TAENIA SOLIUM

TAENIA SOLIUM

T. solium traieste la om in stare adulta si la porci in stare larvara.

1. Morfologie

Adultul, mai mic decat T. saginata, masoara 7-8 m.

Scolexul globulos poseda, ca organe de fixare, in afara celor 4 ventuze sferice si doua coroane de crosete.

Strobila prezinta pe marginile laterale porii genitali dispusi regulat alternant; proglotele batrane au uterul cu putine ramificatii aterale (5-7), arborescente.   

Oul este sferic, cu diametrul de 40 μm; invelisul striat brun este gros, contine embrionul hexacant si nu se poate deosebi de oul de T. saginata.

2. Habitat

T. solium se localizeaza in intestinul subtire, de mucoasa caruia se fixeaza cu scolexul.

3. Ciclul evolutiv

Taenia solium elimina proglotele batrane, imobile, pasiv, cu scaunul, adeseori in lanturi de 8-10.

Gazda intermediara este porcul (animal coprofag). Asa se explica infectia masiva a porcului ce ingera lanturi de proglote continand milioane de oua embrionate. La porc se dezvolta o larva, numita Cysticercus cellulosae, cu aspect vezicular, cu diametrul de 1 cm, ce contine lichid si scolexul invaginat; aceasta se localizeaza in muschi, tesut celular subcutanat si sub limba, vizibil, usor de depistat.

4. Mod de contaminare

Omul se infecteaza prin consum de carne de porc insuficient preparata termic, ce contine cisticerci vii (carne mazarata).

Durata de viata a T. solium este de 10-15 ani.

5. Raspandire geografica

Taenia solium are o raspandire cosmopolita. Nu este intalnita in zonele unde religia interzice consumul carnii de porc (tarile musulmane, comunitatile de religie ebraica, etc.).

Este foarte frecvent intalnita in America Centrala, Africa neagra, Europa centrala si orientala.

6. Rol patogen

T. solium si T. saginata sunt agentii etiologici ai teniazei.

In intestinul omului se dezvolta, de obicei, un singur exemplar de tenie, ce este bine tolerat; de aceea exista numerosi purtatori sanatosi.

7. Tabloul clinic

Teniaza este, de obicei, asimptomatica.

Uneori, teniaza se caracterizeaza prin tulburari digestive: greturi, dureri epigastrice, episoade diareice, modificarea apetirului (bulimie sau anorexie) sau scadere in greutate. Aceste semne clinice apar in faza de crestere a parazitului si dispar dupa maturarea sa.

Eliminarea de proglote este semnul principal dupa ce parazitii devin maturi. Infectia cu T. saginata este adesea evocata de pacient, care gaseste proglotele pe lenjerie.

8. Diagnosticul de laborator

Semne de orientare

- Hipereozinofilie moderata, se constata doar in faza de maturare a parazitului; revine la normal cand incep sa se elimine proglote.

Diagnosticul parazitologic

Examinarea proglotelor (ramificatiile uterine) permite identificarea speciei. La T. saginata ramificatiile uterine sunt numeroase (aproximativ 20) si se divid dichotomic. La T. solium ramificatiile uterine sunt putine (aproximativ 5-7) si se divid arborescent.

Evidentierea oualor prin examen coproparazitologic (Taenia solium) sau prin prelevare cu celofan adeziv (Taenia saginata).

9. Tratament

Terapia teniazei se face cu niclosamid sau praziquantel.

Niclosamid (TREDEMINE) cp 500 mg.

Dupa o dieta hidrica de 3 zile si o clisma evacuatoare (seara), se administreaza dimineata, pe nemancate, in doza de 2 g, divizat in 2 prize la interval de 1 h; apoi ramane nemancat inca 3 ore.

De obicei, parazitul se elimina dupa 3 ore.

In teniaza cu T. solium se recomanda administrarea unui purgativ salin la interval de 1 ora, dupa tratamentul cu Niclosamid, pentru eliminarea proglotelor dezintegrate, reducand astfel riscul cistercecozei.

Eficienta tratamentelor se urmareste prin examene coproparazitologice repetate saptamanal.

Praziquantel (BILTRICID) in doza de 10 mg/kgc, in priza unica.

In timpul tratamentului teniazei cu T. solium, bolnavul trebuie supravegheat pentru a evita varsaturile, care ar antrena transportul proglotelor in stomac, favorizand cisticercoza.

10. Preventie

Preventia generala se realizeaza prin evitarea:

raspandirii oualor in mediul inconjurator;

consumului de carne parazitata.

Primul obiectiv implica tratamentul bolnavilor si educatia populatiei.

Al doilea obiectiv se realizeaza prin controlul veterinar al carnii.

Evidentierea cisticercilor se face cu usurinta la porci, datorita localizarii in tesutul subcutanat, precum si a numarului mare de cisticerci. Detectia cisticercilor este dificila si putin eficace in abatoarele pentru bovine.

Utilizarea pe scara larga a congelatoarelor duce la scaderea incidentei teniazei, deoarece cisticercii sunt distrusi prin congelare prelungita (6-15 zile). Prepararea termica a carnii (>50sC) duce, de asemenea, la omorarea cisticercilor.