Tehnologia de obtinere a fructelor de padure - merisorul de padure

TEHNOLOGIA  DE OBTINERE A FRUCTELOR DE PADURE - MERISORUL  DE PADURE

Generalitati privind merisorul  de padure( vaccinum vitis idaea)

Descrierea plantei.

Frunzele merisorului sunt foarte bogate in taninuri (substante puternic antibacteriene si antimicotice) si in flavonoide (substante cu efect antioxidant),fiind principalele "respon-

-sabile" de actiunea antiinfectioasa a plantei.

Se recolteaza pe tot timpul anului, ele fiind mereu verzi, dar cele mai puternice efecte se pare ca le au inainte si dupa fructificatie (adica la sfarsitul primaverii si la inceputul toamnei). Dupa recoltare, care se face prin simpla rupere, frunzele se usuca in strat de grosime medie (3-4 cm) si apoi se pastreaza in pungi de hartie.

Planta. Merisorul de padure este un arbust tufos, inalt de 5-30 cm; tulpina. cilindrica cu ramificatii subtiri, cenusii-pubescente; frunze. alterne, persistente, pieloase si rigide, eliptice cu virful rotunjit sau emarginat, se rasfring pe margini; flori. dispuse in raceme terminale cu 2- 6 flori aplecate, campanulate, albe-roz, pe tipul 5, cu sepalele si petalele unite; fructe. bace sferice, la inceput albe, apoi rosii, cu diametru de cca. 0,5 cm, cu seminte numeroase semilunare, de cca. 1,5 mm.

Fructele merisorului se aseamana la forma cu afinele, insa culoarea difera. Avand la inceput o nuanta albicioasa, coloratia lor se schimba spre rosu, pe masura ce se coc. Din pacate, la noi in tara, merisorul se gaseste  in plafaruri sau in piete, aproape intreaga recolta din flora spontana ducandu-se la export si intorcandu-se sub forma de medicamente si bauturi scumpe. Se culeg, la fel ca si afinele, prin desprinderea de pe ramuri, putand fi consumate ca atare sau conservate in apa.

Fructele de merisor puse intr-un borcan cu apa, la temperatura de 10-18 grade Celsius, se pastreaza vreme de un an, fara vreo alta interventie, deoarece contin substante numite benzoati, care sunt varianta naturala si netoxica a periculosului aditiv E 211 (benzoat de sodiu), cu efect puternic conservant.

Merisorul este un mic arbust cu frunzele mereu verzi si florile de culoare alba sau rosie, care creste in zonele muntoase de la noi din tara, de regula la marginea padurii. De ceva timp, merisorul nostru este o adevarata vedeta a fitoterapiei, fiind foarte prezent in rafturile farmaciilor, in literatura de specialitate, dar si in spoturile publicitare de la televiziune. Ce face atat de special acest mic arbust? In primul rand, efectul sau antiinfectios extrem de puternic. Programat de natura sa faca fata conditiilor extreme - rezista la geruri de 40 de grade, la vanturile cele mai puternice, creste pe soluri destul de acide.

Merisorul si-a dezvoltat un sistem de aparare extrem de puternic, menit sa faca fata cu succes aproape oricarei boli produse de bacterii, virusi sau fungi. Astfel, frunzele si fructele sale sunt o adevarata uzina farmaceutica, unde sunt produse niste medicamente antiinfectioase extrem de sofisticate.

Particularitati, compozitie chimica  si recoltare

Ecologie si raspandire Planta de mare altitudine, limita inferioara fiind mai ridicata decat a afinului (cca. 1300-1400 m). Apare in special la lumina sau locuri slab umbrite, in pajisti alpine sau luminisuri, mai rar in locuri umbrite, in molidisuri, unde insa planta ramane sterila. Are aceleasi cerinte reduse fata de sol, vegetand pe soluri schelete, cu reactie puternic acida. Fata de umiditate are o amplitudine foarte mare, mergand din zone cu uscaciune accentuata pana in turbarii.

Raspandit in zonele mai inalte ale lantului carpatic, in special in Transil­vania (judetele Bistrita-Nasaud, Brasov, Harghita, Hunedoara, Sibiu), Olte­nia (Gorj, Valcea), Muntenia (Arges, Dambovita, Prahova), Moldova (Suceava).

Recoltare. Perioada optima este in lunile septembrie-octombrie, cand continutul in substante active este maxim. Se taie cu cutitul, briceagul sau foarfeca ramurile cu frunze tinere, celelalte avand un continut redus, frunzele reprezentand intre 50-70% din greutate.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii Dupa ce se aleg frunzele brunificate sau patate, ramurile se usuca in strat subtire, la umbra pe cale naturala sau in uscatoare la cca 30°. Dupa uscare, frunzele se strujesc sau se bat ramurile si se indeparteaza impuritatile. Randamentul la uscare cca 4 /l.

Conditiile tehnice de receptie admit ca impuritati max. 6% frunze total brunificate sau innegrite si max. 3% resturi de tulpini, corpuri straine organice si minerale - max. 0,5% pentru fiecare, umiditate - max. 12%.

Compozitie chimica. 3,5-8% arbutozid, glucozid al hidrochinonei, hidrochinona libera, metilarbutozid, flavonoizi, taninuri, ericolina, acid chinic, saruri de magneziu, vitamina C, saruri ale acizilor organici. Cercetari recente efectuate in tara noastra au identificat prezenta urmatorilor derivati flavonici - leucoantociani si flavonoli glicozidici: leucocianidina, cvercetol, cianidina, precum si derivati fenilpropanolici etc.

Confuzii. Frunzele de merisor se pot confunda cu cele de Smirdar (Rhododendron. kotschyi Simk.), care sunt de asemenea persistente si pieloase, dar mai ingustate catre varf si baza, iar pe dos cu pete ruginii si nu cu puncte brune. Confuzia nu se poate face in timpul infloririi, deoarece smirdarul are flori mari rosii-purpurii (de unde si numele de Bujor de munte) si nici in timpul fructificarii, deoarece smirdarul are un fruct uscat de tip capsula, dehiscenta prin 5 valve, pe cand merisorul are baca.