Umarul post-traumatic

UMARUL POST-TRAUMATIC: Kinetoterapia in recuperarea umarului post-traumatic are 2 obiective:

Calmarea durerii prin pozitionarea bratului; masaj la nivelul bratului, umarului, spatelui; electroterapie prin curenti de frecventa joasa si medie; termoterapie; ionizari cu novocaina.

Recuperare functionala a umarului: se face dupa o schema clasica, in 5 faze. Faza I cuprinde perioada dupa traumatism sau interventie ortopedico-chirurgicala. In aceasta faza umarul nu trebuie solicitatàexercitii pentru coloana cervicala, torace, membre superioare in totalitate. Exista 3 situatii specifice. Imobilizare cu cotul lipit de corp: indiferent de modul de realizare (fesi gipsate, benzi adezive) imobilizarea mentinebratul in adductie si rotatie interna. Dezavantajul este ca produce rapid o redoare a articulatiei scapulo-humerale imobilizarea nu va depasi 10-30 zile cu incepere imediata a recuperarii.

Pentru ameliorarea consecintelor la nivelul tegumentului se poate aplica o perna in axila si intre antebrat si torace. Alte recomandari in aceasta perioada: mobilizarea pumnului, degetelor si coloanei cervicale prin exercitii active libere repetate de cateva ori pe zi; controlul staticii gatului, umerilor, toracelui prin autocontrol in oglinda pentru a evita aparitia cifoscoliozei dorsale; contractii izometrice ale musculaturii centurii scapulare si in special a deltoidului; executarea de miscari usoare ale intregului cadru scapulo-toracic (daca este posibil); executarea imaginativa a tuturor miscarilor din umar (antrenament mental); masaj cervical si al muschiului trapez. Imobilizarea cu bratul in abductie se face in aparat toraco-brahial; este recomandata mai ales noaptea. Avantaje: imobilizarea se face in pozitie functionala; posibilitatea de a regla abductia si flexia in functie de leziunea tratata; redoarea umarului este mai usor de recuperat; recuperarea poate incepe precoce. Se aplica pe o durata crescuta de timp (mai mult de 30 de zile). Se recomanda miscari pasive si pasivo-active pentru unghiul de imobilizare (90 grade ABD si 40 grade flexie). Se vor evita rotatiile si coborarea bratului sub unghiul de imobilizare. Scoaterea aparatului si revenirea membrelor superioare la pozitia normala trebuie facuta treptat; la inceput cateva ori pe zi si aparatul se repune mai ales noaptea si in 15-20 zile aparatul poate fi complet suprimat. Trecerea de la aparat la pozitia normala se poate face printr-o perna sub axila si esarfa. Imobilizarea in esarfa se poate face de la inceput sau sa urmeze cateva zile celorlalte forme de imobilizare. In functie de leziune se poate prescrie programul de recuperare din faza I sau se poate trece direct la faza a II-a. Faza a II-a este perioada imediat urmatoare suspendarii imobilizarii in care umarul nu poate fi solicitat, dar fara a irita leziunea trebuie reinceputa miscarea de intretinere a umarului.

Imobilizarea se poate suspenda treptat mentinandu-se noaptea sau chiar in timpul zilei. Metode folosite: Masajul va fi precedat de aplicatie calda sau gheata in caz de hiperalgie si inflamatie acuta; se executa pe zona cervico-dorsala, umar si brat, uneori si mai extins la nivel lombar si antebrat. Scop: antalgic, decontracturant pe mase musculare superficiale mari (deltoid, trapez, marele dorsal, pectoral, paravertebral); terapeutic pentru zonele profunde ale muschilor, tendoanelor si capsului afectate. Masajul amelioreaza circulatia in zona, pregatind muschii si articulatia pentru terapie. Rearmonizarea mecanica a umarului: traumatismele umarului, datorita configuratiei locale, pot produce o instabilitate superioara subluxatie superioara sau o instabilitate inferioara subluxatie inferioara.

Rearmonizarea mecanica este corectarea sau prevenirea dezaxarii capului humeral, obiectiv realizat prin anumite posturi, mobilizari pasive cu tractiuni sau prin exercitii active.

a).Instabilitatea superioara este cea mai frecventa si clinic se manifesta prin durere si dificultatea abducerii bratului peste 70 grade; pentru reducerea tendinitei de ascensionare a capului humeral se utilizeaza: postura-se va aseza bratul in rotatie externa, usoara ABD si flexie. Tractiunea axiala a bratului in jos de catre kinetoterapeut, din decubit dorsal sau sezand. Exercitii tip Codman-se realizeaza miscari autopasive cu tractiune; trunchi flectat la 90 grade cu membrul superior sanatos sprijinit pe o masa; in mana de partea bolnava se pune o greutate si se executa miscari de flexie-extensie, circumductie din umar prin pendularea trunchiului. Mobilizari active-brat in rotatie externa si usoara ABD flexii si revenire, impingand activ umarul in jos. Toate aceste tehnici se asociaza cu aplicatii de caldura si masaj pentru decontracturare musculara.

b).Instabilitatea inferioara-creeaza tendinta subluxarii inferioare cu caderea capului humeral. Cauze: fractura epifizei superioare a humerusului sau afectarea musculaturii care ascensioneaza capul humeral (deltoid, biceps, trapez, coracobrahial). Exercitii de intretinere (pasive, pasive-active, active de intretinere) a amplitudinii de miscare articulara si de recastigare a unui sincronism muscular: Mobilizari libere-la nivelul articulatiilor sanatoase ale membrului superior afectat (mana, pumn, cot), coloana cervicala si celalalt membru superior.

Mobilizari ale intregului umar-cu cotul lipit de torace, flectat sau cu mana pe umar-proiectii inainte/inapoi, ridicari/coborari, circumductii ale umarului.

Miscari pasive si pasive-active, in functie de durere si cu diverse montaje de scripeti.

Hidrokinetoterapia se executa in bazine colective sau individuale.

Avantaje: decontracturare si facilitarea miscarilor, pozitia ideala decubit. Se va evita mobilizarea bratului din ortostatism in bazine mari datorita fortei ascensionale a apei care mareste tendinta de instabilitate superioara a umarului. Exercitii statice (izometrice): se executa pe muschii membrului superior, centurii si gatului, care nu sunt in legatura cu leziunea. Se acorda atentie mare muschilor antagonisti, celor ce nu pot fi antrenati. Datorita procesului de inhibitie inversa si reciproca descris de Scherington, contractia antagonistului va determina decontracturarea agonistului. Aceste exercitii se incep de la extremitatea distala, urcand spre umar, avand un bun efect trofic si circulator.

Faza a III-a este perioada in care leziunea incepe sa fie treptat solicitata prin mobilizari ce nu puteau fi facute in faza a II-a. durerea constituie criteriul major de confirmare sau nu a unei miscari. Aceasta faza nu are nimic specific, fiind o tatonare a inceperii activitatii complexe din faza urmatoare.

Faza a IV-a este perioada de recuperare functionala propriu-zisa a umarului. Obiective: refacerea amplitudinii de miscare; recastigarea supletii articulare; recastigarea fortei musculare.

Metode si tehnici: Caldura, masajul, electroterapia antalgica cu rol de a pregati zona pentru kinetoterapie.

Manevre de intindere capsulo-ligamentara: tehnicile se executa in 2 timpi: initial se pune in tensiune tesutul, apoi se accentueaza tractiunea cateva secunde. Mod de executie: tractiunea axiala; decoaptarea gleno-humerala; alunecarea posterioara a capului humeral;

tractiune in afara a capului humeral; coborarea capului humeral; ABD cu coborarea capului humeral. Contraindicatii: fazele dureroase ale sechelei; retractii capsulare, sechele ale umarului luxat; fracturile capului si 1/3 superioara a diafizei humerale.

Exercitii de facilitare proprioceptiva: metoda Kabat contractie-relaxare.

Exercitii autopasive la scripete-montaje diferite.

Exercitii active: pentru cresterea mobilitatii; executate la domiciliu (in spital de cateva ori pe zi).

Exercitii cu rezistenta pentru cresterea fortei musculare; sunt utilizate scripetoterapia cu greutati, cordoane elastice sau arcuri, gantere (haltere mici).

Exercitii de coordonare: ergoterapie (fierastrau, rindea), sporturi (inot, tenis de camp/masa, volei, baschet).

Faza a V-a nu este obligatorie, ea reprezentand faza de recastigare a profesionalismului, pentru cei care lucreaza in efort intens sau au nevoie de abilitate (sportivi, instrumentisti). Pentru majoritatea pacientilor, rezultatele fazei a IV-a sunt suficiente, atat din punct de vedere functional, cat si al capacitatii de munca.