CONTINUTUL SI FORMELE PROFITULUI

CONTINUTUL SI FORMELE PROFITULUI

Profitul se autonomizeaza, la nivel microeconomic, ca o expresie baneasca a unei parti din pretul de vanzare a unui bun sau serviciu.

Notiunea de profit este privita, acceptata si inteleasa diferit de economisti, prin prisma conceptiei globale, ca o rezultanta dintre efortul economic (costul de productie) si efectul concretizat in veniturile obtinute. Sunt opinii argumentate (pro si contra) pentru a se lua sau nu in calcul toate componentele costului de exploatare (de productie, de circulatie, de prestari servicii sau efectuarii de lucrari). De asemenea, amortizarea bunurilor corporale si a valorilor imobilizate pe termen lunga, pana in prezent, element simplu de cheltuiala, reintra in sfera controverselor (nu putine si pe plan mondial), atat sub aspectul obligativitatii dimensionarii in timp, al regimului de determinare, cat si al modalitatilor de recuperare. Ca urmare, raman in discutie urmatoarele probleme: a) mentinerea amortizarii activelor imobilizate pe termen lung ca element al cheltuielilor de exploatare; b) recuperarea capitalului imobilizat pe termen lung din veniturile brute; c) existenta unui cadru legiferat (obligatoriu) pentru intreprinzatorii economici privitor la normele si regimul de amortizare. Asupra acestor probleme se va face referire in capitolul alocat distribuirii rezultatelor.

Un alt element de cheltuiala asupra caruia, la nivel microeconomic, apar con-troverse metodologice este dobanda. Rezumand consideratiile privitoare la amortizare si dobanda, conchidem ca ambele sunt cheltuieli si se suporta din veniturile firmei, micsorand masa profitului brut.

Profitul total obtinut de o firma la sfarsitul unui exercitiu financiar (an) este determinat pe baza datelor contabile ca diferenta dintre costul contabil (costurile fixe si variabile ocazionate de productie si circulatie) si veniturile incasate din vanzarea productiei (CA). Acest profit mai poarta denumirea de profit contabil, care, in teoria economica, are doua forme (componente), si anume:

a) Profitul normal (obisnuit sau ordinar) este acea parte a profitului total care revine intreprinzatorului ca remunerare si recompensa pentru factorii de productie utilizati in activitatea economica respectiva;

b) Profitul supranormal (economic) reprezinta acea parte a profitului total care depaseste profitul normal si are drept surse de proveninta urmatoarele:

-profiturile suplimentare obtinute pe seama unor factori sau imprejurari cu caracter limitat, ca de exemplu: avantajul de care dispune un intreprinzator care aplica o inovatie, avantajul de a folosi muncitori mai certificati etc.;

-profitul de monopol pe care-l obtine o firma care dispune si beneficiaza de anumite conditii naturale sau economice pe care concurentii ei nu le au.

Din punct de vedere al reglementarilor fiscale oficiale, profitul, ca suma globala, poate fi descompus in doua componente, si anume:

a) Profitul legal (legitim) apare ca expresie a respectarii normelor juridice instituite prin lege si a metodologiilor de calcul, conducand la concluzia ca acesta reprezinta diferenta dintre veniturile totale si costurile totale. Realitatea atesta existenta mai multor teorii asupra substantei profitului legal. In plan moral si social, profitul legal poate fi privit ca profit normal, urmand ca orice depasire a acestuia sa apara ca fiind obtinuta in afara conditiilor legale, situatie care ar impune concomitent ideea ca el nu apartine si nu poate fi insusit de intreprinzatorul care-l dobandeste. Principalii factori care conduc la obtinerea de profit legitim sunt: perfectionarea tehnicii si tehnologiilor de productie, cresterea productivitatii, innoirea si imbunatatirea produselor, organizarea superioara a productiei etc.;

b) Profitul nelegal (nelegitim) se obtine ca o suma insusita de posesorii factorilor de productie sau de orice agent economic, fara a avea vreo contributie la activitatea economica pe care o desfasoara. Mai mult decat atat, el se realizeaza in contextul incalcarii (deliberate sau nu) a regulilor si principiilor economice, ca de exemplu: exploatarea unor resurse mai favorabile, a inflatiei, a unor conjuncturi favorabile, evaziu-nii licite sau ilicite etc.