Analiza diagnostic - rolul in evaluarea si reglarea performantelor economico-financiare ale firmei

Analiza diagnostic - rolul in evaluarea si reglarea performantelor economico-financiare ale firmei

Etimologic, diagnosticul inseamna capacitatea de discernamant, iar analiza diagnostic presupune reperarea simptomelor, disfunctio- nalitatilor, stabilirea cauzelor disfunctionalitatilor, luarea masurilor necesare redresarii si cresterii performantelor. Analiza reprezinta o metoda de cercetare care consta in descompunerea sau desfacerea unui intreg (obiect, fenomen sau proces) in elementele sale componente, procedand la identificarea factorilor, cauzelor si conditiilor care l-au generat, si, respectiv influentat. Efectuarea unui diagnostic al firmei poate fi motivat nu numai de situatia in care aceasta are dificultati sau disfunctionalitati, ci si atunci cand, asa cum spunea Jean Pierre Thibaut "intreprinderea are o buna stare de sanatate" dar se doreste imbunatatirea ei. În opinia aceluiasi autor, analiza diagnostic urmeaza sa gaseasca raspuns unor probleme de maniera urmatoare:

care sunt rezultatele firmei?

sunt acestea sau nu satisfacatoare?

cum au fost obtinute?

care sunt performantele si obiectivele dorite?

care este nivelul performantelor asteptate?

ce trebuie facut pentru atingerea acestui nivel?

ce masuri trebuie luate atat pe termen scurt cat si pe termen lung?

Prin urmare, analiza diagnostic nu se limiteaza la radiografia si aprecierea starii diferitelor fenomene, ci constituie parte organica a gestiunii previzionale, respectiv a managementului strategic. Dupa opinia cunoscutului specialist in domeniul managementului Peter Drucker, un conducator eficient consacra 50% din timpul sau problemelor de diagnosticare a activitatii.

Diagnosticul firmei se realizeaza de:

conducerea firmei, de cadre abilitate ale acesteia (din punct de vedere al pregatirii si competentei);

de specialisti externi (inclusiv de catre societati de consulting);

de echipe mixte formate din specialisti interni si externi etc.

Ca orice actiune diagnosticul firmei presupune:

1. stabilirea problemelor supuse diagnosticarii;

2. asigurarea informatiilor pe care le necesita;

3. analiza si prezentarea rezultatelor intr-un raport in care se reflecta obiective, stari, aprecieri, recomandari (in ceea ce priveste recomandarile, respectiv masurile de reglare, se are in vedere urgenta si importanta si corespunzator combinarea lor).

În general, in functie de scop, diagnosticul poate fi restrans la anumite probleme sau extins in acceptiunea de diagnostic global. De exemplu in analiza unui dosar de credit de catre banci accentul este pus pe capacitate de plata a firmei, fara a exclude si alte aspecte ale activitatii, subordonate insa echilibrului financiar. Un diagnostic rezumat la o anume problema economico-financiara a firmei este aplicat si in practica manageriala curenta, mai ales cand se semnaleaza disfunctionalitati in activitatea acesteia.

Cel de-al doilea tip, implica prin definitie, o analiza de ansamblu a potentialului economico-financiar, a performantelor realizate, corelate cu dimensiunea si calitatea acestuia. Se remarca faptul ca este vorba de un diagnostic normal, necesar activitatii firmei.

Sunt si situatii in care firma se confrunta cu dificultati grave, care reclama un diagnostic complex in cadrul unei "proceduri de urgenta" initiate de Curtea de Conturi, de un tribunal sau de trecerea in regim de supraveghere, asa cum este cazul unor firme cu capital de stat sau majoritar de stat.

Un diagnostic general cuprinde un ansamblu de caracteristici (implicit cu aprecierea lor) statice si strategice care asa cum sugestiv se fac referiri in literatura de specialitate, privesc cei 5M, si anume:

MEN-reprezinta potentialul uman cu tot ceea ce este legat de: dimensiune, calitate, competenta profesionala si manageriala etc.

MONEY-reprezinta problemele financiare multiple si complexe;

MARCHANDISE-se refera la cantitatea, calitatea si evaluarea stocurilor;

MATERIALS-se refera la evaluarea cantitativ-calitativa a activelor fixe, in special ca nivel tehnologic, fiabilitate, performante;

MARKET-reprezinta diagnosticul pozitiei pe piata, distributia pozitiei si serviciilor.

Subordonat, in principal, managementului intern, spatiul in care se realizeaza diagnoza poate fi reprezentat astfel:

Figura nr.1.4

Spatiul in care se realizeaza diagnoza

Pentru aprecierea performantelor, rezultatele reale se raporteaza la valori normale ale functiunii sistemului (previzionate, programate, bugetate), precum si la valori ale concurentei sau nivelului mediu al sectorului de activitate.

Diagnosticul, mai ales cel intern, realizat ca sistem permanent de supraveghere si control al firmei este sensibil substantializat prin explicarea factorial-cauzala a simptomelor negative, a abaterilor de la regulile normale de functiune. Aceasta abordare este cu atat mai utila, cu cat obiectivul este mai complex.

În orice diagnostic secvential sau global, nu este suficient de a releva daca un rezultat este bun sau nu ci este necesar a se intelege de ce este obligatoriu implicat mecanismul relatiilor cauza-efect.

Dereglarile in functiunea firmelor se intalnesc frecvent in activitatea acestora. Asa cum remarca Kenneth Killen in lucrarea sa "A middle management aproach"(1970), acestea apar ca urmare a:

deficientelor in elaborarea programelor (manifestarea dorintei pentru mai mult si mai repede decat este posibil);

deficientelor in organizarea activitatii legate in special de necorelarea resurselor;

deficientelor in executia obiectivelor si carentelor in sistemul motivatiilor si schimbarii conditiilor dupa inceperea executiei.

Indiferent de sfera de cuprindere a activitatii, modelul operational al diagnosticului economico-financiar poate fi reprezentat astfel:

Figura nr.1.5

Modelul operational al diagnosticului economico-financiar