SALVIA - Folosite intern in tratamente

SALVIA

-Salvia officinalis-

Subarbust cultivat, originar din bazinul mediteranean, care prefera soluri lutoase. Se mai numeste: jales bun jales de gradina, serlai. Folosita ca planta medicinala din cele mai vechi timpuri

Raspandire: In Europa, Asia Mica.

Rizom lignifiat, ramificat din toate care pornesc radacini. Tulpina erecta, ramificata, uniform foliata, cu peri desi, albiciosi, alipiti, inalta pana la 80 cm, lignifiata in partea inferioara. Frunze alungit ovate pana la lanciolate, des albicios paroase si cu nervure reticulate, proeminente in fata inferioara, dispuse opus. Flori albastre-violete dispuse in verticile si grupate in influorescente spiciforme, simple sau ramificate. Caliciul tubulos despicat pana la jumatate, cu nervuri scurt paroase, iar intre nervuri se afla glandele sesile; corola mai lunga decat caliciul, la exterior salb paroasa bilabiata; androceu cu stamine inchise sub labiul superior.

Inflorire: Iunie-iulie.

Fructe: Nucule brun negricioase, ovoide grupate cate 4 la baza caliciului persistent.

Recoltare: Frunzele (Salviae folium) se recolteaza de 2-3 ori pe vara, numai pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua, in orele cu insolatie maxima. Frunzele se recolteaza manual prin rupere sau prin taiere cu cutitul si se aseaza in cosuri fara sa se preseze.

Uscarea: Se usuca la umbra in camere bine aerisite, in strat subtire. Uscarea artificiala la 30-35^o C.

Recoltarea plantei intregi (Salvie herba) se face in timpul infloritului cu masina de recoltat furaje si se transporta imediat la distilarie.

Compozitia chimica: Planta contine ulei eteric(0.38-2.54%) in frunzele uscate si (0.38 %) in cele verzi. Sitosterol, stigma sterol, compusi parafinici flavoni, taninuri, acid rozmarinic, acizii:cafeic, fumaric, glicoric, gliceric, vitamina B, acid nicotinic, vitamina C, enzime, rasina, lipide, glucide, substante minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu. Uleiul eteric contine hidrocarburi terpenice (pinen, camfen, mircen, terpinen, limonen, cimen, tujou) si compusi oxigenati (borneol terpineol, linalol, camfor, aldehida acetica).

Se apreciaza ca uleiul procentual este constituit din 35% hidrocarburi terpenice si sesquiterpenice, 50% cetone, 12% alcooli, 3%esteri.

Bioterapie: Frunzele plantei au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara. Principiile active au actiune coleretica, carminativa, antiseptica, antispastica, astringenta, antisudorala, antigalactogoga, usor hipoglicemianta, cicatrizanta. Stimuleaza secretia bilei de catre celulele hepatice, favorizeaza eliminarea gazelor din intestin, participa activ la distrugerea microorganismelor, diminueaza sau inlatura spasmele muschilor netezi, are actiune hemostatica locala prin precipitarea proteinelor, contracta capilarele si diminueaza secretiile, diminueaza transpiratia, diminueaza inflamatiile, limiteaza procesul de secretie lactata, scade usor tensiunea arteriala, favorizeaza procesul de epitelizare si vindecare a ranilor.

Folosite intern in afectiunile cronice ale cailor biliare, pentru oprirea transpiratiei nocturne la cei bolnavi de tuberculoza, in inflamatiile gastrointestinale urmate de balonari, in bolile de ficat pentru a mari secretia de bila, in menstruatii neregulate, diabet, circulatia, defectuoasa a sangelui,bronsite cronice, dischinezii, varice, nervozitate, reumatism, vaginita atrofica. Extern este folosita in abcese dentare, gingivite sangerande, afte bucale.

In industrie se utilizeaza uleiul volatil care intra in compozitia produselor cosmetice si a parfumurilor.

In unele tari frunzele plantei se folosesc drept condiment in preparatele culinare.