Continutul conceptului de turism

CONTINUTUL CONCEPTULUI DE TURISM

Inceputurile turismului se pierd in adancurile vremurilor. Este cat se pote de probabil ca oamenii au efectuat, de pilda, deplasari « de agrement » dintr-o zona in alta imedit dupa ce

s-au desprins de stramosii lui, oricare ar fi fost acestia. Voiajele de studiu ale tinerilor romani in Grecia erau frecvente in antichitate, la fel ca si cele legate de jocurile olimpice. Evul mediu consacra pelegrinarile la unele temple de renume, in timp ce Renasterea genereaza voiajele de placere precum si pe cele legate de curiozitatile inteletuale. Capitalismul impulsioneaza calatoriile in scopuri de afaceri, la inceputul secolului al XIX-lea aparand petru prima data (in Marea Britanie) si cuvantul turism, derivat din cuvantul francez « tour », pentru a desemna pe tinerii englezi care, pentru placere sau agrement, efectuau asa numitul « grand tour » al Frantei[1]. Turismul inregistreaza o dezvoltare deosebita indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Termenul de turism are un continut cat se poate de complex, specialistii atribuindu-i sensuri diferite.

Astfel, inca din anul 1942 el a fost definit ca fiind « ansamblul relatiilor si faptelor constituite prin deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului lor obisnuit de rezidenta, fara ca acestea sa fie motivate de o activitate lucrativa oarecare »[2].

In 1963, Conferinta Natiunilor Unite privind Turismul si Calatoriile Internationale tinuta la Roma a adoptat o definitie a turismului pe larg utilizata in majoritatea statelor din lume, aceasta bazandu-se pe doua elemente principale: motivul si durata voiajelor.

1) Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea calatorilor dintr-o localitate sau tara in doua mari categorii: cei care intra si cei care nu intra in categoria turistilor .

a) Nu fac parte din categoria turistilor urmatoarele tipuri de calatori: lucratorii veniti din afara, imigrantii temporari sau permanenti, nomazii, pasagerii in tranzit, refugiatii, membrii fortelor armate, reprezentantii consulari, diplomatii etc., respectiv persoanele care urmeaza sa exercite in spatiul avut in vedere unele activitati remunerate.

b) Fac parte din categoria turistilor toate persoanele care calatoresc intr-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, misiuni, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor si prietenilor, efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin etc.

In randul turistilor unei tari sunt inclusi: strainii nonrezidenti, nationalii rezidenti in afara, membrii echipajelor mijloacelor de transport straine aflate in reparatii sau in escala care apeleaza la serviciile de cazare-masa din acea tara, precum si vizitatorii de scurta durata (pasagerii aflati in croaziera si care debarca pentru a vizita tinutul etc.).

Organizatia Mondiala de Turism a propus clasificarea diferitelor tipuri de voiaje, pe seama acestui criteriu, in sase grupe:

1)   timp liber, odihna, vacanta;

2)   vizitarea rudelor si prietenilor;

3)   afaceri si motive profesionale;

4)   tratament medical;

5)   pelerinaje/motive religioase;

6)   alte cauze.

2) Durata sejurului serveste la identificarea altor doua categorii de vizitatori:

a). excursionistii (vizitatorii de o zi), care nu-si petrec noaptea in localitatea sau tara respectiva, si

b). turistii, care vor ramane acolo cel putin o noapte.

Maximum de timp pe care o persoana il poate petrece intr-o tara pentru a fi considerata vizitator este de un an.

Conferinta Organizatiei Mondiale de Turism (OMT) de la Ottawa din iulie 1991 a redefinit turismul, precizand ca acest termen desemneaza  activitatile angajate de persoane in cursul voiajelor sau sejurului lor in locuri situate in afara mediului rezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an, in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive , adica in alte scopuri decat prestarea unei activitati remunerate in locul vizitat [3].

In baza recomandarilor acestei conferinte, distingem:

1) turism intern, realizat de rezidentii unei tari care viziteaza propria lor tara;

2) turism receptor, cand nerezidentii unei tari viziteaza o tara (alta decat a lor);

3) turism emitent, intalnit atunci cand rezidentii unei tari viziteaza alta tara.                  

Acestor trei forme li se pot asocia alte trei:

1) turismul interior, cuprinzand turismul intern si cel receptor;

2) turismul national, care include turismul intern si cel emitent;

3) turismul international, constituit din turismul receptor si emitent.

In afara termenului de turism, limbajul curent si cel de specialitate utilizeaza si altii, avand un continut , la prima vedere, asemanator, cum ar fi cei de: recreere, calatorie, vizita, excursie etc. Specialistii in turism le atribuie totusi sensuri diferite.

Prin recreere se intelege tot ceea un individ intreprinde in timpul lui liber. In acest context, prin timp liber desemnam timpul asupra caruia omul dispune absolut liber, utilizandu-l asa cum doreste el. Pentru a fi vorba de recreere, actiunile (casnice sau extradomiciliu) angajate in timpul liber trebuie sa fie constructive si placute (distanta sau spatiul nefiind implicate deci). Ea se poate realiza si in afara actelor de turism.

Calatoria este o notiune care presupune deplasarea unei persoane, cu sau fara un vehicul, intre cel putin doua puncte (de plecare si de destinatie) situate in locuri diferite, cel care o efectueaza purtand denumirea de calator. Desi turismul o presupune, sfera ei de cuprinde depaseste continutul acestuia.

Vizita este notiunea cu intelesul cel mai apropiat de turism, indicand orice calatorie care se face in unul din cele sase motive enumerate mai inainte, autorul ei fiind vizitatorul. Ea se refera in acelasi timp la actele de turism si la excursii (dar nu numai).

Excursia este o vizita avand durata de cel mult o zi, in timp ce turismul este o vizita in care persoana petrece cel putin o noapte intr-un loc special de gazduire (colectiv sau privat) situat inlocul vizitat.

Din definitiile date turismului se desprind cel putin cinci elemente de luat in seama :

1) Actiunile pe care le presupune ies din categoria celor obisnuite sau de rutina, depasind totodata si spatiul in care acestea din urma se deruleaza.

2) Turismul presupune efectuarea de calatorii si, cu foarte putine exceptii, utilizarea unor mijloace de transport. Totusi, nu orice calatorie este si turism.

3) Cazarea la locul de destinatie (in hoteluri, moteluri, campinguri, locuinte ale rudelor sau prietenilor etc.) este o operatiune implicita.

4) Servirea mesei este un alt element care se impune asigurat la destinatie (prin gija turistului sau a furnizorului de servicii de turism).

5) Destinatia este avuta in vedere ca un spatiu in care vor avea loc niste actiuni speciale dorite, pentru derularea carora sunt necesare anumite facilitati care sa le sprijine. In acest context, animatia culturala (muzee, festivaluri etc.), sportiva (tenis, golf etc.), ludica ( discoteci, cazinouri etc.), paramedicala (centre de intretinere fizica, de masaj etc.) , istorica (monumente etc.), recreativa (tip Disneyland), comerciala si de alte tipuri se situeaza pe primul plan.