Globalizarea economica

Globalizarea economica

Globalizarea economica reprezinta stadiul in care a ajuns procesul real, pozitiv si de lunga durata, de dezvoltare a internationalizarii economiei, de mondializare a schimburilor si interdependentelor economice dintre economiile nationale si statele lumii contemporane. Globalizarea, ca fenomen dominant al economiei mondiale, este un proces in salturi, declansat de competitia si concurenta dintre principalii poli ai puterii economice internationale, care cuprinde toate laturile vietii economice. La baza acestui proces se afla o serie de factori economici, tehnici, social-politici care actioneaza simultan si intercorelat la nivelul international, regional si national. La nivel international actioneaza noile tehnologii performante, expansiunea ramurilor industriale moderne, ascensiunea sectorului de servicii, reducerea sau inlaturarea barierelor nationale in procesul derularii fluxurilor internationale de bunuri, servicii, tehnologie si capital. La nivel regional, se constata tendinta de concentrare a activitatii economice in trei principale regiuni, respectiv America de Nord, Europa Occidentala si Asia. Nivelul national vizeaza extinderea sectorului privat si a pietei, deschiderea lor spre exterior.

Gradul de integrare economica globala se masoara prin cresterea comertului mondial in raport cu cea a productiei mondiale si cresterea accesului la pietele de capital, relevante fiind investitiile, in special cele directe, concretizate in cumparari de active intr-o tara straina.

Principalii actori economici ai actualei etape a globalizarii sunt: Fondul Monetar International (F.M.I.), Banca Mondiala (B.M.), Organizatia Mondiala a Comertului (O.M.C.), Organizatia pentru Coperare si Dezvoltare Economica (O.E.C.D.), Organizatia Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (U.N.C.T.A.D.), Grupul celor 7 (G.7), Comisia Economica O.N.U. pentru Europa etc.

Procesul de globalizare constituie tema preferata a cercurilor liberale de dreapta, care considera piata drept unic reglator al economiei atat pe plan national, cat si la scara mandiala. In schimb, o serie de economisti, politologi si oameni politici de stanga privesc critic procesul globalizarii, evidentiind laturile sale negative, contradictorii, care privesc economicul si socialul. Acestia considera globalizarea ca fiind un proces de distribuire a puterii economice, de accentuare a decalajelor economice si a diferentierilor sociale la nivel mondial. In viziunea acestora, procesul gobalizarii va duce, in timp, la accentuarea inegalitatilor economice si sociale pe plan intern si international, la intensificarea concurentei si a unor forme neloiale ale acesteia, la cresterea fara precedent a rolului pietelor de capital, in raport cu puterea organelor administrative nationale, ceea ce afecteaza suveranitatea nationala.

Cu toate acestea, realitatile economice infirma aceste doua opinii extreme, globalizarea fiind considerata un fenomen benefic pentru omenire. In cadrul acesteia, insa, unii participanti se afla in postura de castigatori, iar altii, de perdanti. De aceea, pentru a raspunde cerintelor, este necesar ca acest proces sa se desfasoare pe baza unor reguli valabile pentru toti participantii la fluxurile economice internationale si sa se asigure o noua configuratie a schimburilor si dezvoltarii economiei mondiale. In acest context, performantele economice si sociale ale globalizarii vor fi tot mai evidente, repartizarea lor va fi mai echitabila. In acest fel se va demonstra necesitatea globalizarii economice, se va inlatura teama unor oameni fata de acest proces, se vor percepe corect consecintele acesteia, faptul ca nu este un pericol pentru suveranitatea tarilor. Dimpotriva, globalizarea asigura progres economic si social tuturor tarilor participante, actionand astfel ca un factor de sprijin al afirmarii suveranitatii nationale.