Probleme de diagnostic pozitiv si diferential

Autismul infantil ramine, din punctul de vedere al diagnosticarii, o provocare pentru clinicienii psihiatri chiar si la o jumatate de secol de la identificarea lui ca boala psihica.

In 1987, A.P.A. - American Psychiatric Association - elaboreaza binecunoscutul 'Diagnostic and Statistical Manual' - D.S.M. III, in care autismul infantil este definit astfel: tulburare pervaziva caracterizata prin deteriorare calitativa marcata a relatiilor sociale, tulburari de comunicare verbala si nonverbala, sfera restrinsa de activitati si interese, imaginatie saraca sau absenta.

Conform D.S.M. III - R, criteriile de diagnostic pozitiv sunt, sintetic, urmatoarele:

debut precoce in copilaria mica;

lipsa de raspuns la stimularile lumii inconjuratoare;

deficit marcat in dezvoltarea limbajului; daca vorbirea este prezenta, pattern-ul de vorbire este particular, specific, cu ecolalie imediata sau intirziata, inversiunea pronumelor, limbaj metaforic;

raspuns bizar la aspectele variate ale mediului inconjurator: rezistenta la schimbare, interes particular pentru anumite obiecte animate sau neanimate;

absenta ideilor delirante, a halucinatiilor, absenta pierderii asociatiilor si absenta incoerentei - asociate indeobste schizofreniei.

In 1990, O.M.S. - Organizatia Mondiala a Sanatatii - preia aceste criterii in 'International Classification of Diseases' - I.C.D. 10, specificind, la criteriul virstei, ca debutul sa fie inaintea virstei de trei ani.

In vara lui 1994, apare o noua varianta de clasificare a bolilor mentale -DSM IV- care aduce cu ea o serie de modificari in diagnosticarea autismului infantil si a celorlalte tulburari pervazive. In DSM III, tulburarile pervazive de dezvoltare erau incadrate in categoria bolilor cronice cu prognostic prost. Dupa ultima varianta de clasificare acestea sunt incluse in clasa tulburarilor tranzitorii cu potential bun de recuperare prin terapie, in vechea clasa raminind tulburarile de personalitate si retardul mental - boli cronice ce nu raspund la terapie.

Criteriile de diagnostic al autismului infantil s-au modificat discret. Astfel, numarul lor s-a redus de la 16 la 12, acoperind in continuare cele trei categorii de deficite: relatii sociale, comunicare, comportament stereotip.

Acestea sunt:

la categoria interactiuni sociale: lipsa manifestarilor de comunicare non-verbala, incapacitatea stabilirii de prietenii cu copiii de aceeasi virsta, lipsa de interes pentru activitatile si fenomenele din mediul inconjurator, lipsa empatiei si afectiunii.

probleme de comunicare: intirziere in dezvoltarea limbajului fara compensare non-verbala, la subiectii ce au limbaj deficitar in sustinerea unei conversatii, vorbire mecanica, repetitiva, lipsa imitatiei si a imaginatiei.

stereotipiile comportamentale si de atitudine: cel putin o manifestare stereotipa permanenta, tendinta la imuabil si identic (ritualuri, rutine), stereotipii motorii, atasament si interes deosebit pentru anumite obiecte.   

Diagnosticul trebuie sa fie facut pe baza a minim 6 simptome din care obligatoriu doua sa fie din sfera deficitului in relatiile sociale si cite unul din celelalte doua - comunicare si stereotipii comportamentale si de atitudine.

Este mentinut criteriul de virsta a debutului - inainte de 3 ani.

Desi incadrarea simptomatologiei autismului infantil in cele cinci criterii imbunatateste sansele de diagnostic corect, virsta la care este facut diagnosticul depinde de o serie de factori:

gradul si gravitatea deteriorarii comportamentului copilului;

nivelul de educatie si instruire a parintilor;

asocierea cu alte afectiuni psihiatrice, neurologice sau de alta natura - ex. deficienta mentala care este asociata frecvent cu autismul.

A. Diagnosticul clinic

I.Caracteristici comportamentale:

relatii sociale incerte;

tulburari de vorbire si limbaj;

bizarerii si manierisme;

rezistenta la schimbare;

atasament fata de anumite obiecte;

reactii emotionale acute;

altele

1. Relatiile sociale sunt profund deteriorate calitativ. in unele cazuri copiii se manifesta anormal, imediat dupa nastere. Nu raspund la solicitarile mamei prin zimbet, gingurit, comportament afectuos; nu le place sa fie luati in brate si sa fie sarutati, evita contactul din privire.

La virsta de 2-3 ani, dezinteresul pentru celelalte persoane din familie sau din afara ei devine manifest, copilul traieste retras, se auto-izoleaza, nu cauta consolare si confort in nici o situatie.

Pe masura ce creste, este posibil - desi mult mai tirziu decit in cazul copiilor normali - ca copilul sa se ataseze de parinti si sa aiba nevoie de prezenta lor. Imitatia este anormala sau lipseste, imaginatia e redusa, nu foloseste jucariile in mod adecvat. Este incapabil sa stabileasca relatii echilibrate cu cei din jur, parind izolat intr-o lume proprie - singuratatea autista. Nu constientizeaza nu numai prezenta fizica a celorlalti, dar nici faptul ca acestia au sentimente, ginduri, idei proprii, diferite de ale lui. Copilul - si apoi puberul si adolescentul autist - nu va reusi niciodata sa-si faca prieteni.

2. Tulburarea de limbaj si vorbire este o alta caracteristica importanta. Atit intelegerea cit si exprimarea verbala sunt de obicei intirziate. Exista cazuri cind, la virsta de 5 ani, copilul nu rosteste nici un cuvint. in cazul debutului foarte precoce, limbajul poate lipsi sau copilul emite sunete ciudate. Daca debutul afectiunii survine dupa anumite achizitii de limbaj, lipseste abilitatea de a le folosi ca mijloc de comunicare sociala. Tulburarile de vorbire intereseaza toate caracteristicile acestui proces: volum, intensitate, accent, rata, ritm, intonatie. Vorbirea este monotona, egala, stereotipa. Ecolalia intirziata sau imediata se asociaza cu folosirea unor structuri gramaticale imature, utilizarea improprie a neologismelor si a pronumelor personale. Astfel, copilul autist pronunta cuvinte dificile, fara a le folosi corect in context, vorbirea e ''papagaliceasca'' sau ''in banda de magnetofon''; vorbeste despre sine la persoana a II-a sau a III-a. Nu poate provoca sau intretine o conversatie dar poate monologa pe un subiect fara nici o legatura cu o situatie data (solilocvie).

3. Comunicarea nonverbala este si ea inadecvata. Mimica, gesturile, postura sunt inexpresive- cu exceptia situatiilor cind isi comunica in felul acesta nevoi si dorinte. Nu priveste partenerul in ochi, are privirea fixa la apropierea altor persoane, nu zimbeste.

4. Bizareriile si manierismele pot lua numeroase de forme de exprimare. Caracteristice ramin anumite miscari - de invirtire, rasucire repetata a miinilor si degetelor; copilul isi loveste palmele, roteste capul, merge pe virfuri, se leagana, adulmeca obiectele - actiuni pe care le poate repeta la nesfirsit. in timp, pot succeda mai multe seturi de manierisme.

5. Dorinta de uniformitate se manifesta prin stereotipii comportamentale, de gesturi, motorii. Copilul sufera cind se schimba ceva in mediul sau: ordinea obiectelor, culori, etc., in alimentatie, in succesiunea de activitati zilnice sau in imbracaminte.

Jocul, activitatea cea mai importanta a virstei, este stereotip si monoton. Lipseste interesul in construirea de evenimente imaginare, personaje fantastice; imaginatia este saraca, gama de preocupari este foarte restrinsa. in schimb, copilul poate repeta la nesfirsit o serie de actiuni cum ar fi: inchiderea si deschiderea usilor, trasul apei la toaleta, lovirea unei jucarii etc.

5. Preocupari bizare, particulare. Spre deosebire de copilul normal care se ataseaza de cite o jucarie frumoasa cu care doarme sau in prezenta careia sta cind este necajit, autistul manifesta o preocupare deosebita pentru obiecte neinsufletite, ciudate: icoane, scaune, sirme, cutii de conserve etc., pentru care face adevarate fixatii si fata de care isi manifesta afectivitatea. Deseori sunt fascinati de jucariile care se invirtesc.

6. Reactiile emotionale acute pot sa apara sub forma de crize de minie, anxietate, spaima, depresie mai ales la modificari ale mediului sau rutinei lor, cind sunt contrariati sau frustrati sau cind cineva insista sa-I scoata din izolarea lor.

Alte simptome asociate. Se mai pot asocia insomnii, lipsa de atentie, agitatie psiho-motorie, auto- si hetero-agresivitate, enurezis, encomprezis.

II. Dezvoltarea intelectuala

globala - este evaluata mai ales pe baza dezvoltarii capacitatilor nonverbale. Acestea pot fi de nivel mediu, dar in mai mult de 75% din cazuri, QI este mai mic de 70 - copiii asociaza deficit mental de diferite grade de severitate.

deficitul cognitiv marcat este, se pare, determinat de deteriorarea comunicarii, lipsa reprezentarii simbolice, tulburarile de limbaj.

abilitatile particulare extraordinare de care dau dovada unii autisti i-au determinat pe specialisti sa-I numeasca ''idiotii savanti''. Predominanta copiilor cu abilitati speciale in autism este de 10%, fata de doar 1% la populatia non-autista (incluzind si retardatii). Performantele lor au fost depistate in domeniul matematicii, informaticii, arhitecturii, picturii, muzicii. Interesant de remarcat este si faptul ca aceste ''daruri'' se pierd atunci cind copilul invata sa vorbeasca si sa se integreze social. Ceea ce, in general, omul cistiga in comunicare prin vorbire, pierde prin celelalte forme de exprimare (in special artistica), identificate ca "daruri" sau talente.

III. Dezvoltarea somatica

In general, autistii nu prezinta anomalii somatice. Au fost raportate cazuri de autism care asociaza dismorfisme, boli metabolice, boli infectioase congenitale. in 25% din cazuri, in adolescenta se instaleaza epilepsia.

IV. Tulburari de integrare senzoriala

Copiii si adultii cu autism pot avea un sistem senzorial disfunctional, fapt ce poate motiva multe din reactiile lor bizare. Desi receptorii tuturor simturilor sunt localizati in sistemul nervos periferic, exista ipoteza dupa care problemele sunt generate de anumite disfunctii in sistemul nervos central. Acestea constau in imposibilitatea de a integra si organiza corespunzator informatia provenita din periferie si stocata in creier.

Analizatorul tactil - semne de disfunctie tactila:

Retragerea din imbratisare, refuzul ingurgitarii unor alimente cu anumite consistente, de a imbraca anumite haine, de a fi spalati; autistul nu suporta atingerea de lipici, noroi, plastilina, oja, nisip, spre a se feri tactil, apuca obiectele cu unghiile si nu cu degetele. Apararea tactila este acea situatie in care un individ, extrem de sensibil la atingerea usoara, reactioneaza prin izolare auto-impusa, iritabilitate, hiper-activitate. Teoretic un analizator tactil imatur si ineficient trimite semnale anormale cortexului, semnale ce pot interfera cu alte procese cerebrale. Astfel cortexul este supra-stimulat si super-excitat de aceste impulsuri ce nu pot fi nici ignorate, nici organizate, in schimb impiedica concentrarea, dezvoltarea unui comportament adecvat si asociaza un raspuns emotional negativ la senzatia tactila.

2. Analizatorul vestibular - disfunctiile sale se pot manifesta in doua

moduri diferite:

hipersensibilitate la stimularea vestibulara, cu reactii de panica la miscari comune, banale (alunecare, inclinare, leganare). Subiectii care fac parte din aceasta categorie vor avea probleme in a invata sa urce sau sa coboare scari sau pantei, lor le va fi teama sa mearga sau sa se tirasca pe suprafete accidentate, nstabile; spatiul ii infricoseaza, copiii autisti par stingaci, greoi;

hipo-reactivitate vestibulara - copilul autist este foarte activ in a-si procura experiente stimulatoare: exagereaza in sarituri, se invirte pe loc, isi roteste capul sau alte parti ale corpului.

. Proprioceptiv: semnele disfunctiei sunt reprezentate de miscari stingace, tendinta de a cadea, posturi bizare, lipsa mersului in patru labe cind sunt mici.

3. Analizatorul vizual - indicii ale disfunctiei: strabism, priveste la obiecte cu coltul ochiului, clipeste, face grimase, isi inclina sau intoarce capul, inchizind sau acoperind un ochi, isi plesneste degetele in fata ochilor, e obsedat de obiectele care se rotesc, de linii drepte - urmareste marginile perdelei, firul telefonului; atentia este deficitara, evita activitatile care necesita concentrare.

4. Analizatorul auditiv - autistul pare surd, isi acopera urechile aparent fara motiv, nu reuseste sa sustina o conversatie pentru ca 'nu ii simte ritmul' (vorbeste peste interlocutori). Ca explicatie, au fost emise mai multe ipoteze: diferente de procesare si integrare intre emisfera dreapta si stinga, incapacitatea de a-si distribui atentia concomitent (ex. vizual si auditiv) pe mai multi stimuli, supraperceptie atit de acuta incit devine o suferinta si autistul 'inchide canalul'.

B. Diagnosticul diferential

Autismul, complex simptomatologic de etiologie variata, est specific copilului mic, psihologiei acestuia. Simptomul central, tulburarea particulara a limbajului, stereotipiile plasate intr-un amestec particular si bizar de forme si mijloace primitive si pervertite de exprimare a functiilor psihice, insule izolate de abilitati si resurse, mai bine conservate sau alteori monstruos dezvoltate, in scopul formularii psihodiagnosticului pozitiv, arn utilizat prin comparatie criteriile a trei mari perspective in domeniu, si anume: DSM - IV, Tratatul de Psihiatrie Oxford si Rutter. Finalizarea celor trei perspective presupune o prezentare putin mai detaliata.

DSM. Tulburari de dezvoltare de tip pervasiv

Se caracterizeaza prin deteriorare la nivelul celor 4 criteii:

Deteriorare calitativa in interactiunea sociala reciproca

Incapacitate relationala, lipsa reactivitatii si a interesului fata de oameni.

La sugar : absenta stringerii la piept, lipsa contactului vizual si a reactivitatii faciale, indiferenta sau aversiune la contactul fizic.

La copilul mic : se tine mecanic de o anumita persoana; atasamentul unor copii care incep sa mearga, de parintii lor poate fi bizar; in primul rind, un copil pare sa-si recunoasca mama dupa miros. In unele cazuri, tulburarea poate urma unei perioade normale sau relativ normale de dezvoltare sociala in prinii ani de viata; chiar in prima copilarie, incapacitatea de a dezvolta jocuri de cooperare, imaginative si amicitii.

La unii mai putin handicapati se poate atinge un stadiu de participare pasiva in jocurile sau activitaitile fizice ale altor copii sau ei includ alti copii ca 'ajutoare mecanice' in propriile lor activitati stereotipe.

Deteriorare calitativa in comunicarea verbala si nonverbala

Verbal. Limbaj total absent, structura gramaticala imatura, in esenta normala; ecolalie intirziata sau imediata; inversarea pronumelui ('tu' in loc de 'eu'); incapacitatea de a numi obiecte; incapacitatea de a intelege termeni abstracti; exprimari idiosincratice (limbaj metaforic Eanner); o melodie, citate anormale la nivelul vorbirii.

Non-verbal. Expresia faciala sau gestica este absenta sau imobila, daca este prezenta, gestica sau mimica sunt total inadecvate ca forma.

Deteriorare imagistica

Absenta jocului simbolic; absenta jocului fantezist cu jucariile; absenta interpretarii rolurilor de adulti; jocul repetitiv si stereotip ca forma, aranjarea jucariilor de nenumarate ori in acelasi mod; mimeaza la nesfirsit actiunile unui personaj vazut la televizor.

Activitati si interese restr=nse, stereotipe, repetitive

Copilul mic : reactii catastrofice la schimbari minore ale anbiantei; atasament excesiv fata de obiecte: cuie, sfoara, lighean, lingurita; stereotipii: batut din palme, miscari bizare ale miinilor, leganatul, inclinarea si balansarea intregului corp.

Copilul mare face orice sa parcurga aceeasi ruta; fascinatia pentru miscare: in fata unui ventilator sau ceva care se misca; poate singur sa faca sa se miste alte obiecte; se roteste singur in jurul unui obiect; interesat excesiv de butoni, parti ale corpului, jocul cu apa. Stereotipiile verbale includ cuvinte si expresii indiferent de sens. Copiii mai mari reproduc cu foarte mare exacitate poezii pe care le-au invatat cu mai multi ani in urma, mersul trenului, datele istorice, datele de nastere, etc. pe care le repeta iarasi si iarasi indiferent de contextul social si de oportunitate.

Elemente asociate

Anomalii ale ariei cognitive.

Aptitudinile specifice sunt de regula inegale indiferent de nivelul inteligente, se asociaza in cele mai multe cazuri cu diagnosticul de 'retardare mentala moderata' (QI

Anomalii de postura si comportament motor.

Stereotipii ca raspuns la o excitatie (fluturatul bratelor, sarit, grimase faciale); mers pe poante; posturi bizare ale miinilor si corpului; coordonare motorie redusa.

Raspunsuri bizare la imputul senzorial.

Prin ignorare (durere, cald, rece), sau hipersensibilitate la auzirea unor zgomote sau fascinatia la unele senzatii (lumina, mirosuri).

Anomalii in a bea, a minca, a dormi

Limitarea dietei la citeva alimente, baut excesiv de lichide, desteptarea din somn de repetate ori noaptea cu leganat.

Anomalii afective.

Labilitate afectiva (r=s/pl=ns); absenta reactiilor emotionale; lipsa fricii fata de pericolele reale; frica excesiva fata de evenimentele inofensive; anxietate si tensiune generalizata.

Comportament automutilant.

In adolescenta sau in cursul vietii poate sa apara depresia majora

Debutul este reclamat de parinti inainte de 5 ani in marea majorita a cazurilor. Este greu de stabilit retrospecbiv etatea la debut inafara cazurilor cind cei care au ingrijit copilul in primii ani sunt capabili sa ofere o informatie exacta despre: dezvoltarea limbajului, stabilitate, joc. Manifestarile in perioada de sugar sunt mai subtile si mai dificile de denumit decit cele observate dupa perioada de 2 ani. Parintii copiilor mici pot sa ignore aceste probleme pina cind copilul nu este ohservat in comparatie cu altii (gradinita, scoala), si nu pot data etatea de debut. Parintii mai dateaza debutul plecind de la un anume eveninent (nasterea unui frate, o maladie, accident, traume emotionale).

Sunt cazuri extreim de rare cind exista o perioada de dezvoltare aparent normala, urmata de dezintegrare rapida a aptitudinilor sociale si cognitive si de aparitia elementelor caracteristice ale tulburarii de tip pervasiv; astfel de cazuri sunt etichetate ca sindrom Heller sau psihoza dezintegrativa (clasificare fie ca tulburare autista, fie ca tulburare de dezvoltare pervasivsa FAS) .

Evolutie. Tulburarile sunt prezente in toate cazurile, toata viata, variaza cu virsta cronologica si severitatea handicapului. In jurul varstei de 5/6 ani se observa o ameliorare in aptitudinile sociale, limbaj sau alte aptitudini. Pubertatea poate aduce modificari; functiile cognitive se pot ameliora sau deteriora independent unele de altele; adesea survine o exacerbare a comportamentelor agresive, opozitionale ce se intinde pe mai multi ani. Un numar mic de copii pot duce o viata independenta numai cu semne minime ale elementelor esentiale ale tulburarii, dar maladresa sociala, ineptia, pot persista. Cei mai multi ramin cu semne marcate de tulburare. Prognosticul de durata includ in functie de QI si dezvoltarea aptitudinilor sociale si de limbaj.

Gradul de deteriorare variaza in majoritatea cazurilor, in general un mediu structurat este necesar de-a lungul intregii vieti; in cazuri foarte rare persoana poate urma un colegiul sau chiar o educatie universitara.

Criteriile Oxford. Autismul copilariei. Aceasta entitate a fost descrisa de Kanner (1945) care a sugerat denumirea de autism, denumirea este inca larg raspindita.

Trasaturile clinice vizeaza 4 criterii.

Singuratatea autista

Incapacitatea de a stabili relatii emotionale calde cu toti oamenii; nu raspunde prin zimbet sau gingurit comportamentului afectuos al parintilor. Par ca nu le face placere sa fie mingiiati luati in brate, sarutati; nu sunt mai apropiati de parinti decit de straini; nu exista nici o deosebire in comportamentul fata de oameni sau obiectele neinsufletite. Evitarea privirii, lipsa contactului vizual este frecventa.

Tulburari de vorbire si limbaj

Limbajul se poate dezvolta mai tirziu sau poate sa nu apra niciodata; se dezvolta adesea normal pina la 2 ani dupa care dispare in parte sau in intregime. Lipsa limbajului este datorata unui deficit cognitiv sever care afecteaza si comunicarea non-verbala. Aceasta se evidentiaza si in joc: copii nu iau parte la jocurile imitative ale prmului an de viata, mai tirziu nu utilizeaza jucariile in mod adecvat. Imaginatia este redusa in jocul creativ. Pe masura ce cresc, 1/2 din copiii autisti dobindesc un vocabular elementar desi persista deficite serioase, ca de exemplu intrebuintarea gresita a pronumelor si repetarea fara sens a unor cuvinte pronuntate de altii (ecolalia).

Dorinta obsesiva de uniformitate

Comportamente stereotipe si suferinta ce apare atunci cind se schimba ceva in mediu; de exemplu, prefera aceeasi mincare, doreste sa poarte aceleasi lucruri, aceleasi jocuri; adesea fascnati de jocurile care se invirt.

Comportament bizar si manierisme

Comportari motorii ciudate, invirtitul continuu, rasucirea repetata a degetelor, scuturatul miinilor; altii nu difera in comportamentul motor de copiii normali.

Alte trasaturi

Arata brusc semne de spaima si furie fara motiv aparent. Ei pot fi hiperactivi si distrati, pot dormi prost, pot avea enurezis si encomprezis. La aproximativ 25% pot interveni convulsii, de obicei in adolescenta.

Prognostic

Intre 10 si 20% dintre copiii autisti incep sa se amelioreze la 4 - 6 ani fiind capabili sa urmeae o scoala obisnuita si sa-si gaseasca de lucru. Alti 10 - 20% pot locui in familie dar trebuie sa urmeze o scoala speciala sau centru de pregatire si nu pot munci.

Restul de 60% se amelioreaza foarte putin si nu sunt capabili sa duca o viata independenta. Cei care se amelioreaza pot prezentca in continuare dificultati de limbaj, raceala emotionala, comportanent bizar. O minoritate dezvolta epilepsie in adolescenta.

Criteriile dupa Rutter

Rutter (1985), afirma prevalenta autismului ca fiind de 30 - 40 la 100.000 copii, fiind de 4 ori mai frecvent la baieti decit la fete.

Criteriile se diferentiaza astfel:

Relatii sociale anormale;

Anormalii, intirzieri in dezvoltarea limbajului;

Forme de comaportanent ritualistic sau compulsiv;

Aparitia dezordinii inainte de 30 luni.

Concluzii

Criteriile celor 3 perspective, se pot aprecia prin urmiatoarea prezentare:

DSM - IV

Deteriorare calitativa in interactiunea sociala reciproca.

Deteriorare calitativa in comunicarea verbala si non-verbala.

Deteriorare imagistica.

Activitati si interese restrinse, stereotipe, repetitive.

OXFORD

Singuratatea autista.

Tulburare de vorbire si limbaj.

Dorinta excesiva de uniformitate.

Comportanent bizar si uniformitate.

RUTTER

Relatii sociale anormale.

Anormalitati, intirzieri in dezvoltarea limbajului.

Forme de comportament ritualistic sau compulsiv.

Aparitia dezordinii inainte de 30 luni.

La cele 3 criterii comune se mai diferentiaza si se mai adauga, cite unul de la fiecare perspectiva, in total inca 3 criterii:

Deteriorare imagistica.

Dorinta excesiva de uniformitate.

Aparitia dezordinii inainte de 30 luni.

Prin utilizarea celor 6 criterii diagnostice s-a procedat la intocmiirea si aprecierea perspectivei psihodiagnostice pozitive si diferentiale.

Practic, afectiunile care pot mima autismul infantil sunt numeroase. Unele din ele apartin clasei de tulburari comportamentale pervazive: sindromul Rett, sindromul Asperger, tulburarea dezintegrativa a copilariei.

Sindromul Rett

Este o tulburare pervaziva cu o evolutie foarte specifica. Criteriile pentru un astfel de diagnostic sunt urmatoarele:

sex feminin,

dezvoltare psiho-motorie normala p=na la 5 luni (conform DSM IV), perimetru cranian normal la nastere;

regresie comportamentala, sociala, psiho-motorie precoce;

pierderea dexteritatilor cu aparitia unor miscari caracteristice: subiectul mimeaza spalatul rufelor, isi framinta miinile;

oprirea in crestere a craniului.

Copiii se dezvolta normal pina la 1-2 ani, apoi se instaleaza o simptomatologie de tip autist, asociata cu hipo/hipertonie musculara, deteriorarea calitatii limbajului deja achizitionat, miscarile involuntare mentionate mai sus. Prognosticul este mai prost dec=t in autismul infantil.

Sindromul Asperger (psihopatia autista)

Este o afectiune foarte rara, cu debut tot in mica copilarie. Este caracterizeaza prin pierderea treptata a abilitatii de integrare sociala, vorbire pedanta, preocupari de multe ori abstracte. Copilul cu acest sindrom poseda un limbaj corespunzator virstei, dar nu reuseste sa-l foloseasca adecvat, ca mijloc de comunicare sociala. Doreste sa fie sociabil dar nu-si poate pastra prietenii, carora le poate parea plictisitor datorita interesului sau exagerat pentru subiecte neobisnuite (mersul trenurilor, personaje din literatura SF, meteoriti, etc.). in autism insa, vorbirea si limbajul se dezvolta tirziu si anormal, iar in majoritatea cazurilor este asociata deficienta mentala.

Tulburarea dezintegrativa a copilariei.

Dupa o perioada de dezvoltare normala de minim 2 ani, copilul isi pierde treptat si global functiile cognitive.

PDD-NOS (Pervasive Developmental Disorders Not Otherwise Specified

Reprezinta o categorie de tulburari de dezvoltare nespecificate in alt mod.

Clasificarea D.S.M. introduce termenul pentru a desemna acele cazuri care, desi prezinta tulburari de comunicare, de limbaj si stereotipii, nu respecta criteriile de diagnostic ale vreunei boli tip PDD. Exemple: dezvoltarea atipica a personalitatii, autism atipic.

Diagnosticul diferential mai este facut considerind:

Intirzierea mentala

Intirzierea in dezvoltarea mentala de diferite grade, poate fi luata in discutie deoarece ea este asociata frecvent autismului. Oligofrenul are insa un deficit mental global si omogen, integrarea sociala fiind deteriorata in concordanta cu nivelul acestea intirzieri. Copilul retardat raspunde la stimularile sociale, limbajul este imatur si limitat la simplu si concret. El este insa cooperant, si examinatorul reuseste sa patrunda si sa inteleaga lumea lui ingusta.

Surditatea dat fiind faptul ca autistul nu reactioneaza la stimuli sonori. Copilul cu deficit senzorial cauta sa compenseze lipsa auzului prin gesturi, atentie si concentrare crescuta. Ecolalia, interesul pentru unele sunete, dovedeste insa ca autistul aude. Audiograma, desi dificil de realizat la autisti, dovedeste si ea acest lucru.

Afazia motorie de dezvoltare (alalia congenitala)

Afectiune in care, p=na la patru ani, limbajul nu este dezvoltat, dar afectivitatea este normala, comunicarea non-verbala este prezenta - copilul autist imita, gesticuleaza, este expresiv.

Sindroame cerebrale degenerative

Sunt entitati care evolueaza si ele cu deficit mental - global sau in unele arii de dezvoltare, dar care asociaza intotdeauna semne neurologice. Exemplu: panencefalita sclerozanta subacuta.

Sechelele traumelor psihologice

Survenite, in cazurile de deprivare (frustrare) afectiva, separarea sugarului de mama (spitalizare prelungita, plasarea in crese si camine improprii). Copilul autist este apatic si dezvoltarea psiho-motorie este intirziata. Reinserarea lui precoce intr-un mediu afectuos si stimulator duce la o evolutie ulterioara favorabila.

Psihozele infantile precoce /Tablou comparativ

dupa J. De Ajuriaguerra si D. Marcellini, 1989.