FACTORII DE INFLUENTA SI CAILE REDUCERII COSTURILOR DE PRODUCTIE

FACTORII DE INFLUENTA SI CAILE REDUCERII COSTURILOR DE PRODUCTIE

Scopul economic al fiecarui producator este maximizarea profitului, obiectiv aflat in raport direct cu reducerea costurilor de productie. In acest sens firma are trei repere majore, si anume: pretul de vanzare a produsului pe piata, costul orientativ al concurentei si cel mai scazut nivel al costului din perioadele anterioare.

Importanta pentru teoria economica si reducerea costurilor este analiza relatiei costuri - utilitate, deoarece costurile trebuie sa-i satisfaca pe producatori, prin posibilitatea insusirii unui profit cat mai ridicat prin combinarea cat mai eficienta a factorilor de productie, iar produsele sa fie utile pentru consumatori prin gradul de satisfacere a nevoilor.

In conditiile economiei de piata sporesc in importanta actiunile de reducere a costurilor. Aceasta impune a se actiona asupra urmatoarelor grupe de factori:

a) Factorii tehnici permit obtinerea de economii ca urmare a faptului ca acestea sunt dependente de: performantele tehnico-functionale ale capitalurilor aflate in exploatare, caracteristicile capitalurilor circulante supuse proceselor de productie, gradul de prelucrare s.a.

b) Factorii economico-financiari realizeaza economii prin: achizitionarea de factori de productie cu preturi mai mici, sau surse de aprovizionare mai apropiate; bonificatii cantitative si de pret acordate de furnizori pentru comenzi deosebite; garantii oferite de firmele furnizoare de factori de productie in cazul producerii unor marfuri cu performante deosebite; conditii deosebite de acordare a creditelor sau de finantare.

c) Factorii manageriali se refera la priceperea managerilor firmelor, iar eco-nomiile percepute sunt in directa legatura cu urmatoarele: o mai eficienta utilizare a capitalurilor banesti ale firmelor; constituirea compartimentelor si a directiilor de marketing la nivelul firmelor; o combinare cat mai eficienta a factorilor de productie, alegerea variantelor tehnologice care ofera maximum de castig.

Reducerea costului de productie constituie o latura deosebit de importanta a managementului unei activitati economice, cu rol determinant in maximizarea profitului.

Minimizarea costurilor de productie este deosebit de importanta in conditiile in care factorii de productie sunt limitati si epuizabili. In aceasta directie, se poate actiona pe urmatoarele cai:

a) Perfectionarea activitatii de aprovizionare tehnico-materiala, care se poate realiza prin promovarea unor masuri care au un efect asupra nivelului cos-turilor, in sensul reducerii: semnarea unor contracte de aprovizionare numai cu materiale de calitate si pe termen lung; stabilirea unor aliante strategice cu alti producatori pentru anumite ansamble; rationalizarea activitatii depozitelor; dimensionarea optima a stocurilor; vinderea unor materiale ce formeaza stocuri cu miscare lenta sau fara miscare; stocurile de materiale trebuie dimensionate la un nivel minim etc.

b) Reducerea costului de productie in activitatea de conceptie, creatie, cercetare, proiectare, finalizandu-se, apoi, in activitatea de productie.

c) Reducerea cheltuielilor materiale, care are efect imediat reducerea cheltuielilor si cresterea valorii nou create pe unitatea de produs.

d) Cresterea productivitatii muncii este unul dintre cei mai importanti factori economici care influenteaza asupra nivelului costurilor de productie.

e) Reducerea cheltuielilor cu exploatarea utilajelor presupune, pe de-o parte, un efort investitional mai mare din partea firmelor, cheltuieli cu amortizarea ridicate, iar, pe de alta parte, se caracterizeaza printr-o productivitate mai mare si printr-o calitate superioara a productiei.

f) Reducerea cheltuielilor administrative, care sunt, in general, cheltuieli conventional-constante si, deci, pentru reducerea lor o influenta primordiala o are cresterea volumului productiei.

g) Reducerea cheltuielilor de desfacere prin utilizarea unei politici comer-ciale bine fundamentate pe studii de marketing; repartizarea sarcinilor in domeniul activitatii de desfacere in functie de aptitudinile si inclinatiile fiecarui colaborator; recrutarea si instruirea de personal capabil sa negocieze; remunerarea personalului utilizat in activitatea de desfacere pe baza de comision, pentru a spori interesul acestuia etc.