Soldul post-traumatic

SOLDUL POST-TRAUMATIC: Leziunile partilor moi se prezinta sub forma arsurilor si hematoamelor musculare ce pot lasa sechele functionale. Uneori datorita microtraumatismelor pot apare tendinite si bursite. Luxatiile de sold apar mai frecvent la barbatii tineri, deoarece la copii, femei si batrani in urma traumatismelor cedeaza osul.

Tratamentul luxatiilor: tratamentul luxatiilor este de mare urgenta.

Repunerea se face sub anestezie, urmata de aparat gipsat circa 2 saptamani si mobilizare dupa alte 2 saptamani. In perioada de degopsare si in continuare se recomanda curentii de inalta frecventa.

Dupa degipsare se recomanda masaj, ultrasunet si curenti de frecventa medie cu scop antialgic si antiedem.

Pentru combaterea durerii se pot efectua si infiltratii intra- si periarticulare cu hidrocortizon si xilina. Mobilizarile incep initial prin exercitii din suspendare, apoi in apa si apoi in sala de kinetoterapie. In luxatiile fara complicatii recuperarea dureaza pana la o luna. Complicatii ale luxatiilor: imediate: tulburari urinare; rupturi musculare; leziuni ale nervilor periferici; leziuni supurative ; tardive: atrofii musculare si retracturi; periartrita cu redoare musculara; deviatii si artroza. Fracturile de sold: cea mai frecventa leziune traumatica a soldului.

Fracturile de cotil

Tratament: ortopedic si chirurgical. Se pot efectua: imobilizari in aparat gipsat pelvipedios, care nu sunt foarte indicate datorita riscului de flebita, atrofii musculare, redoare de genunchi si glezna; reducerile manuale sub anestezie nu au sansa de reusita; tractiunile sunt cele mai utilizate, fiind tractiunea continua in axul membrului si tractiunea continua in axul colului-dureaza 6-10 saptamani; metodele chirurgicale sunt cele mai des folosite, asigurand o reducere sangeranda; refac corect din punct de vedere anatomic; faciliteaza evacuarea hematoamelor; contentia se face prin osteosinteza metalica. Dupa tratamentul chirurgical, la circa 45 zile, pacientul poate merge in carje. Mersul incepe progresiv dupa 3 luni. La 100 zile ar trebui sa mearga fara sprijin.

Fracturile colului femural-

Tratament: osteosinteze; proteze partiale cefalice (numai a capului femural).

Fracturile trohanteriene-

Tratament: osteosinteza cui-placa: cui in cal, placa pe diafiza.

Fracturi subtrohanteriene: fracturi ale extremitatii superioare a femurului.

Tratament: osteosinteza-cui placa, tija Ender, tija unica centromedulara. Recuperarea fracturilor de sold: incep in a 2-a zi dupa interventia ortopedica.

Scopuri:

a).Prevenirea tromboflebitei, edemului, tulburarilor trofice, redorii articulare prin posturi antideclive ale membrelor inferioare, contractii ritmice musculare prin miscari de pedalaj, contractii izometrice, contractii induse electric cu frecventa joasa sau medie, masajul membrelor inferioare (contraindicat in tromboflebite), mobilizari pasive ale articulatiei soldului, mobilizari active ale genunchiului, gimnastica respiratorie.

b).Grabirea consolidarii fracturii prin curenti de inalta frecventa.

c).Pozitionarea membrelor inferioare pentru evitarea deviatiilor.

d).Recuperarea mobilitatii coxofemurale: precoce chiar din serviciul de ortopedie; in fracturile de cotil mobilizarea ajuta la modelarea calusului osos care se va adapta mai bine capului femural; mobilizarea pasiva a articulatiei soldului se face cu priza la coapsa, cu sau fara flexie la genunchi.

e).Se acorda atentie deosebita genunchiului si muschiului cvadriceps; genunchiul poate suferi datorita imobilizarii, extensiei transcondiliene. Obiectivele recuperarii : Combaterea durerii: durerea face dificil mersul si ortostatismul. Ea poate crea pozitii vicioase, in special flexum.

Cauze: din partea osului: hiperemia de staza (acumulare de sange la nivelul capului osului); din partea articulara: cresterea presiunii intraarticulare, determinata de scaderea suprafetei portante sau de contractura musculara; din partea periarticulara: datorita tensiunii edemului post-traumatic si a hematoamelor musculare sau prin lezarea periostului.

Metode de combaterea durerii medicatie: antiinflamatoare, antialgica, sedativa; infiltratii de hidrocortizon si xilina intra/periarticular; electroterapie antalgica folosind curenti de frecventa medie si joasa; termoterapie sub forma de parafina, solux (lampa cu bec ce incalzeste), ultrasunete, ultrascurte; kinetoterapie-fara incarcare; masaj; repaus la pat si evitarea sprijinului pe soldul afectat prin carje, baston sau cadru; tractiune continua sau discontinua cateva zile pentru a scadea tensiunea articulara; se realizeaza prin scripetoterapie cu ajutorul unor ghete sau chingi deasupra genunchiului, legate la o contragreutate de scripete; impotriva edemului se recomanda: posturi antideclive; mobilizari pe flexie si extensie ale piciorului si genunchiului; mobilizari pasive ale soldului (daca sunt permise); curenti excitomotori de frecventa joasa si medie. Aceste masuri asigura cresterea intoarcerii venolimfatice, prevenirea tromboflebitelor. Refacerea stabilitatii soldului: stabilitatea la nivelul soldului este asigurata de 3 factori: factorii ososi-potrivirea perfecta a suprafetelor articulare; factorii ligamentari-asigura stabilitatea in special anterior prin ligamentul iliofemural, opunandu-se caderii corpului inapoi; factorii musculari-asigura stabilitatea posterioara pentru caderea in fata. Principalii stabilizatori sunt muschii pelvitrohanterieni cu directie orizontala reprezentati de piramidal si obturatorul extern. Metode fizicale: se actioneaza asupra musculturii si partial a pozitionarii membrului inferior. Pe ceilalti factori actioneaza metodele ortopedico-chirurgicale.

Refacerea pozitiei de stabilitate (posturi): pozitiile de stabilitate sunt cu atat mai importante de refacut cu cat musculatura este mai slaba.

Bipedismul se poate mentine in prezenta doar a fortei tricepsului sural si partial a capacitatii functionale a musculaturii spatelui si abdomenului (toti ceilalti muschi fiind paralizati) cu conditia pastrarii de pozitionare functionala a membrelor inferioare si in primul rand a bazinului si soldului. Pozitionarea face ca stabilitatea sa se asigure prin intindere ligamentara.

a).Posturile libere: se executa prin montaje cu scripeti si contragreutati; prin atele schimbate progresiv.

b).Manipularile sunt mai putin utilizate la sold; se pot folosi tractiunile antidurere si mobilizatoare.

c).Miscarile pasive: de preferat sa nu se utilizeze prin intermediul genunchiului.

d).Mobilizarile active se executa dupa aceleasi tehnici ca pentru remobilizarea articulara.

e).Corectarea pozitiei trunchiului si bazinului: prin kinetoterapie specifica pentru deviatiile respectivelor regiuni (scolioza, lordoza, cifoza, bascularea bazinului). Se recomanda tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale si recastigarea stabilitatii genunchiului.

Tonifierea musculara se face asupra:

a).abductorilor soldului: obiectiv principal pentru asigurarea stabilitatii unipodale; asigura orizontalitatea bazinului, fiind responsabili de stabilitatea laterala a acestuia; principalul abductor este fesierul mijlociu;

b pelvitrohanterienilor: au directie orizontala si sunt asezati posterior si lateral de articulatie; au rol in stabilitatea posterioara (caderea in fata) si     de fixare a capului femural in cotil, permitand muschilor dinamici (care asigura principala miscare a articulatiei) sa actioneze eficient;

c).marele fesier are rol in stabilitatea soldului si bazinului in plan sagital; este indispensabil in actiunea de urcare sau alergare;

d cvadriceps, ischiogambieri, triceps sural;

e).adductorilor soldului: mai rar, deoarece au rol in echilibrul bipodal in mersul pe teren alunecos.

Terapia pregatitoare pentru kinetoterapie: poate incepe chiar din perioada de imobilizare si consta in functie de tipul de imobilizare (tractiune continua, aparat gipsat, repaus la pat) in:

Posturarea membrului afectat : scop-facilitarea circulatiei de intoarcere; profilaxia edemului; evitarea atitudinilor vicioase.

Posturarea alternanta a trunchiului: scop-asigurarea drenajului bronsic; evitarea escarelor; aceasta posturare este importanta datorita varstei inaintate a celor cu afectiuni de sold.

Gimnastica generala: gimnastica respiratorie, gimnastica membrului superior, gimnastica membrului inferior sanatos; scop-asigurarea ventilatiei pulmonare si circulatiei generale normale, cresterea fortei musculare in membrul superior in scopul mersului cu carje sau cu cadru, cresterea fortei musculare in membrul inferior sanatos, care va fi suprasolicitat dupa terminarea imobilizarii.

Masaj general si al membrului afectat: scop-activare circulatorie, troficitate, decontracturare, sedare.

Lupta contra proceselor inflamatorii locale si a durerii: termoterapie, tratament medicamentos (antialgic, antiinflamator).

Mentinerea troficitatii musculaturii soldului si coapsei prin contractii izometrice, curenti excitomotori, masaj.

Pastrarea amplitudinii de miscare a genunchiului si gleznei de aceeasi parte.

Kinetoterapia pentru mobilizarea soldului: principiu general-orientarea tipului si intensitatii dupa regula nondurerii:

Mobilizari pasive: cand contractia musculara nu este posibila datorita pericolului de deplasare al capetelor fracturate se utilizeaza miscari pasive cu scopul de a mentine amplitudinea normala a miscarii. Miscari activo-pasive: pentru mobilizare, aceste miscari sunt mai indicate decat cele pasive; se prefera exercitii de suspendare-tractiune cu ajutorul scripetilor, mobilizari efectuate cu membrele superioare sau cu membrul inferior sanatos; se folosesc montaje cu arcuri sau benzi elastice.

Hidrokinetoterapie:

in bazine trefla: terapie asistata de kinetoterapeut; se utilizeaza proprietatile apei calde cu scopul relaxarii musculare, scaderii durerilor, ajutorarea presiunii hidrostatice; in bazine mici-este preferabil la pacientii care nu au permisiunea sprijinului (persoane varstnice, persoane cu deficit respirator).

Terapia in bazine mari: permite kinetoterapie activa; se pot folosi flotoare pentru usurarea miscarii; in bazin se pot efectua exercitii din pozitiile stand, asezat, atarnat, decubit;

se poate relua mersul cu sprijin chiar inainte de a fi permis pe uscat. Mobilizari active libere: se foloseste antrenarea flexiei, extensiei, ABD (rar ADD), rotatiei. Exercitii de facilitare: se executa o contractie izometrica a muschiului contracturat de la nivelul rezistentei dureroase a acestuia, apoi se face brusc o relaxare (hold-relax). Exercitii de pedalaj: sunt foarte utilizate pentru ca permit miscari fara a incarca suprafata portanta articulara; se pot face instalatii de pedalaj din sezand sau DD; prin pedalaj se tonifica si cvadricepsul; prin reglarea distantei dintre sa si pedala se regleaza si gradul de flexie al coapsei. Terapie ocupationala: activitati complexe pentru a capta atentia olarit.