Vaccinarea anti-Haemophilus influenzae tip b

Vaccinarea anti-Haemophilus influenzae tip b

Spectrul manifestarilor clinice ale infectiei cu Haemophilus influenzae tip b (Hib) este variat, incluzand forme asimptomatice, simptomatice la nivelul cailor respiratorii si invazive. Formele invazive (meningita, septicemii) in majoritate (peste 85% din cazuri) apar la copiii cu varsta intre 0-5 ani. Frecventa formelor invazive este crescenda intre 6-12 luni, dupa care scade catre varsta de 2 ani.

Meningita cu Hib are o fatalitate apreciata la 2-5% (pana la 25%) chiar daca diagnosticul si tratamentul antibiotic a fost instituit precoce, iar sechelele neurologice apar la 15-30% din supravietuitori, sub forma de retard psiho-motor, encefalopatie, tetraplegie sau surditate.

Portajul nazofaringian variaza, de asemenea, cu varsta, proportia de purtatori fiind mica in primele 6 luni de viata, ajunge la cele mai mari valori (intre 3% si 5%) la copiii de 3-5 ani, dupa care scade treptat si portajul devine extrem de rar la adulti. In conditii de aglomerare (crese, familii) portajul poate sa fie de 50%, iar durata poate sa ajunga la cateva saptamani, luni sau ramane tranzitoriu.

Rezistenta Hib la antibiotice a fost constatata la sulfonamide, aminoglicozide, trimetoprim-sulfametoxazol, eritromicina, tetracilina sau penicilina.

Dezvoltarea vaccinului anti-Hib a fost justificata prin rata de fatalitate crescuta, instalarea de sechele neurologice si aparitia de tulpini rezistente la antibiotice.

Vaccinarea anti-Hib asigura protectie fata de formele invazive ale infectiei cu H. influenzae tip b. Nu previne afectiunile cauzate de alte tipuri ale speciilor patogene de H. influenzae.

Raspunsul imun protector este complex si numai partial cunoscut. Anticorpii fata de antigenele capsulare sunt mai probabil implicati in protectie si in special cei antipolizaharidici. Anticorpii antipolizaharidici de tip IgG au activitate bactericida prin opsonizare in prezenta complementului. IgM antipolizaharidice au activitate bactericida in prezenta complementului mai intensa fata de IgG, iar cea de opsonizare este mult mai redusa. Protectia mucoaselor si prevenirea portajului se realizeaza prin transudarea IgG care pot fi identificate in saliva.

In prepararea vaccinului Hib, polizaharidul capsular (poliribosil-ribitol-fosfat: PRP) pentru a avea imunogenitate buna la copiii sub 2 ani, a induce memorie imuna si raspuns imun de tip secundar este conjugat cu o proteina transportoare (anatoxina difterica, tetanica sau proteina din membrana externa a meningococului de grup B) care-l transforma in antigen timo-dependent.

Preparatele utilizate in practica sunt vaccinuri combinate care asociaza trivaccinul diftero-tetano-pertussis acelular (sau cu mai multe componente) cu vaccinul anti-Hib conjugat cu anatoxina tetanica sau difterica. Componenta Hib a vaccinului combinat este liofilizata si infiolata in flacon diferit, iar pentru administrare, resuspendarea se face extemporaneu folosid fiola cu vaccin diftero-tetano-pertussis acelular (sau cu mai multe componente) ambalata in aceeasi cutie.

Pastrarea preparatelor asociate se face la frigider intre +2°C - +8°C evitand congelarea.

Schema de vaccinare. Doza vaccinala, indiferent de preparat este de 0,5 ml, administrarea intramusculara la nivelul coapsei la sugar, respectiv in muschiul deltoid pentru copii mari. La cei cu tulburari de hemostaza este posibila administrarea subcutanata. Varsta minima vaccinabila este de 2 luni. Modul de administrare este dependent de varsta la care se incepe vaccinarea, astfel:

inainte de varsta de 6 luni: primovaccinarea cuprinde 3 doze administrate la interval de minim 4 saptamani (optim 2 luni), o revaccinare la varsta de 12-15 luni (la interval minim de 2 luni);

intre 7 si 11 luni: primovaccinarea cuprinde 2 doze administrate la interval de minim 4 saptamani (optim 2 luni) si o revaccinare la 12-18 luni (la interval minim de 2 luni);

intre 12 si 14 luni: se administreaza o doza si se efectueaza o revaccinare la 2 luni interval;

intre 15 si 59 de luni: se administreaza o singura doza fara revaccinare.

Vaccinarea persoanelor cu risc crescut de dezvoltare a formelor grave ale infectiei cu Hib avand varsta de peste 59 de luni, include o singura doza vaccinala.

Recomandari de vaccinare. Vaccinarea anti-Hib se adreseaza tuturor copiilor pana la varsta de 59 de luni, incepand cu varsta de 2 luni.

Copiii cu varsta sub 24 luni care au dezvoltat o forma invaziva a infectiei cu Hib (pentru ca in urma acesteia nu se instaleaza imunitate protectoare) se considera susceptibili si se vaccineaza cu anti-Hib.

Contraindicatii si precautii de vaccinare. Contraindicatiile sunt reprezentate de anafilaxia la componentele vaccinului, in special la anatoxina tetanica, sau la o doza anterioara de vaccin anti-Hib.

Persoanele cu boli acute febrile, se vaccineaza dupa vindecarea episodului respectiv. Bolile acute usoare sub forma de infectii ale cailor respiratorii superioare nu constituie contraindicatii pentru vaccinarea anti-Hib.

Pentru vaccinurile asociate se adauga contraindicatiile celorlalte componente ale vaccinului diftero-tetano-pertussis acelular si hepatitic B.

Peste varsta de 59 de luni, in cazul pacientilor cu deficiente anatomice sau functionale ale splinei (siclemie, splenectomie), leucemie, imunodeficiente, imunodepresia secundara chimioterapiei, infectia cu HIV, care au risc crescut pentru forme invazive ale infectiei cu Hib, vaccinarea anti-Hib are buna imunogenicitate, iar varsta de peste 5 ani nu reprezinta o contraindicatie de vaccinare.

Reactiile adverse sunt rare. Pana in prezent nu au fost raportate reactii adverse grave. Pot sa apara: durere, tumefiere sau congestie locala (5-30% dintre vaccinati) cu o durata de 12-24 de ore.

Reactiile generale sub forma de febra sau iritabilitate sunt de scurta durata.

Eficacitatea vaccinala pentru prevenirea formelor invazive ale infectiei cu Hib a fost evaluata in anii 1990, in SUA, la 93-100% dintre recipientii de vaccin.

In tarile industrializate, vaccinarea generalizata (dupa 10 ani de utilizare) a copiilor a dus la reducerea cu 90% a formelor invazive ale infectiei cu Hib. Atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare s-a constatat reducerea numarului de purtatori la nivel comunitar, in special la copii, confirmand astfel aparitia imunitatii populationale si protejarea celor nevaccinati.