PREZENTAREA CONDITIILOR NATURALE DIN DOBROGEA

PREZENTAREA CONDITIILOR NATURALE DIN DOBROGEA

Amplasarea geografica si situatia administrativa

Dobrogea este situata in sud-estul tarii (orasul Sulina, localizat la 29^o41^'24'' longitudine estica este cea mai estica localitate a Romaniei), intre Dunare si Marea Neagra, fiind inconjurata din trei parti de apa. In ciuda asezarii sale ponto-danubiene, Dobrogea are in general un climat continental accentuat, cu veri, de regula, fierbinti si uscate si ierni cu vanturi puternice.ce actioneaza asupra productiei. Flora spontana reflecta, la randul ei, conditiile climatice, ce explica natura solurilor cernoziomice, argilo-nisipoase si aluviale. In trei parti, limitele regiunii sunt naturale: Dunarea la vest si nord si Marea Neagra la est. Dunarea o delimiteaza la vest de Campia Romana si Baltile Ialomitei si Brailei (judetele Calarasi, Ialomita, Braila si Galati), iar spre nord constituie granita cu Ucraina. In sud, o linie terestra conventionala formeaza granita cu Bulgaria, la vest si sud de Ostrov si sud de Vama Veche. Dobrogea are o suprafata de 15485 km² (teritoriile judetelor Constanta si Tulcea ceea ce reprezinta 6,5% din suprafata tarii.

Judetul Tulcea (8,430 km²) cuprinde partea de nord a platformei dobrogene si Delta Dunarii (inclusiv cea mai mare parte a complexului lacustru Razim).

Judetul Constanta (7,055 km²) cuprinde partile centrala si meridionala ale Dobrogei.

In Dobrogea exista localitati importante, cum ar fi resedintele de judet Constanta si Tulcea, apoi Mangalia, cu statiunile turistice din vecinatatea sa, urmate de Cernavoda, Medgidia, Eforie, Babadag, Navodari, Harsova, Sulina, Sfantu-Gheorghe, Techirghiol etc.

Experientele au fost amplasate intr-o localitatea aplasata in apropierea orasului Medgidia, respectiv Cuza-Voda.

Relief. Geomorfologie

Se poate spune ca pamantul Dobrogei este un mozaic geologic, morfohidrografic, climatic si biogeografic. Astfel, Dobrogea prezinta o mare varietate de aspecte morfologice, incepand de la cele mai noi (Delta si Lunca Dunarii) pana la cele mai vechi (Muntii Dobrogei).

Figura 1 - Harta unitatilor de relief din Dobrogea

*Dupa harta unitatilor de relief a Romaniei , dr. Grigore Posea si dr. Lucian Badea, scara 1: 800 000

Clima

Faptul ca Dobrogea este incadrata de Marea Neagra si Dunare pe trei laturi, determina atenuarea unor valori extreme, mai ales termice si crearea unor miscari locale ale maselor de aer de tip brize.

Temperatura aerului

Aproximativ la limita dintre Podisul Casimcei si Podisul Medgidiei, pe o directie generala vest - est, trece izoterma anuala de 11sC care, la nord de Lacul Tasaul, se indreapta pe directia sud - nord, separand compartimentul continental al Dobrogei de cel maritim. Izolat, in sud, se contureaza un sector cu temperaturi medii anuale sub 11sC. Rezulta ca Dobrogea Centrala (acolo unde sunt amplasate experientele care fac obiectul acestei lucrari), in totalitate, se caracterizeaza prin valori anuale ale temperaturii de peste 11sC. In luna ianuarie valorile medii ale temperaturii aerului sunt cuprinse intre - 2sC si peste 0sC. Spre est, paralel cu tarmul si suprapusa acestuia pana la Navodari, se desfasoara izoterma de -1sC. La sud de Navodari, aceasta izoterma patrunde spre interiorul podisului din sudul Dobrogei. Numai in sud - est, in podisul Mangaliei, apar in luna ianuarie temperaturi ce depasesc 0sC.

In luna iulie se intalnesc valori termice medii de 21sC si 22sC in Dobrogea Centrala, incadrate de regiuni cu valori mai mari de 22sC, pentru ca, in sud - vest, acestea sa depaseasca 23sC.

Temperaturile medii pe anotimpuri pun in evidenta existenta primaverilor reci, a unor veri foarte calduroase si a iernilor moderate termic. Un fapt interesant este aparitia in luna noiembrie, mai frecvent decat in alte parti, atat a zilelor de iarna cat si a celor cu regim de vara, fapt de mare importanta pentru unele lucrari agricole. In Dobro gea se inregistreaza printre cele mai timpurii date de aparitie a inghetului (intervalul 21 octombrie - 11 noiembrie). Ultima zi cu inghet nu depaseste, in medie, data de 12 aprilie. Numarul mediu al zilelor de inghet este cuprins intre 75 si 90. Desi se inregistreaza o primavara timpurie, totusi pe litoral zilele mai raman reci, marea consumand in procesul de incalzire o parte din caldura uscatului. Numarul zilelor de vara (cu temperatura maxima > 25⁰C) este in medie de 70 zile la Constanta, iar al celor tropicale, de peste 40 zile in Dobrogea Centrala si 40 zile in Dobrogea de Sud.

Tabelul 1

Temperaturile medii lunare si anuale inregistrate

la Valu lui Traian in perioada 1986-2006 (^oC)

* dupa Statia meteorologica Valu lui Traian

Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile medii anuale, prin cantitatile inregistrate (350 - 510 mm), situeaza Dobrogea intre regiunile cu cele mai mici valori din tara. In perioada iulie - septembrie se inregistreaza aproximativ 15-20 % din totalul precipitatiilor anuale. Izohieta de 400 mm delimiteaza compartimentul litoral, avad o directie paralela cu tarmul, indicand trecerea de la Dobrogea maritima la cea continentala. In lungul acestei fasii de litoral maritim cad cele mai mici cantitati de precipitatii atmosferice (Mangalia 388 mm, Constanta 380 mm, Unirea 380 mm, Sulina 359 mm).

Izohieta de 450 mm se suprapune, in partea sudica, in general, limitei silvostepei. Izohieta de 600 mm delimiteaza treapta cea mai inalta a reliefului, in Dobrogea de Nord, reprezentand cantitatea maxima de precipitatii atmosferice din regiune.

In Podisul Medgidiei, cantitatea de precipitatii atmosferice scade sub 420 mm anual. Pe latura dunareana a Dobrogei valorile sunt cuprinse intre 455 mm la Macin si 457 mm la Ion Corvin.

Perioadele secetoase mai mari de 10 zile in care precipitatiile sunt mai mici de 5 mm in 24 ore, sunt in medie de 5 pe an, cu o crestere pana la 8 in anii secetosi. Durata maxima a secetei a fost de 117 zile la Cernavoda si 124 zile la Mihail Kogalniceanu (1946).

La Constanta, se inregistreaza o rata medie de diminuare a volumului anual al precipitatiilor de 0,16 mm. Aceasta observatie poate sustine ipoteza manifestarii unui proces de aridizare pe termen lung. Concluzii similare rezulta si pentru statia Mangalia.

Cantitatile de precipitatii din perioada calda a anului sunt cuprinse intre 224 si 326 mm. In perioada noiembrie (decembrie) - martie, in care se disting doua subperioade, noiembrie - ianuarie, mai umeda si februarie - martie, mai uscata, precipitatiile sunt de natura frontala, iar in Dobrogea de Sud sunt influentate de conditiile termocarstice. Cantitatea precipitatiilor se ridica in acest interval pana la cca 200 mm, ceea ce reprezinta 33 - 40 % din volumul precipitatiilor medii anuale.

Tabelul 2

Cantitatea de precipitatii lunare si anuale inregistrate

la Valul lui Traian in perioada 1986-2006 (mm)

*dupa Statia meteorologica Valu lui Traian

Cele mai mari cantitati de precipitatii cad in cea de-a doua jumatate a primaverii si inceputul verii. In Dobrogea de sud se inregistreaza un al doilea maxim in noiembrie, iar al doilea minim, in ianuarie. O particularitate distincta a precipitatiilor o constituie caracterul lor torential. Cantitatea maxima cazuta in 24 de ore a inregistrat valori curinse intre 117 mm la Corugea (18.X.1943) si 196,6 mm la Letea (29-30.VIII.1924).

Regimul precipitatiilor atmosferice sub forma de zapada prezinta caracteristici diferentiate pentru nordul si sudul Dobrogei, cat si pentru sectorul si litoralul maritim. Numarul mediu de zile cu ninsoare este la Tulcea de 15, la Constanta de 12, iar la Mangalia de 8. Numarul mediu anual de zile cu strat de zapada este sub 14 in Delta Dunarii si pe litoral, crescand catre interiorul Dobrogei si spre vest intre 20 si 40 de zile (20 la Cernavoda, 23 la Medgidia, 24 la Unirea, 28 la Oltina etc.).

Grosimea stratului de zapada este, in general, redusa, prezentand unele diferentieri regionale, pe directiile nord-sud si est-vest. Valorile grosimii medii variaza de la cativa centimetri (5 - 7cm in Delta Dunarii si in extremitatea sudica a litoralului), ajungand catre vest si nord-vest la cateva zeci de centimetri (20 - 40 cm).

Umiditatea aerului

Valorile medii anuale ale umiditatii relative a aerului variaza intre 78 % la Unirea si 85 % la Mangalia. In ianuarie valorile sunt cuprinse intre 84 - 88 % si 68 - 82 % in luna iulie. In august, valorile medii ajung la 50 %. In unele zile din lunile iulie si august, in zona litoralului, umiditatea relativa coboara sub 30 % (0,4 zile inregistrate la Sulina, 1,6 zile la Constanta 2,8 zile la Mangalia etc.). Perioade din lunile iunie si iulie in care se inregistreaza, cu o anumita frecventa, umiditati relative ale aerului mai mici de 50 %, pot stingheri anumite procese fiziologice ale plantelor de cultura, cum ar fi, de exemplu, polenizarea.

In ceea ce priveste umezeala relativa medie orara, tot pe litoral se cunosc cele mai ridicate valori. In iulie, umiditatea relativa prezinta valori mult mai coborate. Umiditatea relativa cea mai mica (sub 56 %) este cunoscuta in compartimentul continental al Dobrogei Centrale si de Sud.

Vantul

Ca urmare a modificarilor inregistrate de presiunea atmosferica din regiunile inconjuratoare in comparatie cu valorile extreme de 1.000 - 1.019 mm caracteristice Dobrogei, deasupra acestei regiuni au loc deplasari ale aerului din directii si cu intensitati diferite.

Dupa cum rezulta din datele de la statiile meteo Sulina, Sarichioi, Unirea, Constanta si Mangalia, pe litoral predomina vanturile din directiile nordica, nord-vestica si nord-estica. Pe latura dunareana predomina vanturile de nord-vest si nord-est. In ianuarie, pe latura dunareana cea mai mare pondere o au vanturile de la nord-est si sud-vest, iar pe fatada maritima curentii de aer de la nord si vest; in iunie, in cadrul litoralului, asa cum rezulta din datele de la Constanta si Mangalia sunt frecvente vanturile din sud-est si nord, iar in sectorul dunarean cele de sud-est si nord-est. Iarna se inregistreaza viteza medie cea mai mare, in special in compartimentul maritim     (Constanta - 8 m/sec). Vitezele mari apar in orele de pranz, iar cele mici in primele ore ale diminetii.

Brizele isi desfasoara actiunea permanent in perimetrul litoral al Marii Negre, ca urmare a contrastului dintre temperatura apelor si regimul termic al uscatului continental.

Cel mai mare potential eolian il reprezinta sectorul maritim dobrogean. Astfel, in mai mult de 60 % din timpul anului, reprezentand cca 6.000 ore insumate, viteza vantului inregistreaza valori cuprinse intre 3 si 8 m/s. Acest potential eolian de mari proportii este generat de miscarea aproape permenenta a aerului in cadrul circulatiei locale specifice brizelor care actioneaza in lungul fasiei de litoral maritim. Valorile medii ale potentialului eolian sunt putin mai reduse (4.400 - 5.200 ore) in interiorul Dobrogei, scazand treptat catre vest, in directia culoarului de vale larga a Dunarii.

Fenomene atmosferice deosebite

Viscolul reprezinta unul dintre fenomenele meteo-climatice specifice perioadei de iarna, dar care se manifesta cu o frecventa foarte scazuta, in medie 3 - 5 zile pe an, aria lui de manifestare fiind posibila in partea de est a Dobrogei, unde zapada este spulberata de vantul puternic a carui viteza depaseste 20 - 25 m/s (de exemplu, in februarie 1954).

Bruma prezinta conditii de formare intre 12 si 25 zile pe an in Dobrogea de Nord si aproximativ 10 - 12 zile in Dobrogea de Sud, frecventele fiind mai scazute in lungul liniei de tarm maritim.

Ceata constituie un proces meteorologic destul de frecvent atat in zona de litoral, cat si in interiorul regiunii, in Delta Dunarii, in lungul vaii Dunarii. Numarul mediu anual al zilelor cu ceata se cifreaza la aproximativ 40 - 42, fiind depasit in sectoarele unde predomina domeniul acvatic.

Solul

Relieful, roca de solificare, clima, apele si vegetatia, prin particularitatile lor de alcatuire regionala si aspecte de manifestare locala, conditioneaza aparitia anumitor tipuri de soluri. Aceste elemente comporta unele valente cu totul specifice in raport cu pozitia geografica a zonei, cu interferenta dintre conditiile naturale tipice zonelor de stepa est - europene. Pe acest fond cu trasaturi fizico-geografice de tranzitie intervin o serie de factori de diversificare a tipurilor de sol. Astfel, loessul si depozitele loessoide au cea mai mare raspandire, acoperind practic intreg Podisul Dobrogean, ceea ce, la nivel de material parental (roca de solificare), confera un grad ridicat de omogenitate a invelisului de sol si poate constitui un prim factor in caracterizarea zonala

Molisolurile

Molisolurile reprezinta una dintre clasele de soluri zonale specifice Podisului Dobrogei, ocupand o suprafata de 1.007.090 ha, respectiv 65 % din totalul de 1.548.558 ha ocupat de judetele Constanta si Tulcea (Rauta s.a., 1994). Aceste soluri au drept caracteristica existenta orizontului Am (molic), si acopera aproape in totalitate Podisul Dobrogei Centrale si de Sud si suprafete intinse din Podisul Dobrogei de Nord, exceptie facand zonele cele mai inalte din cadrul Muntilor Macin, din podisul Babadagului si din Delta Dunarii.

In cadrul acestei clase au fost deosebite, la nivel de tip: soluri balane, cernoziomuri, cernoziomuri cambice, cernoziomuri argilo-iluviale, soluri cenusii, soluri castanii de paduri xerofile si sibleacuri, rendzinele.

Cernoziomurile (CZ). Sunt soluri specifice Podisului Dobrogean si se caracterizeaza prin orizont A molic (Am), avand crome < 2 in stare umeda, un orizont A/C cu valori si crome < 3.5 si prezenta carbonatilor de calciu la suprafata solului la cernoziomurile carbonatice si sub stratul arat la cernoziomurile semicarbonatice, si a caror acumulare maxima se realizeaza in cadrul orizontului Cca. Cernoziomurile se intalnesc pe suprafete intinse (58.337 ha, 38 %) in cadrul Podisului Dobrogean, fiind localizate in continuarea solurilor balane.

Figura 2 - Harta solurilor din Dobrogea (dupa scara 1: 1 000 000)

* dupa Harta solurilor Romaniei, scara 1: 1 000 000, 1970

In Podisul Dobrogei Centrale cernoziomurile se intalnesc pe suprafete mari in cadrul Podisurilor Cernavodei, Medgidiei si Carasu, iar in Podisul Dobrogei de Sud in cadrul Podisurilor Oltinei, Cobadin si Mangaliei.

In ceea ce priveste textura, loessurile cu textura luto-argiloasa se gasesc in partea estica a Podisului Dobrogean, de-a lungul tarmurilor Marii Negre, in cadrul podisurilor Istriei, Medgidiei si Mangaliei si ajung la textura luto-nisipoasa pe malul Dunarii, pe linia localitatilor Daeni-Garliciu-Harsova, in asociatie cu solurile balane. Cernoziomurile formate pe depozite argiloase, in mare parte cu caracter vertic, se gasesc in partea sudica a Dobrogei, in Podisul Mangaliei in zona Lacului Techirghiol si in Podisul Cobadin.

Apa freatica se gaseste la adancimi >10 m si nu afecteaza profilul de sol. In zonele mai joase, depresionare, nivelul freatic se afla la adancimi < 1,5 - 2 m si produce fenomene de gleizare, adesea asociate cu procese de salinizare si alcalizare. Datorita unui spor de umiditate fata de solurile balane, se realizeaza o acumulare mai mare de materie organica sub forma unui humus calcic, o levigare mai intensa (slab moderata) a carbonatilor si un orizont Cca mai bine exprimat. In cazul cernoziomurilor carbonatice, carbonatii se gasesc la suprafata solurilor si sub stratul arat, in cazul cernoziomurilor semicarbonatice. Activitatea microorganismelor este bogata si uniforma pe profilul de sol.

La nivel de subtip se intalnesc: cernoziomurile tipice (70,170 ha, 5 %), vermice (513,202 ha, 33 %), vertice, rendzinice, litice, gleizate, salinizate, alcalizate.

Cernoziomurile prezinta un profil de tipul Ap-Am-A/C-Cca la subtipul tipic si vermic, Ap-Am-A/Cy-Ccay la tipul vertic, Am-A/C-C/Go la cel gleizat, Am-A/Csc-C/Go la subtipul salinizat, Amac-A/Cac-C/Goac la subtipul alcalizat. Cernoziomurile tipic si vermic de la Valu lui Traian (Seceleanu, 1996; Seceleanu, s.a., 1999) prezinta un orizont Am de 45 - 50 cm, textura luto-argiloasa, structura glomerulara cu activitatea microorganismelor foarte bogata, fiind modelat plastic, moderat aderent, friabil, foarte poros.

Activitatea vermica este foarte bogata in special la subtipul vermic. La partea superioara a orizontului Am se gaseste un suborizont, arat antropizat Ap, avand grosimea de 20-25 cm, structura grauntoasa si, spre baza, un strat de hardpan (Ahp), dur, cu grosime de 3-4 cm. Carbonatii de calciu apar sub stratul arat, sub forma de pete si pseudomicelii. Orizontul A/C are grosime de 20 cm, culoare brun-cenusie foarte inchis (10 YR3/2) la solul umed si brun-cenusie (10YR5/2) la solul uscat, structura gromerulara-poliedric mic subangulara, textura luto-argiloasa, moderat plastic, moderat aderent, friabil, cu crotovine, concretiuni de CaCO₃, activitate vermica prezenta.

Orizontul Cca se gaseste la adancimi mai mari de 70 cm. Cernoziomurile sunt soluri mai fertile decat solurile balane.

Textura cernoziomului vermic de la Valul lui Traian este luto-argiloase in primii 100 cm si lutoasa peste aceasta adancime. Coeficientul de ofilire este mare in primii 48 de cm (12,9-13,5 % g g^-1) si mediu sub aceasta adancime (9,0-11,1 % g g^-1). Capacitatea de camp este mare in primii 48 cm(25,7-26,8 % g g^-1) si mijlocie in rest (21,8-25,1 % g g^-1). Capacitatea de apa utila este mare pe tot profilul de sol.

La cernoziomurile cu textura lutoasa si luto-nisipoasa insusirile fizice si fizico-chimice sunt favorabile, iar la cernoziomurile vertice cu textura argiloasa si la cele salinizate sau alcalizate, acestea sunt mai putin favorabile.

Cernoziomurile cu textura lutoasa (semicarbonatice) sunt soluri favorabile culturilor agricole, dar lipsa precipitatiilor din perioada de vegetatie a plantelor impune limitari severe. Fara folosirea irigatiilor si in conditii normale de cultura, cernoziomurile din Dobrogea au o favorabilitate buna pentru grau, porumb, floarea-soarelui, lucerna, medie pentru pasuni, vita de vie, orz, cartof, sfecla, soia, in pentru ulei, mazare, fasole, canepa, trifoi si legume termofile si favorabilitate slaba pentru fanete, mar, par, prun, piersic, cais si in pentru fuior. La cernoziomurile lutoase carbonatice, situate in areale cu deficit si mai mare de umiditate, precum si la cernoziomurile vertice, favorabilitatea descreste cu pana la o jumatate de clasa de bonitare.

Cernoziomurile cambice (CC). Se gasesc pe suprafete mai reduse comparativ cu cernoziomurile, in continuarea sau in asociatie cu acestea (56.783 ha, 4%). Se caracterizeaza prin prezenta unui orizont Am, un orizont Bv (cambic) si un orizont Cca de acumulare a carbonatilor. Suprafetele cele mai intinse cu cernoziomuri cambice se gasesc in Podisul Dobrogei de Sud, in compartimentul de est al Podisurilor Cobadinului si Mangaliei, pe loessuri luto-argiloase in primii 70-80 cm si lutoase pe profil, pe zone de platou si campuri plane sau slab inclinate si valurate, cu altitudini ce depasesc 200-250 m.

S-au format in conditii climatice similare cu cernoziomurile.

Apa freatica se gaseste la adancimi mai mari de 10 m pe profilul de sol. Pe unele vai si areale depresionare se gaseste la adancimi mai mici de 1,5-2,0 m si determina aparitia cernoziomurilor gleizate si, uneori, salinizate sau solonetizate.

Cernoziomurile cambice beneficiaza de un surplus de umiditate din precipitatii fata de cernoziomuri, procesul de bioacumulare fiind mai bogat si ducand la formarea unei cantitati mai mari de humus cu mult calcicu saturat. Orizontul Bv este diferentiat sub aspect coloristic si al structurii fata de celelalte orizonturi din cadrul profilului de sol, fiind format in urma unui proces de alterare accentuata a partii minerale a solului. Carbonatii de calciu sunt levigati sub adancimea de 70-80 cm si acumulati sub forma unui orizont Cca bine exprimat.

Din punct de vedere morfologic, cernoziomurile cambice tipice si vermice prezinta un profil de sol de tipul Ap-Am-A/B-Bv-Cca, Ap-Am-Bvy-Ccay la subtipul vertic, Am-Bv-Rrz la subtipul rendzinic, Am-Bv-R la subtipul litic, Am-BvG-C/Go la cel gleizat, Amsc-Bvsc-C/Go la subtipul salinizat, Amac-Bvac-C/Goac la subtipul alcalizat.

Reactia solului este slab alcalina in primii 100 cm, continutul de humus este mare in Ap si mijlociu in Bv (3,75, respectiv 2,2%gg^-1), scazand uniform pe profil. Textura este luto-argilo-prafoasa in primii 70 cm si luto-prafoasa in rest.

Daca se realizeaza lucrarile agricole in conditii de umiditate necorespunzatoare, si la cernoziomurile cambice poate aparea un strat gros de hardpan, care poate fi distrus prin practicarea de araturi la adancimi variabile. In conditii de irigare se recomanda norme de udare mici - medii si dese, pentru a preintampina infiltrarea rapida a apei pe profil la solurile cu textura lutoasa sau luto-nisipoasa, sau stagnarea apei la suprafata solului in cazul texturilor mai argiloase, cand trebuie combatuta si formarea crustei. Pe solurile situate pe pante, eroziunea poate fi preintampinata prin araturi pe curba de nivel, prin benzi inierbate si prin alegera unui sortiment adecvat de culturi.

Cernoziomurile cambice sunt soluri fertile, favorabile cultivarii unei game largi de culturi, dar cu limitari severe datorate lipsei precipitatiilor in perioada de consum maxim al plantelor de cultura. In conditii normale sunt moderat favorabile pentru pasuni si fanete, vie-vin, mar, par, cartof, in pentru fuior, canepa, lucerna, trifoi, legume criofile, bune pentru prun, cires, visin, piersic, cais, vie-masa, grau, orz, porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar, soia, mazare, fasole, in pentru ulei si legume termofile.

Cernoziomurile argiloiluviale (CI). Se intalnesc pe suprafete reduse si se caracterizeaza prin prezenta unui orizont Am cu crome < 2, un orizont Bt (argilic) cu valori si crome < 3.5 la umed si < 5.5 la solul uscat si un orizont Cca de acumulare a carbonatilor. CI se intalnesc in cadrul Podisului Dobrogei de Nord, in jurul culmilor Muntilor Macinului, Podisului Niculitelului, Dealurilor Tulcei si Podisul Babadagului, pe poduri plane sau slab-moderat inclinate, pe loessuri cu textura lutoasa, pe alocuri avand si schelet silicios. Aceste soluri se mai gasesc in cadrul partii centrale a podisului Casimcei (Podisul Dobrogei Centrale) si in cadrul podisului Oltinei (Podisul Dobrogei de Sud) in asociatie cu solurile cenusii, pe loess cu textura lutoasa cu schelet, pe pante in asociatie cu litosoluri, erodisoluri si regosoluri.

Apa freatica nu influenteaza profilul de sol, depasind adancimea de 10 m.

Cernoziomurile argoloiluviale beneficiaza de un surplus de umiditate din precipitatii si de temperaturi mai scazute fata de cernoziomurile cambice. Dintre subtipuri se intalnesc CI tipice, vertice, rendzinice, pseudogleizate. Din punct de vedere morfologic, prezinta un profil de tipul: Ap-Am-A/B-Bt-Cca la CI tipice, Ap-Am-Bty-Ccay la CI vertice, Am-Bt-Rrz la CI rendzinice si A-Btw-Cca la CI pseudogleizat. Orizontul Am are o grosime de 40 - 50 cm, textura este luto-argiloasa, structura subangulara mica-granulara, friabil. La suprafata orizontului Am se gaseste un suborizont Ap mai tasat, cu structura distrusa, avand grosimea de 20 - 28 cm. Cernoziomurile argiloiluviale pot avea un orizont de tranzitie A/B, cu grosimi de 20 - 25 cm, orizontul Bt are o grosime de 40-50 cm, textura argilo-lutoasa, structura prismatica la subtipul tipic si masiva la subtipul vertic. Orizontul Cca este situat sub adancimea de 120 cm.

Cernoziomurile argiloiluviale sunt soluri fertile, reactia solului este slab acida (pH 6,3 - 6,8) in Ap, neutra in Am (7,1) si slab alcalina in Cca (8,4). Textura este mijlocie in Ap si Am si mare in Bt.

Insusirile fizice ale CI sunt mai putin favorabile decat ale CC, coeficientul de ofilire este mijlociu in orizonturile Ap si Am si mare in Bt si Cca, capacitatea de camp este mijlocie pe tot profilul, ca si rezistenta la penetrare.

CI cu textura lutoasa si luto-nisipoasa au insusiri fizice mai favorabile, fiind mult mai permeabile decat cele cu textura mai fina

Cernoziomurile argiloiluviale sunt favorabile unei game largi de culturi si folosinte, dar cu limitari legate de lipsa precipitatiilor in perioada de consum maxim al plantelor. In conditii normale de cultura, sunt moderat favorabile pentru cartof, in pentru fuior, canepa, trifoi, legume criofile, mar-par criofil, bune pentru pasuni si fanete, mar-par termofil, prun, cires, visin, piersic, cais, vita de vie, grau, orz, porumb, floarea-soarelui, sfecla pentru zahar, soia, mazare, fasole, in pentru ulei, lucerna si legume termofile.

Vegetatia

Dobrogea reprezinta o regiune in care flora este alcatuita, in principal, dintr-un fond eurasiatic si european, apoi pontic, balcanic, submediteranean (Dihoru, Donita, 1997).

Actuala structura a vegetatiei, dateaza, dupa toate probabilitatile, de acum 3.000 de ani (Radulescu, Iana, Marin, 1974). O serie de dovezi (de exemplu: prezenta solurilor de padure; arborii izolati in stepa) vin sa demonstreze marea intindere a padurii in trecut, dar care in ultimele doua secole, datorita interventiei antropice, s-a redus substantial. In afara restrangerii perimetrului impadurit, padurile au suferit si un intens proces de degradare.

Padurea. Se grupeaza, in principal, in trei masive forestiere: masivul din Muntii Macinului si Dealurile Tulcei; cel din podisurile Babadagului si Casimcei si masivul din sud-vestul Dobrogei. Daca in masivul paduros din nord predomina gorunul, teiul, carpenul, in cel situat in partea centrala a podisurilor Babadagului si Casimcei predomina teiul, stejarul brumariu, la care se adauga in proportie mai redusa carpenul. Speciile de baza, dar si unele subordonate din padurile dobrogene, apartin ca structura si componenta celor submediteraneene, mediteranean-balcanice, submediteranean-orientale, tauric caucaziene, mediu-europene. Dintre speciile cu o frecventa importanta fac parte: Quercus pubescens, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis, Cotinus coggygria, Quercus dalechampii, Tillia tomentosa, Quercus pedunculiflora, Fraxinus coriariifolia.

Vegetatia ierboasa are in alcatuire formatia secundara si derivata a pajistilor stepice, cu predominarea speciilor mezoxerofite.

Silvostepa. Ocupa areale situate la limita exterioara a padurii, constituind alaturi de etajul padurilor de foioase mezofile si cel al padurilor xeroterme un etaj aparte, situat la altitudini de cca 80-140 m. Este format din specii submediteraneene ce alcatuiesc palcuri restranse in asociere cu pajisti stepice.

Predomina doua asociatii (Donita, 1969): cea de stejaret pufos (Quercus pubescens) care ocupa coastele si podurile interfluviale si cea de stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), specie sud-pontica si artar tatarasc (Acer tataricum), specie pontica continentala.

In Podisul Casimcei silvostepa situata mai ales in partea sudica, are in alcatuire Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens, Padus mahaleb, Cotinus coggygria, Carpinus orientalis.

In partea sud-vestica a Dobrogei, silvostepa prezinta cateva caractere proprii, fiind abundente elementele termofile submediteraneene, dintre care unele rare cum sunt: Quercus pubescens, Quercus pedunculiflora, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Periploca graeca, Jasminium fruticans. Participa in arborete Quercus cerris alaturi de Tillia tomentosa, Quercus petraea, Ulmus foliacea, Zyzyphus jujuba. Sunt abundente unele elemente ierboase moesico-balcanice ca de exemplu Paeonia pelegrina. Formatiile tipice silvostepei sud-vest dobrogene au in structura: stejarul pufos si brumariu, ambele asociate cu carpinita, scumpie, artar tatarasc. Silvostepa se intalneste mai ales in Dumbraveni, Vlahi, Esechioi, Padureni, etc. Formatiunea sibleacurilor cu carpinita, scumpie, mojdrean, paliur, este, de asemenea, extinsa. Vegetatia ierboasa din silvostepa se remarca printr-un intens proces de stepizare antropica.

Stepa. Detine cea mai mare intindere dintre formatiile vegetale caracteristice actuale, mai ales in partile centrala, de sud si de sud-est ale Dobrogei. Ea se intalneste pe suprafetele situate sub 100 de metri altitudine, ocupand atat interfluviile cat si regiunile depresionare. In decursul timpului, vegetatia ierboasa, respectiv stepa, a fost supusa unor modificari substantiale ca, de exemplu, destelenirea ei aproape in totalitate. Avand in vedere acest fenomen se constata ca vegetatia, asa cum este astazi, prezinta o serie de particularitati locale (Donita, 1969). Vegetatia de stepa a inregistrat, ca si padurea, substantiale modificari, datorate mai ales pasunatului. Asociatiile primare, destul de rar intalnite in unele compartimente au fost inlocuite, treptat, cu cele secundare ajunse intr-un anumit grad de degradare, pana la parloage. Astfel de pajisti pot fi intalnite in depresiunile-golf, culoarele depresionare interioare, etc. si se dezvolta pe soluri balane, cernoziomuri dezvoltate pe depozite loessoide, pe calcare, sisturi verzi, roci eruptive etc. Asociatiile secundare sunt alcatuite din Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Botriochloa ischaemum, Euphorbia steposa, aparute mai ales datorita pasunatului excesiv. Ele au si elemente din telina primara (Festuca valesiaca, Koeleria gracilis s.a.)

Sunt si situatii cand prin renuntarea la pasunat pe unele suprafete s-au instalat subarbusti si arbusti (gherghinar, maces s.a.), chiar si carpinita, stejar pufos.