AGENTII ECONOMICI IN ECONOMIA DE PIATA

AGENTII ECONOMICI IN ECONOMIA DE PIATA

A) CATEGORII DE FIRME

Activitatea economica, proces complex si fundamental in viata sociala, pre-supune actiunea concreta a agentilor economici in dubla lor calitate - de producatori (vanzatori) si de cumparatori (consumatori).

Agentii economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice si/sau juridice care indeplinesc roluri si functii bine determinate in cadrul diviziunii muncii si actioneaza ca subiecti ai vietii economice. Notiunea de "agent economic" (entitate economica sau firma) este sinonima cu cea de operator al vietii economice, adica de participant la viata economica.

Dupa natura activitatii desfasurate, firmele se grupeaza in ur-matoarele categorii:

a) Firmele (intreprinderile) reprezinta agentul economic care cuprinde toate unitatile care au ca functie principala producerea de bunuri economice si prestarea de servicii (nonfinanciare), in vederea vanzarii acestora cu scopul de a obtine profit;

b) Gospodariile populatiei (menajele) sunt unitati economice a caror functie principala este de a consuma si de a produce bunuri si servicii nonfinanciare. Resursele lor provin din remunerarea muncii (inclusiv avantaje in natura) transferurile de la celelalte sectoare, venituri din proprietate sau din industria casnica;

c) Administratia publica cuprinde unitatile institutionale a caror functie principala este de a produce servicii, de a efectua operatii de redistribuire a veniturilor statului si ale caror resurse provin din prelevari sau varsaminte obligatorii de la celelalte sectoare;

d) Administratia privata este reprezentata de unitatile investitionale care produc, in principal, servicii destinate pietei pentru gospodarii si ale caror resurse principale provin din contributiile voluntare efectuate de gospodarii in calitate de consumatori;

e) Institutiile financiare sunt unitatile institutionale a caror functie principala este de a finanta agentii economici si ale caror resurse sunt formate din fondurile banesti atrase si dobanzile incasate. Ele cuprind activitatea bancilor, a CEC-ului, caselor de schimb valutar s.a.;

f) Intreprinderile de asigurari includ toate unitatile institutionale care au functia de asigurare, adica transforma riscurile individuale in riscuri colective si care au drept resurse primele de asigurare;

g) Strainatatea (restul lumii) reprezinta, generic, celelalte economii nationale si unitatile lor autonome (nerezidente) cu care agentii economici interni intra in tranzactii economice.

B)TRASATURILE CARACTERISTICE ALE FIRMELOR ECONOMICE

Indiferent de denumire, firma, in conceptia sa economica, ramane celula de baza in structura organizatorica a economiei nationale, deoarece in cadrul ei se imbina si se combina, in mod armonios, toti factorii de productie necesari producerii de bunuri economice. Ea se caracterizeaza cu urmatoarele trasaturi:

a) Este o unitate de productie (tehnico-productiva), trasatura determinata de urmatoarele: produce bunuri, lucrari si servicii; produce valoare, care se adauga celei pe care o incorporeaza bunurile prelucrate; combina factorii de productie, pentru a obtine produse si reinnoieste permanent combinarile de factori; dispune de conditii materiale necesare (cladiri, utilaje, instalatii, unelte de lucru, mijloace de transport etc.); dispune de forta de munca necesara in structura si la calificarea potrivita obiectului sau de activitate; are un sistem propriu de documentare tehnica si economica; are sectii, ateliere, locuri de munca.

b) Este o unitate organizatorico-administrativa ce presupune: colectiv unitar de management (conducere); un sediu si teritoriu precis stabilite; functioneaza pe baza unor reglementari s.a.

c) Este o unitate economica, deoarece: are un program si o strategie bine determinate; are o evidenta proprie; urmareste cresterea eficientei economice; asigura o anumita modalitate de unire a resurselor materiale, tehnice, financiare, pentru a obtine rezultate economice cat mai bune; face varsaminte la bugetul de stat; are relatii economice cu alte intreprinderi, cu statul si cu propriul sau personal.

d) Este o unitate sociala, care are in vedere caracteristicile grupului social, si anume: este constituit pentru realizarea unui obiectiv economic; este alcatuit din persoane active, este eterogen, are o organizare interna s.a.

e) Este un centru de decizie, in care scop se adopta o structura organizatorica corespunzatoare in care fiecare compartiment isi cunoaste puterea de decizie.

f) Este un sistem caracterizat pe elemente (variabile) de intrare (fluxuri in-formationale, materiale, financiare si umane) si elemente (variabile) de iesire (produ-se finite si/sau servicii).

Pe langa aceste caracteristici de baza, conform legislatiei in vigoare din tara noastra, fiecare firma mai trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte¹:

-sa aiba o denumire, care sa o distinga de alte firme, deci sa aiba o identitate;

-sa aiba un sediu cu o adresa bine precizata pentru scopuri de comunicatie cu mediul extern;

-sa aiba un patrimoniu propriu si un profil de activitate pe care si-l alege liber si pe care-l pastreaza pana la eventualele schimbari oficiale;

-sa aiba personalitate juridica, ce-i confera calitatea de subiect cu drep-turi si obligatii in cadrul societatii civile.

Vezi, Legea 15/1990 privind transformarea intreprinderilor de stat in societati comerciale si regii autonome si Legea 31/1990 cu privire la infiintarea si functionarea societatilor comerciale.

C) CLASIFICAREA FIRMELOR

Desi fiecare firma este unica prin modul de organizare si functionare, acestea se clasifica, din mai multe puncte de vedere, si anume:

a)     Din punct de vedere economic, firmele se clasifica in functie de urmatoarele criterii:

• dupa forma de proprietate a patrimoniului, firmele sunt: particulare si individuale, personale sau familiale; particulare in asociatii: in cooperative, in comanditati, in societati pe actiuni; de stat (publice) ale administratiei centrale sau locale; mixte, care pot fi: particulare si publice sau autohtone si straine;
• dupa domeniul de activitate, se disting urmatoarele categorii de firme: agricole; industriale; de constructii; comerciale; prestatoare de servicii; financiare si de credit; de asigurari;
• dupa apartenenta la una din ramurile industriale de activitati, exista firme: extractive si prelucratoare; producatoare de bunuri de capital si prestatoare de bunuri de consum; cu procese tehnologice continue si cu procese tehnologice discontinue;
• dupa timpul de lucru in cadrul anului calendaristic, exista firme: care functioneaza tot timpul anului; cu caracter sezonier (in agricultura, in constructii etc.);
• dupa gradul de specializare a productiei, exista firme: specializate; universale; mixte;
• dupa timpul de productie, se disting firme: cu productie de masa; cu productie de serie; cu productie de unicat (individuala);
• dupa marime (numar de salariati), exista urmatoarele categorii de firme: microfirme (microintreprinderi), cu pana la 9 salariati; mici, intre 10-49 salariati; mijlocii, intre 50-249 salariati; mari, cu peste 250 de salariati.

Rolul si importanta firmelor mici si mijlocii, in cadrul economiei de piata, deriva din urmatoarele avantaje: gradul mare de adaptabilitate la cererile pietei; capacitatea mare de inovare determinata de competitie si concurenta; structura organizatorica simplificata (maximum 3 nivele ierarhice); crearea de noi locuri de munca si o mai buna gestionare si conducere a personalului.

b)    Din punct de vedere juridic, tipologia firmelor, in tara noastra, se prezinta, conform Legii 31/1990, ca societati comerciale, structurate ca in figura 4.1.

Fig. 4.1. Tipuri de societati comerciale

Principalele tipuri de firme (intreprinderi) sunt considerate urmatoarele:

. intreprinderi persoane fizice - individuale, firme private de familie;

. intreprinderi asociative (cooperativele);

. intreprinderi societati comerciale;

. regiile autonome.

In tarile cu economie de piata, cea mai larga sfera de raspandire o au societatile comerciale formate din mai multe persoane fizice si/sau juridice, numite asociatii, care, reunindu-si capitalurile, desfasoara o anumita activitate in scopul obtinerii de profit. Principalele tipuri de societati comerciale din Romania sunt:

a) Societatea in nume colectiv (SNC) se constituie prin asocierea mai multor persoane fizice, ale caror obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea solidara si nelimitata a tuturor asociatilor;

b) Societatea in comandita simpla (SCS) este tipul de societate in care asociatii se grupeaza in doua categorii: comanditatii, care administreaza societatea, raspunzand solidar si nelimitat pentru pagubele si obligatiile societatii, si comanditarii, a caror raspundere este limitata in raport cu capitalul subscris;

c) Societatea in comandita pe actiuni (SCA) prezinta aceleasi caracteristici ca si SCS, cu exceptia ca isi constituie capitalul pe calea emisiunii de actiuni;

d) Societatea cu raspundere limitata (SRL) este tipul de societate in care raspunderea asociatilor este limitata pana la plafonul de capital subscris. SRL-ul este tipul de asociere cu cea mai larga raspandire;

e) Societatea anonima pe actiuni (SA) se constituie de catre membrii fondatori prin emisiunea de actiuni. Aceste societati concretizeaza capitaluri foarte mari si, de aceea, in paragraful urmator vom prezenta acest tip de societati comerciale.

f) Regiile autonome (companii nationale) se organizeaza si functioneaza in cadrul ramurilor strategice ale economiei nationale: industria de armament, energetica, exploatarea minelor si a gazelor naturale, transportul feroviar s.a. Regiile economice au autonomie functionala si sunt in proprietatea statului.

Sinteza principalelor elemente de organizare si deosebire sunt prezentate in tabelul 4.1.²

Nota: n - numarul definitiv de asociati; K - capitalul social de inceput, divizibil sau nedivizibil; R - responsabilitatea fata de creante; C - conducerea.

Vezi, Ion Stancioiu s.a., Management. Elemente fundamentale, Ed. Teora, Bucuresti, 1998, p. 46; Alex Cioarna s.a., Economia firmei, Ed. Servo-Sat, Arad, 2002, p. 32.

Elemente de organizare a firmei

Tabelul 4.1.