxicolic și combinații ale acestora (Chenav, Lithofalk, Ursofalk). Se administreaza 500-1000 mg/zi (4-8 capsule), in trei prize sau in priza unica, seara la culcare, timp indelungat (6 luni-2ani). Tratamentul chirurgical este recomandat in toate formele de litiaza biliara, atat din cauza riscului mare ai complicațiilor pe care aceasta le poate genera la nivelul cailor biliare, ficatului, pancreasului și tubului digestiv, cat și din cauza evoluției, in cele mai multe cazuri, spre cancer al veziculei biliare.
II.3 Angiocolita
Angiocolitele sau colangitele sunt afecțiuni inflamatorii ale cailor biliare intra si extrahepatice. De cele mai multe ori nu se limiteaza doar la caile biliare, ci intereseaza și colecistul, dand naștere la angio-colecistite. Exista angiocolita fara o afecțiune biliara preexistenta. Cauza o reprezinta prezența unui corp strain in caile biliare.
Ca agenți patogeni au fost incriminați colibacilul, enterocolul, stafilococul, streptocolul, salmonelele, precum și germeni anaerobi.
Majoritatea angiocolitelor evolueaza acut, fiind caracterizate din punct de vedere simptomatic de febra cu frisoane, durere abdominala și icter, uneori putand aparea și anorexie, greața, varsaturi, diaree. Angiocolitele evolueaza progresiv, determinand frecvent complicații periculoase, precum abcese hepatice, hepatita cronica sau ciroza biliara.
Tratamentul este medical și chirurgical. Tratamentul medical se realizeaza prin masuri igienico-dietetice, administrarea de antibiotice, din cauza riscului mare de septicemie și drenaj al cailor biliare ( prin tubaj duodenal).
Tratamentul chirurgical sau endoscopic are drept scop indepartarea obstacolului care intreține infecția.
II.4 Diskinezia biliara
Diskineziile biliare sunt tulburari funcționale ale motricitații veziculei și cailor biliare. Se mai numesc și distonii biliare. Aceste tulburari motorii pot fi pure sau asociate cu modificari inflamatorii. Nediagnosticate la timp și netratate, pot duce la afecțiuni organice.
Diskineziile biliare imbraca patru forme principale: atonie sau hipotanie veziculara, hipertonie veziculara, spasm al sfincterului Oddi, insuficiența a sfincterului Oddi.
Simptomele sunt nespecifice, pot merge de la senzații de disconfort abdominal pana la dureri atroce, adesea insoțite de gust amar in gura. Balonari, tulburari de tranzit. Durerile violente cu perioade de acalmie (colici), aparute dupa consumul de alimente ce stimuleaza vezica biliara - alimente grase, oua, ciocolata, cafea - arata o hipertonie biliara, cand colecistul depune un efort marit pentru evacuarea bilei in duoden. Se insoțește de accelerarea tranzitului intestinal, greața, uneori varsaturi.
Exista și situația in care colecistul este mai puțin activ, hipoton și nu elimina suficienta bila necesara digestiei ("bila leneșa"). În acest caz durerile sunt mai suportabile, in schimb predomina simptomele dispeptice: greața, varsaturi bilioase, gust amar, balonare, alternanța constipație-diaree.
Tratamentul va urmari in primul rand ingrijirea afecțiunilor care pot intreține tulburarile diskinetice și va ține seama de factorii neuropsihici, endocrini și alergici. Ca medicamente se prescriu antispastice. Drenajul biliar repetat este eficace. Neurolepticele și tranchilizantele completeaza tratamentul.
Tratamentul chirurgical este recomandat doar atunci cand nu se obțin rezultate dupa tratamentul medical și doar dupa studierea aprofundata a funcționarii cailor biliare.
II.5. Colecistita
Colecistita este inflamația veziculei biliare. Bila stocata in vezicula din cauza unor tulburari ale fluxului biliar determina inflamație, durere și posibil infecție
Colecistita poate fi acuta sau cronica.
Colecistita acuta este inflamația cu caracter acut a peretelui colecistic. Agenții etiologici sunt de obicei germeni din caile biliare: colibacilul, stafilococul, streptococul, pneumococul, salmonelele și mai rar germeni anaerobi.
Colecistele acute prezinta semnele generale ale unei infecții și semne locale: febra, deseori insoțita de frisoane, transpirații, alterarea starii generale, stare subicterica sau icter, durere intensa, anorexie, grețuri, varsaturi și constipație.
Profilaxia consta in tratarea atenta a colecistopatiilor cronice și a litiazei, precum și in urmarirea atenta și prompta a bolilor infecțioase, a starilor septicemice, a tulburarilor gastrointestinale și in asanarea focarelor de infecție.
Tratamentul este chirurgical in toate cazurile care apar pe fondul unei litiaze biliare și in acelea care nu au tendința sa cedeze in 24 de ore la tratament medical. Infecția se combate din primele momente cu antibiotice in doze mari. Se face hidratare parenterala, eventual cu adaos de procaina și la nevoie, aspirație gastrica. Tratamentul chirurgical consta in colecistectomie cu drenaj.
Colecistitele cronice sunt afecțiuni cronice inflamatorii ale veziculei biliare, de obicei secundare unor focare cronice aflate la distanța.
Cauzele apariției acestor afecțiuni sunt variate: infecțioase, chimice, alergice, neurohormonale, distrofice. Deasemenea, existența litiazei biliare este un factor important in apariția colecistitei cronice. Afecțiunile digestive (colita, apendicita, boala ulceroasa) pot provoca colecistite secundare.
Printre factorii chimici incriminați putem menționa refularile de suc pancreatic in colecist, sarurile de aur, dozele mari și repetate de barbiturice, abuzul de antibiotice cu eliminare biliara etc.
Boala se manifesta in general cu fenomene de dispepsie biliara și gastrointestinala. Bolnavul acuza "gust rau" in gura, digestii greoaie, senzație de plenitudine postprandiala, balonari abdominale, uneori arsuri epigastrice; se simte obosit , extenuat fizic, prezinta adesea cefalee sau fenomene de tip migrenos. Sunt frecvente grețurile care pot fi insoțite de varsaturi. Mai poate aparea diareea postprandiala, cu ușoare crampe abdominale. La femei poate aparea dismenoreea.
Profilaxia se realizeaza prin indepartarea focarelor de infecție intestinale și pancreatice, tratand constipația. La femei se acorda o importanța deosebita tratarii tulburarilor in funcționarea glandelor endocrine. Elementul de baza al tratamentului este dieta, similara cu cea recomandata in litiaza biliara (supe de zarzavaturi, sucuri de fructe și ceaiuri reci, decoct de cereale). Tratamentul chirurgical este indicat cand starea bolnavului se agraveaza sau cand apar complicații ori puseuri de aculizari repetate.
4.CAPITOLUL III
MEDICAțIA APARATULUI HEPATO-BILIAR
Medicația aparatului hepato-biliar cuprinde :
v Coleretice ;
v Colecistokinetice ( colagoge) ;
v Hepatoprotectoare .
Acțiunea coleretica și cea colagoga pot fi exercitate concomitent in cazul unor medicamente , fapt ce conduce la combaterea stazei drenare a cailor biliare și a veziculei hipofone sau atone și la asigurarea unui aport biliar suficient pentru emulsionarea grasimilor in intestin.
III.1. Medicamente coleretice
Colereticele sunt substante care stimuleaza secreția hepatica de bila . În funcție de efectul pe care il au , se disting doua categorii :
Ø Colereticele propriu-zise sau adevarate , care determina secreția bilei de concentrație normala sau aproape anormala ;
Ø hidrocolereticele care produc un volum mare de bila apoasa cu o concentrație mai redusa in constituenti biliari . Aceste medicamente dezvolta o forta osmotica ce antreneaza apa in canalicule .
Colereticele sunt indicate in afectiuni hepatice (ictere colestatice ) sau ale cailor biliare (litiaza biliara nedureroasa sau dupa incetarea manifestarilor dureroase , colecistice cronoce nelitiazice , distonii și diskinezii biliare , infecții biliare ), in tratamentul tulburarilor dispeptice ( amețeli, grețuri, inapetenta, intolerante alimentare, eczeme, urticarie ), in obezitate, constipație prin hipocolie , hipercolesterolemie , migrene de origine digestiva .
Colereticele sunt contraindicate in hepatite acute si cronice evolutive , icter prin obstrucție , ciroze decompensate , litiaza biliara in faza dureroasa , colecistite acute , apendicite.
Medicamentele coleretice pot fi :
Ø produse de origine animala
Ø produse vegetale
Ø produse de sinteza .
III.1.1 Coleretice de origine animala
Acizii biliari primari , acidul colic și acidul chenodeoxocolic , sunt secretați in bila dupa ce au fost conjugați cu taurina sau glicina . Acizii biliari conjugați (secundari acidul dezoxicilic și acidul litocolic , sunt reabsorbiți la nivelul ileonului terminal și intra in circulația enterohepatica . O mica parte din aceșsti acizi biliari sunt deconjugați de bacterii la nivelul intestinului gros . Acizii biliari deconjugați pot fi și ei reabsorbiți de intestine sau dehidroxilați de bacterii colonice , formand acizii biliari secundari .
În terapeutica se folosesc acizii biliari neconjugați ca atare și saruri biliare sub forma de bila de bovina uscata sau extracte de bila de bou. Se mai folosește , de asemenea și produse de semisinteza .
Ø Acidul ursodeoxicholicum diminua raportul colesterol/saruri biliare favorizeaza dizolvarea calculilor colesterolici. Litiaza biliara cu calculi colesterolici necalcificați de cel mult 5 - 10 mm, la bolnavii care nu pot face colecistectomie, daca vezica biliara este funcționala .
Determina diminuarea sau dispariția calculilor colesterolici in 50 - 80 % din cazuri . Efecte mai slabe la obezi. Recidive pana la 25 % intr-un an. Criza biliara primitiva și colongita sclerozata primara.
R.A.: Diaree , grețuri , vome , prurit , necroza hepatica .
CIND.: Sarcina, calculi radiopaci, hepatite acute și cronice ulcer gastroduodenal evolutiv, colon iritabil .
Administrare: Oral, 8 - 12 mg / kg / zi intr-o singura priza seara sau in 2-3 doze timp de 3 pana la 24 de luni. Tratamentul poate fi continuat 3-4 luni dupa dizolvarea calculilor . În ciroza biliara primitiva 10 - 25 mg / kg / zi in 2-4 prize.
Ø Acidul dehidrocolic, Fiobilin, acid 3.7, 12 - tricetocolanic .Este un produs amorf, usor, alb sau alb-galbui fara miros, cu gust amar, foarte puțin solubil in apa, mai solubil in etanol și cloroform, solubil in acid acetic glacial și in soluții de hidroxizi și carbonați alcalini. Se obține ușor prin oxidarea acidului colic cu acid cromic, in acid acetic glacial. Materia prima - acidul colic - este cel mai important acid cu structura sretoida prezent in bila mamiferelor, unde se gasește alaturi de acizii desoxicolic și litocolic, combinat ca amida cu glicina ( acid glicocolic ) și taurina (acid taurocolic); se obține prin hidroliza acestor acizi biliari conjugați , izolati din bila de bovine.
Acidul dehidrocolic are acțiune coleretica, colagoga , laxativa , și diuretica. Este indicat in: colecistita și angiocolita cronica, hepatita epidemica in perioada de covalescenta, constipație cronica, migrena de origine digestiva. Se administreaza oral 25- 50 mg dupa fiecare masa, timp de 15 zile. Nu se administreaza la copii sub 7 ani.
Produs farmaceutic industrial: FIOBILIN - conține ca substanța activa acidul dehidrocolic, 250 mg/comprimat. Are acțiune coleretica, ușureaza absorbția intentinala a lipidelor și a vitaminelor liposolubile. Este indicat in colecistita cronica, angiacolita, constipație cronica (hepatogena), migrene și alergii de origine hepatica, hepatita epidemica ( in covalescența). Este contraindicat in afecțiuni hepato-biliare acute, in insuficiența hepatica grava, ciroza avansata, icter mecanic, boala ulceroasa, esofagita de reflux, diaree, alergie specifica. Se administreaza oral, 1-2 comprimate de 3 ori pe zi, dupa mese timp de 15 zile. La copiii peste 7 ani se administreaza cu prudenta, 1-2 comprimate pe zi.
Ø Extractul purificat și uscat din bila de bou ( fel tauri depuratum siccum ) este o pulbere galbuie , higroscopica . Intra in componența preparatelor Colebil , Ox Bill , Bil - Ex , și Bil Plus .
Produse farmaceutice :
Ø COLEBIL - produs Biofarm sub forma de drajeuri care conțin bila de bou uscata 100 mg, salicilat de sodiu 90 mg, metanamina 50 mg, ulei de menta 5 mg. Este coleretic substituent al sarurilor biliare, laxativ, slab antiseptic.
Este indicat in tulburari dispeptice: balonari, eructații, greața, constipație (adjuvant). Este contraindicat in obstrucție biliara, boala ulceroasa, esofagita de reflux, insuficiența hepatica sau renala grava, alergie la una din componente.
Se administreaza 1-3 drajeuri pe zi , timp de 2-3 saptamani.
Ø OX BILL - Produs Europharm care conține extract purificat de bila bovina 100 mg , Menthae folium pulv. 50 mg , extract de Ginger 25 mg.
Are acțiune coleretica și colecistochinetica, amelioreaza emulsionarea, resorbția și a vitaminelor liposolubile, marește activitatea lipazei. Este indicat in flatunenta, indigestii, enterolite, dispepsii, diaree de fermentație intestinala, greața, varsaturi. Are aceleasi contraindicații ca și produsul anterior.
III.1.2. Coleretice de sinteza
Pentru majoritatea substanțelor din aceasta grupa nu s-a demonstrat eficiența terapeutica.
Amintim totuși produsul CARBICOL care se prezinta sub forma de capsule gelatinoase a 100 mg fenilpropanol. Substanta activa este propil benzenul.
Ca structura chimica este 1-Fenil 1 propanol.
Este un produs uleios, insolubil in apa, solubil in alcool, eter, benzen toluen și in uleiuri. Se obține prin tratarea benzaldehidei cu halogenura de etil magneziuin eter absolut și hidroliza complexului intermediar format sau prin reducerea propiofenonei.
Are acțiune coleretica puternica, rapida și prelungita (4 ore); marește considerabil secreția bilei hepatice și concentrația in bilirubina, saruri biliare și colesterol; este indicat in atonie veziculara, diskinezie biliara, colecistita cronica, etc.
Se administreaza 1-3 capsule pe zi, in timpul meselor. Nu se administreaza copiilor sub 7 ani.
III.1.3 Coleretice de origine vegetala
Exista un numar mare de produse farmaceutice care conțin principii active obținute din plante, cu acțiune complexa.Cele mai importante sunt:
Extract de anghinare - este
obținut din frunzele proaspete de anghinare [Cynara scolymus, Fam. Compositae (Asteraceae)]
(fig.5).
Frunzele de anghinare conțin polifenoli (cinarina), substanțe flavonoide (cinarozida, scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), compuși sterolici, insulina, mucilagii, zaharuri și saruri de potasiu și magneziu.
Principiul activ responsabil de acțiunea coleretica este cinarina, substanța microcristalina, alba, cu gust dulce, puțin solubila in apa rece, ceva mai sobubila la cald, solubila in alcool, acid acetic și hidroxizi alcalini.
Preparatele din anginare au acțiune coleretica și colagoga, antitoxica hepatica, hipolipemianta, diuretica, stimuleaza excreția colesterolului prin bila, scad nivelul de colesterol din sange și stimuleaza pofta de mancare.
Extractul de anghinare stimuleaza regenerarea celuleror
hepatice, ajutand la neutralizarea și eliminarea substanțelor
toxice de catre ficat și avand un
efect asemanator cu cel al silimarinei. Studii experimentale au pus
in evidenta și importante proprietați antioxidante, precum
și proprietațile antimiocrobiene ale anghinarei. Infuziile din
Ca remediu fitoterapeutic este indicata in insuficiențe hepatice, hepatita cronica, ciriza , calculoza biliara , hipercolesterolemii.Fitoterapia cu extracte de anghinare nu prezinta riscuri semnificative, deoarece dozele terapeutice sunt sub nivelul dozelor toxice. Este recomandat ca tratamentul sa se faca progresiv , incepand cu doze mici, care apoi sa creasca treptat.Tratamentul va dura 20-30 de zile, pauza o luna , dupa care se va relua.
Produse farmaceutice: ANGHIROL - extract apos deproteinizat, condiționat sub forma de soluție pentru uz intern (flacon 50 ml) și drajeuri conținand 250 mg extract uscat din frunze de anghinare.
Anghirolul este indicat in diskinezii biliare, atonii veziculare , colecistita subacuta si cronica etc.
Soluția pentru uz inten se administreaza in doze progresive: in prima saptamana cate 10 picaturi de trei ori pe zi, in a doua saptamana se dubleaza, in a treia saptamana cate 30 de picaturi de trei ori pe zi.
Drajeurile se administreaza cate doua, de trei ori pe zi. Tratamentul dureaza 15-20 de zile și se poate relua dupa o luna.
Alte produse farmaceutice care conțin anghinare, singura sau alaturi de alte principii active:
v Anginare, comprimate (Laboratoarele Medica) ;
v Cynarix, drajeuri (Montavit) ;
v Mag-Anghinar, comprimate (Hofigal);
v Hofimel miere hepato-protectoare (Hofigal) ;
v Hepatobil V , tablete (Plantavorel) ;
v Instamix , granule pentru soluție orala ( Antibiotice Iași ) ;
v Hepavit , capsule ( Laboraboarele Medica ) ;
v Hepaxirem , comprimate (Laboratoarele Remedia) ;
v Farcovit B 12 , capsule gelatinoase (Pharco) ;
v Tincturi ( Tinctura de anghinare ( Plant Extrakt), Tonic hepatic (Dacia Plant), Tinctura pentru ficat ( Santo Raphael)) ;
v Ceaiuri (Ceai de anghinare. Ceai hepatic. Ceai hepato-biliar, Ceai Hepatocol etc).
Extract fluid de boldo obținut din frunzele de Peumus boldus (Fam. Monimiaceae ) conține ca principiu activ
boldina , alcaloid ca nucleu aporfinic , cu acțiune coleretica
și intra in componența prepatatului Boldocolin ,
soluție pentru uz intern , precum și in constituția unor
ceaiuri hepatice.
Terpenioide monociclice
și biciclice stimuleaza
secreția și inlatura starile spastice ale
cailor biliare.
Produse farmaceutice:
v ROWACHOL - capsule și picaturi orale soluție; conține un amestec de mentol, mentona, o si B-pinen , brneol, camfen și cineol in ulei de masline.Este folosit ca adjuvant in microlitiaza biliara, colecistite și inflamații ale cailor biliare, diskinezii biliare, sindromul postcolecistectomie. Se administreaza cu 30 de minute inainte de mas- , 1 capsula de 3-4 ori pe zi sau 3-5 picaturi de 3-5 ori pe zi.
v BILICHOL (Pharco) - capsule cu aceași compoziție ca și medicamentul precedent.
v Farebil (Fares) - soluție uz intern, aceeasi compoziție , avand ca excipient ulei de floarea-soarelui.
Alte plante medicinale cu acțiune coleretica: pe langa colereticele de natura vegetala deja enumerate mai amintim o serie de plante medicinale utilizate cu succes in practica terapeutica:
v papadia ( Taraxacum officinale) ,
v rostopasca (Chelidonium majus) ,
v cimbrul ( Thymus vulgaris și Satureja hortensis) ,
v sunatoarea (Hypericum perforatum) ,
v sulfina (Melilotus officinalis) ,
v coada-șoricelului ( Achiileea millefolium) ,
v cicoarea (Cichorium intybus) ,
v turita-mare ( Agrimonia euparoria) ,
v ghintura ( Gențiana species) ,
v menta ( Mentha piperita) ,
v
macesul (
v galbenelele (Calendula afficinalis) etc.
Pentru rolul lor coleretic - colagog se folosesc intern, sub forma de tincturi, ceaiuri (infuzie sau decoct), comprimate, capsule etc.
III.2. Medicamente colecistokinetice
Colecistikineticele denumite și colagoge, stimuleaza musculatura neteda a veziculei biliare, relaxand sfincterul lui Oddi și favorizand eliminarea bilei in duoden. Ele acționeaza și asupra mobilitații veziculei biliare.
Sunt folosite in atonia și hipokinezia veziculei biliare, colecistite cronice, litiaza biliara; sunt contraindicate in colici biliare și infecții acute ale cailor biliare, gastroenterite acute.
Printre colecistokinetice trebuie sa menționam in primul rand unele produse alimentare: galbenușul de ou, smantana, ulei de floarea soarelui, ulei de masline și grasimi vegetale. Grasimile sunt mai active cand sunt mai puțin rafinate și mai bogate in acid oleic. Se administreaza 1 -2 linguri, dimineața pe nemancate.
Sulfatul de magneziu administrat oral (5 g) sau prin tubaj duodenal (30 ml soluție 30%) relaxarea sfincterului Oddi și favorizeaza scurgerea bilei in duoden. În asociere cu peptona intra in componența preparatului Peptocolin granule. Tratamentul medicamentos sau naturist este completat prin balneo-fizioterapie, eventual tratament chirurgical (in colecistita litiazica) și de o alimentație corespunzatoare.
Deosebirile mai sus menționate intre coleretice și colecistokinetice nu sunt niciodata suficient de nete și clasificarea este convenționala; in realitate, toate substanțele care se incadreaza in acest capitol, intr-o masura mai mare sau mai mica, au atat efecte secretorii, cat și excretorii.
III.3. Hepatoprotectoare
Medicamente care protejeaza parenchimul hepatic, stimuleaza procesele de regenerare și amelioreaza funcțiile complexe ale ficatului denumite hepatoprotectoare. Efectul lor principal este impiedicarea sau cel puțin diminuarea necrozelor hepatice.
Majoritatea acestor preparate conțin vitamine B, acizi aminați, baze azotate și acizi nucleici. În funcție de mecanismul de acțiune se disting patru grupe:
v Lipotrope sau antisteatozice - previn degenerescența grasa ficatului,susținandcelula hepatica (Rovitrat, fiole);
v Stimulatoare ale funcției hepatice ( Colisam Tonozit, Metaspar, Arginina etc ) ;
v Trofice ale hepatocitului, cu efecte stimulatoare asupra sintezei acizilor nucleu, (Lactinium, Purinor , Rocmafine-desodee, Tropofar etc. );
v Substanțe care scad permeabilitatea membranelor și cresc rezistența celulei hepatice fața de factorii nocivi (Essentiale forțe N Farcovit B12 etc.).
Cel mai important grup de hepatoprotectoare il constituie lipotropele, care, prin favorizarea transportului și metabolizarii grasimilor, impiedica degenerescența grasa a ficatului și previn disfuncțiile acestui organ.
Colina, factor vitaminic din complexul B al carui rol in
organism a fost mult studiat, intra in componența lecitinelor,
intervine in sinteza fosfolipidelor și impiedica
acumularea grasimilor in ficat prin reacții de transmetilare
participa la biosimteza metioninei și a creatininei. Este unul dintre
principalele medicamente lipotrope, administrarea sa
fiind indicata in hepatite acute și cronice, stari precirotice,
perturbari in metabolismul grasimilor etc. Ea participa de
asemenea la sinteza acetilcolinei și a fost menționata printre
substanțele parasimpatomimetice.
Produse farmaceutice care conțin colina:
Ø Colisan, soluție pentru uz intern ;
Ø Mecopar Forte , comprimate filmate ( Sicomed ) ;
Ø Metaspar Forte , comprimate filmate ( Zentiva ) ;
Ø Hepaton, Hepaton Plus, compr. Film. ( Europharm ) ;
Ø Lipovitan ,drajeuri ( Leciva ) ;
Ø Hepadiet, tablete ( Esi ) ;
Ø Liver Aid, tablete (CaliVita).
Metionina , acid 2-amino-4-metiltiobutiric , este produs oficinal
in F.R.X (Methioninum) ;
Prezenta in unele produse alimentare , metionina a fost izolata pentru prima oara din caseina, prin extracție.Mai tarziu a fost obținuta și prin sinteza, rezultand produsul racemic care se folosește de obicei , deși activ este doar cel levogir.
Este o pulbere cristalina aiba sau lamele albe, stralucitoate, cu miros slab caracteristic și gust dulceag, solubila in apa, greu solubila in etanol, insolubila in cloroform și eter. Se dizolva in acizi diluați și soluții de hidroxizi alcalini.
Metionina joaca in organism rolul unui agent biologic de transmetilare, in special in sinteza colinei, care ia parte la formarea lecitinelor, contribuind astfel indirect la indepartarea grasimilor din ficat.
Este un factor lipotrop și antitoxic, avand și acțiune nefiroprotectoare și antianemica. Este indicata in degenerescența grasa a ficatului, in special cea de natura alimentara, hepatite cronice, ciroza, arteroscleroza cu hipercolesterolemie, anemii de origine diversa , stari de denutriție, intarzieri de crestere etc. Se administreaza oral 3-6 g pe zi, tratamentul fiind de lunga durata.
Produse farmaceutice care conțin metionina:
Ø Mecopar, capsule și Mecopar Forțe, comprimate ( Sicomed) ;
Ø Metaspar, capsule și Metaspar Forte, comprimate filmate (Zentiva) ;
Ø Lipovitan, drajeuri ( Leciva) ;
Ø Hepadiet, tablete ( Esi) ;
Ø Esențial Liv 100, capsule gelatinoase ( Parapharm) ;
Ø Liver Aid , tablete (CaliVita).
Acetilmetionina: este o substanța cristalina, incolora,
mai activa decat metionona, soluțiile sale fiind mai stabile.Se
folosește in coma hepatica și diabetica, ciroza
hepatica, hepatita epidemica, intoxicații cu substanțe
hepatotoxice.Se administreaza soluțiile 10%, oral,i.m. sau i.v.
Produse farmaceutice: Lipovitan - drajeuri, in asociere cu colina, inositol, vitaminele B1, B2, B6.
Mezoinozitol (Tonozit) 1, 2, 3, 4, 5, 6 hexahidroxiciclohexan.
Este un produs prezent atat in vegetale, cat și in organismul animalelor și al omului, mai ales in ficat, creier și mușchi. Mezoinozitolul este un important, "factor de creștere,, indispensabil pentru unele microorganisme. În aceasta calitate se numește și Bios1. Este izomerul mezo dintre cei 8 izomeri ai hexahidroxiciclohexanului, cunoscuți sub numele de inozitoli, care se gasesc in plante, de cele mai multe ori alaturi de amidonuri.
Este un compus alb, microcristalin, fara miros, cu gust foarte dulce, solubil in apa, puțin solubil in alcool, insolubil in eter, acetona, cloroform. Se obține pe cale extractiva din apele reziduale de la fabricarea amidonului sau prin hidroliza acida a "fitinei ( sare de calciu sau magneziu a esterului trifosforic al inozitolului care se izoleaza din produsele vegetale).
Are acțiune lipotropa. Intervine in metabolismul colesterolului și al glucidelor. Este un stimulent ai nutriției și al troficitații musculare. Deseori se asociaza cu vitaminele și se considera ca face parte din grupul vitaminelor B. Este indicat in insuficiența hepatica, ciroza, intoxicații cu substanțe hepatotoxice, astenie, intarzieri de creștere, etc.
Se administreaza oral, 1-2 g pe zi, repartizate in 2-3 doze. Pentru copii dozele sunt de 0.25-0.50 g pe zi. Nu se administreaza bolnavilor care prezinta leziuni ale miocardului.
Produsele farmaceutice care conțin inozitol:
Ø Lipovitan, drajeuri ( Leciva ) ;
Ø Hepadiet, tablete ( Esi ) ;
Ø Farcovit B12, capsule gelatinoasei Pharco ;
Acidul orotic -acid uracil-6-carboxilic.
Este menționat printre medicamente, antigutoase, deoarece in ultimul timp a fost demonstrat importantul sau efect de reducere a uricemiei, acidul orotic are și acțiune hepatoprotectoare, lipotropa sicoleretica, de lunga durata.
Este indicat in perturbarile metabolice legate de dereglarea metabolismului lipide, hepatopatii etc.Se administreaza oral 0,25-0,50 g pe zi.
Produse farmaceutice care conțin acid arotic:
Farcovit B12, capsule gelatinoase, alaturi de alte principii active (Pharco);
Hepabionta, drajeuri (Merck);
Lactinium, drajeuri.
Arginina, acid a-amino-S-guanidinovalerianic
Aminoacid cu rol important in organism, arginina se obține prin hidroliza proteinelor.
Industrial se precipita din hidrolizatuide gelatina ca sare a acidului 2, 4-di-nitro-1-naftol-sulfonic (acid flavianic). Este puțin solubila in apa, insolubila in eter.Clorhidratul este foarte solubil in apa.Sintetic se poate obține prin tratarea ornilinei cu cianamida in soluție alcoolica , in prezența hidroxidului de bariu.
Supusa la hidroliza bazica, arginina se descompune in ornitina și uree. Aceeași reacție este catalizata in organism de arginaza și constituie o etapa importanta din ciclul ureogenezei.
Ornitina pusa in libertate in ficat fixeaza amoniacul (provenit din desaminarea și transdesaminarea aminoacizilor, proteinelor din alimentație, toxic pentru organism) și scade concentrația acestuia in sange.Este o substanța amoniofixatoare.
Se utilizeaza in sindroamele grave de hiperamoniemie, hepatita cronica, ictere severe de origine virotica, coma posthemoragica și in starile de denutriție ale insuficienței hepatice cronice, in asociere cu sorbitolul, care are rol de vehicul și de substrat energetic.Se administreaza in perfuzie venoasa soluție care conține 5% ciorhidrat de arginina și 10% sorbitol, 0.5 -1 litru pe zi.
Sursele naturale de arginina sunt: semințele de floarea-soarelui, susanul, painea cu tarate, orezul brun, faina de ovaz, floricelele de porumb, nucile, deșerturile de gelatina, ciocolata. În cazul unor afecțiuni severe ale ficatului, cum ar fi ciroza, consumul de arginina poate avea un efect pozitiv asupra cursului bolii și poate ajuta la imbunatațirea starii generale a pacientului.
Produse farmaceutice:
Ø Arginina - Sorbitol , flacoane cu soluție perfuzabila a 250 și 500 ml (Sicomed);
Ø Sargenor , comprimate masticabile a 1 g , soluție buvabila 200 mg/ml fiole a 4 ml, comprimate efervescente a 1 g (Viatris Pharma);
Ø Arginine Plus, tablete (CaliVita);
Ø Liver Aid , tablete (CaliVita);
Ø Ornitina, acid a, 6-diaminovalerianic, se utilizeaza sub forma de a-acetogiutarat (Ornicetil - soluție perfuzabila) in hiperamoniemii acute, subacute sau cronice.Se administreaza in perfuzie intravenoasa 20-20 g pe zi.
Alte produse
Ø Hepa-Merz Granulat (L-ornitina-L-aspartat), granule pentru soluție orala 3 g/plic;
Ø Liver Aid, tablete (CaliVita).
Acidul aspartic ( acid
asparagic, acid aminosuccinic)
Component frecvent al proteinelor prin a caror hidroliza enzimatica se obține alaturi de monoamida sa (asparagina acidul aspartic este un aminoacid dicarboxilic, greu solubil in apa , insolubil in alcool, solubil in acizi diluați și in soluții alcaline. Sarea de sodiu este foarte solubila, in apa .Sinttic , se obține prin adiția amoniacului la acidul fumaric.
În organism are un rol important in reacțiile de transaminare și transdezaminare, luand parte la numeroase procese enzimatice, stabilind legatura dintre metabolismul proteinelor și al hidraților de carbon.Stimuleaza proteinogeneza, protejeaza echipamentul enzimatic și are un important efect amoniofixator. Este indicat in toate formele de hepatita , hiperamoniemia din coma hepatica și ca hepatopotector pentru bolnavii cu neoplasme tratate chimioterapie.Se administreaza in perfuzii intravenoase sau injecții lente intravenoae souția care conține 2.5% aspartat de sodiu și 1.25% clorhidrat de piridoxina (vitamina B6).
Produse farmaceutice: Aspatofort, soluție perfuzabila sau injectabila, fiole a 10 ml (Terapia).
Plante medicinale hepatoprotectoare
Fitoterapia are o contribuție importanta in tratamentul afecțiunilor ficatului.S-ar putea alcatui o lista foarte lunga cu plantele medicinale care au efecte benefice asupra funcțiilor acestuia. O sa le prezentam insa pe cee mai importante dintre ele.
Sylibum Marianum Fam.Compositae (Ciulinul Mariei, Armurariu), se distinge datorita efectului sau hepatoprotector, care este cel mai puternic. Cercetarile efectuate asupra unui extract special cunoscut sub denumirea de silimarina (grupa flavonoidelor) confirma acest lucru. Acești compuși protejeaza ficatul intr-o masura deosebit de mare și sprijina funcția detoxifianta a acestuia.
Silimarina, acționand ca antioxidant, previne vatamarea ficatului. Activitatea sa antioxidanta este asemanatoare cu cea a vitaminelor E și C, dar este de cateva ori mai puternica.Cercetatorii confirma ca, sub efectul administrarii flavonoidului obtinut din Ciulinul Mariei silimarina - funcțiile ficatului se amelioreaza. Acest lucru este benefic in mai multe afecțiuni ale ficatului, printre care ciroza, hepatita cronica, degenerescența grasa a ficatului (steatoza hepatica) - boala care apare ca urmare a efectului chimicalelor acumulate sau a consumului excesiv de alcool - precum și in colangiolite (inflamații ale canalelor biliare interlobulare). La bolnavii de ciroza imbunatațește și funcțioanarea sistemului imunitar. Poate cel mai semnificativ efect al sau consta in prelungirea duratei de viața a persoanelor cu afecțiuni grave.
Produse farmaceutice care contin silimarina:
Ø Silimarina, comprimate ( Ozone );
Ø Hepafoprotect, comprimate ( Biofarm );
Ø Plavobil, comprimate ( Plantavorel );
Ø Denoxinal , tablete (Walmark);
Ø Hepaxirem, tablete ( Laboratoarele Remedia);
Ø Lagosa, drajeuri (Woreag Pharma);
Ø Legalon , drajeuri (Madaus);
Ø Silimarin 1000 mg, gelule (Nature,s Bounty) ;
Ø Silymain Instant , pulbere efervescenta (Sedico Impex);
Ø Silybum, capsule (Rotta Natura);
Ø Armurariu, capsule (Laboratoarele Medica);
Ø Armuhep, capsule (Hofigal);
Ø Silivit F, capsule (Vitacare);
Ø Sanohepatic, capsule (Zdrovit);
Ø Hepatofalk, capsule (Dr.Falk Pharma );
Ø Hepato Drainol, soluție orala și soluție injectabila (Lab. Boiron);
Ø Ceaiuri (de armurariu, hepatic, hepato-biliar etc.)
Ø Tincturi (Tinctura de armurariu, Tinctura pentru ficat);
Chelidonium majus, Fam.Papaveraceae (rostopasca, negelarița, iarba de negi) (fig.7) este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Aceasta are numeroase principii active: alcaloizi (chelidonina, homocheiidonina, oxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina), fenoli, poli fenoli, flavonoizi, sparteina, vitamina C, rezine, uleiuri volatile, saruri minerale.
Aceasta planta are o mare importanța in bolile hepatice; și-a dovedit eficiența in tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare și tonice, stimuleaza regenerarea celulei hepatice. Totodata, funcționeaza și ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora și chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca.
Este indicata și in afecțiunile biliare, precum diskinezii sau inflamații ale vezicii biliare, datorita efectelor drenoare biliare.
Betacarotenul, cel mai puternic antioxidant dintre provitaminelor A este prezent in cantitate mare in toate organele plantei. Studiile experimentale au aratat ca acest principiu activ are efect hepatoprotector, neutralizand radicalii liberi produși in urma activarii diferitelor xenobiotice.
De asemenea, acidul ascorbic, prezent in
concentrație maxima in
Flavonoizii au, de asemenea, proprietati antioxidante. Pentru un efect maxim ai terapiei cu rostopasca, in timpul administrarii sale trebuie sa se evite consumul alimentelor greu digerabile și solicitante pentru ficat, precum carnea de porc, grasimi, prajeli, margarina, alimente conservate, sa se evite tutunul și alcoolul.
Produse farmaceutice care conțin rostopasca:
Ø Hepatobil V , tablete (Plantavorel);
Ø Piavobil , comprimate (Plantavorel);
Ø Hepatofalk, capsule (Dr. Falk Pharma);
Ø Iastamix, granule pentru soluție orala (Antibiotice Iași);
Ø Hepato Drainol, soluție orala și soluție injectabila (Lab. Boiron);
Ø Tincturi (Tincturi de rostopasca, Tinctura pentru ficat);
Ø Ceaiuri (Ceai de rostopasca, Ceai Hepatocoi, Ceai Hepatic).
Alte plante medicinale care conțin principii active hepatoprotectoare:
v sunatoarea ( Hypericum perforatum);
v cicoarea ( Chicorium intybus);
v papadia (Teraxacum offcinale);
v catina ( Hippophae rhamnoides);
v dracila ( Berberis vulgaris);
v sulfina ( Melilotus officinalis) etc.
Se utilizeaza sub forma forma de tincturi, ceaiuri, comprimate, capsule, singure sau asociate intre ele.
III.4. Alte produse fitoterapice cu acțiune asupra aparatului hepato-biliar
Vorihep, comprimate (Plantavorel) - conține extract din Epilobii
species. Este un produs natural obținut din
extract vegetal standardizat, cu conținut ridicat de flavone, polifenoli
și aminoacizi.
Produsul acționeaza la nivelul tubului digestiv, in special in segmentul hepato-biliar, cu acțiune hepatoprotectoare, coleretic- colagoga, antiinflamatoare la nivelul cailor biliare.
Este indicat in hepatita cronica, diskinezie biliara cronica nelitiazica, sindrom dispeptic datorat disfuncției veziculei biliare, fiind contraindicat in litiaza biliara.
Se administreaza intern, 1-2 comprimate de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
Hepatobil V, tablete (Plantovorel) - conține pulberi vegetale din:
iarba de sunatoare (1 lyperici herba),
Este un produs natural cu proprietați coleretice, colagoge, de stimulare pe cale neurovegetativa a tonusului vezicii biliare, antispastice pe calea sistemului nervos central la nivelul vezicii biliare și a canalelor intra și extra hepatice.
Este indicat ca adjuvant in diskinezia biliara hipotona, in colecistita nelitiazica cronica, colita spastica și hepatita cronoca.Se administreaza intern , 1-2 tablete de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa , timp de 5 pana la 10 zile.
Liv 52, tablete (
Se utilizeaza in prevenirea afecțiunilor hepatice și ca adjuvant in tratamentul hepatitelor acute și cronice, cirozelor, diskineziilor biliare, sau tulburarilor cauzate de consumul cronic de alcool, abuzul de medicamente intoxicațiile cu metale grele; alte afecțiuni.Nu s-au raportat containdicații.
Se administreaza intern, 1-3 tablete de 3 ori pe zi.
O compoziție asemanatoare are produsul Hepaid, capsule (SunMedic).
Instamix, granule (Antibiotice Iasi), conține extract vegetal
din: Cynarae folium, Taraxaci herba, Chelidonii herba, Hyperici herba,
corespunzator la 300 mg polifenoli cinarinici.
Instamix influențeaza favorabil fucția antitoxica a ficatului, stimuleaza mobilizarea colesterolului din depozite și antiinflamator la nivelul cailor biliare.
Preparatul se utilizeaza sub forma de soluție care se obține dizolvand granule in apa (100 ml) . Pentru adulți doza este de o lingurița de 3 ori pe zi in prima saptamana, de 2 lingurițe de 3 ori pe zi in a doua saptamana și de 3 lingurițe de 3 ori pe zi in a treia saptamana. Se face pauza o luna, dupa care tratamentul se poate relua.La copii peste 10 ani folosește jumatatea din doza adulților.
Ceai Hepatic, (Fares) conține:
ü
ü rostopasca (Chelidonii herba),
ü fructe de armurariu (Cardui mariae fructus),
ü menta (Menthae herba) ,
ü sunatoare (Hyperiei herba),
ü cicoare (Cichorium radix),
ü flori de galbenele (Calendulae flos), sulfina(Meliloti herba).
Are acțiune coleretic-colagoga, hepatoprotectoare, depurativa, stimulenta hepatic, antiinflamatoare și dezinfectanta a cailor biliare și este indicat in starile inflamatorii și de suprasolicitare a ficatului, io diskinezie biliara, hepatita, colici hepato-biliare, colecistite, ciroze compensate.Se prepara infuzie și se beau 2-3 cani de ceai,din care prima pe stomacul gol.
Ceai Hepatocol Fares ) conține
:
ü sunatoare
ü flori de galbenele ,
ü
ü coada șoricelului ,
ü scoarța de crușan,
ü menta,
ü flori de mușețel,
ü
ü rostopasca
Este indicat in diskinezie biliara, colecistite, hepatite, in intoxicații hepatice datorate indigestiei de substanțe chimice hepatotoxice, alcool, excese alimentare. Se prepara un decoct din o lingurița amestec cu o cana cu apa și se beau 2-3 cani de ceai pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa.
Ceai Hepatic NR.2 (Plafar) conține :
ü coaja de crușin.
ü Coada șoricelului,
ü menta,
ü turita mare,
ü rostopasca,
ü volbura,
ü papadie,
ü sunatoare,
ü maceșe,
ü matase de porumb.
Se folosește ca adjuvant in diskinezii biliare, colecistite, angiocolite, 2-3 cani de ceai pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa.
4. CONCLUZII
Dupa cum am observat, aparatul hepato-biliar, prin funcțiile sale multiple și variate, are o contribuție la starea de sanatate a organismului nostru.Fiind direct imlicat in procesul de digestie, care ne asigura supraviețuirea, este necesar sa acordam o atenție deosebita sanatații acestuia.
Ficatul are un rol esențial in detoxifierea organismului, bolile acestuia fiind deosebit de periculoase, putand da complicații grave care pot duce la insuficiența hepatica și chiar moarte. Supraviețuirea fara ficat este de cateva ore. În caz de insuficiența hepatica grava, singurul tratamentul posibil este transplantul.
Realitatea zilelor noastre, inclusiv statisticile, arata ca tot mai mulți oameni sufera de hepatite virale, care necesita un tratament indelungat, adesea dificil și refractar,și un mod de viațarestrictiv, cu pepercursiuni directe asupra capacitații de munca a oamenilor și a starii de sanatate a societații in general.
De asemenea, afecțiunile vezicii biliare sunt deosebit de raspandite, afectand cu predominanta sexului feminin, ignorate sau netratate corespunzator și ia timp, pot provoca calculoza biliara și infecții la nivelul coleistului, cu efect negativ asupra intregului organism.
Deosebit de important pentru prevenirea apariției acestor tulburari este un regim igieno-dietetic adecvat, care include:
respectarea orarului de masa , cu mese in
cantitați rezonabile;
mestecarea corespunzatoare a alimentelor;
cat mai puține grasimi și prajeli,
carne grasa, mezeluri, branzeturi fermentate, oua, cacao, ciocolata,
alcool, sosuri picante, maioneze, frișca, nuci;
se
va consuma suficient de multa apa.
Pentru tratamentul afecțiunilor aparatului hepato-biliar, oferta de medicamente pe piața farmaceutica este vasta și ne ofera o multitudine de remedii care vin in sprijinul nostru. De asemenea, natura ne vine și ea in ajutor, in flora spontana gasindu-se o serie de plante care conțin principii active deosebit de importante in asigurarea bunei funcționari a ficatului și a cailor biliare.
Pe de alta parte, ficatul are o mare capacitate de regenerare,foarte importanta fiind depistarea precoce,in stadiul incipient, a oricarei disfuncționalitați a acestuia, pentru a veni in sprijinul sau cu medicația corespunzatoare.
În concluzie, tot ce ne ramane de facut este sa cerem sfatul medicului pentru a depista la timp aceste afecțiuni și a limita suferințele și complicațiile pe care ele le pot determina.
5. BIBLIOGRAFIE
1. Victor Papiliah - Anatomia omului, ediția a VIII-a, Edit. B1C ALL, București;
2. Corneliu Borundel (sub redacția) - Manual de medicina interna pentru cadre medii, Edit. ALL, București, 1996;
3. Valentin Stroescu - Farmacologie, Ed. A IX-a Edit. ALL, București, 2007;
4. Dumitru Dobrescu - Farmacoterapie practica, vol I și II, Edit. Medicala, București, 1989;
5. Ileana-Cornelia Chirita, Vasile Missir și colaboratorii - Chimie farmaceutica, vol. II, Ediția Tehnoplast Company, București,2008;
6. Victor Zotta - Chimie farmaceutica, Edit.Medicala, București, 1985;
7. Constantinescu D.G., Ovidiu Bujor - Plante medicinale, Edit. Medicinala, București, 1969;
8. Ovidiu Bojor - Fitoterapia in folosul tuturor. Editura Medicala București
Maria Pop
9. Corneliu Constantinescu - Plante medicinale in apararea sanatații, Ediția a IV-a , Edit RECOOP, București,1976;
10. Honorius Popescu
- Resurse medicinale in flora Romaniei, Edit.
11. Popovici, C. Moruzi,
12. Farmacopeea Romana, Ediția a-X-a, Editura Medicala, Bucutești, 1993;
13. MedEx - medicamente explicative, Ediția a-III-a, Editura a-III-a, Editura Medie Art, 2008;
14. Memomed, Ediția a-18-a, Editura Minesan, București, 2012
15. Internet
6. ANEXE
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
