Introducere in economia europeana

INTRODUCERE IN ECONOMIA EUROPEANA

1.1 - Evolutia semnificatiilor si teoriilor legate de acest concept; 1.2 - Actualitatea termenului de economie europeana; 1.3 - Prevalenta economiei europene in economia mondiala.

- Evolutia semnificatiilor si teoriilor legate de conceptul de economie europeana

Europa celor 27 de state membre este al treilea ansamblu populat din lume (455 milioane de locuitori), aflandu-se dupa acest indicator demografic, mult in urma Chinei (1,15 miliarde locuitori) si Indiei (900 milioane locuitori), dar inaintea SUA (300 milioane locuitori) si a Rusiei (140 milioane locuitori). Uniunea Europeana (UE, vezi Lista de prescurtari) produce o treime din bogatia lumii si vehiculeaza o cincime din marfuri, pe caile specifice comertului international.

Fondata in 1950 de 6 state, Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda, UE s-a extins prin 4 valuri de aderare, cu inca 9 state: 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie; 1981 - Grecia; 1986 - Spania si Portugalia; 1995 Austria, Finlanda si Suedia. Celor 15 membre li s-a alaturat, la 1 mai 2004, inca 10 state si urmeaza sa se adauge alte doua - Romania si Bulgaria, probabil din 2007. Cu exceptia ideilor care au condus la aplicarea unor noi tipuri de economie pe continentul european (economia neoliberala, neoclasica, sociala de piata, experimentul comunist), apreciem ca ideile vizand unificarea europeana, au avut cel mai mare impact aplicativ in evolutia statelor europene de-a lungul acestui secol.

Pregatita indelung de evolutiile istorice si politice inregistrate in cei aproape 2000 de ani de la nasterea lui Christos, integrarea europeana a prins un contur deosebit in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Consideram ca demersurile privind integrarea europeana, concretizate in ultima jumatate de secol, au baza in numeroasele uniuni vamale constituite intre statele europene, incepand din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Existenta acestor uniuni vamale nu ar fi fost insa posibila fara procesul paralel al formarii statelor europene independente (primul Reich german din 1871 care a unificat statele germane intr-o federatie, este elocvent in acest sens).

Pe parcursul unui secol de istorie moderna, desfasurat din primele decenii ale secolului al XIX-lea si pana la primul razboi mondial, statele batranului continent au format, in functie de diferitele lor interese, grupuri de influenta economica si politica. Sunt relevante in acest sens aliantele de state europene puternice - Germania, Imperiul Habsburgic, Rusia tarista, Franta, Anglia, Italia ce au condus la formarea Triplei Aliante si a Triplei Intelegeri. Aceste doua uniuni politice au jucat un important rol in evolutiile istorice determinate de rezultatele cu care s-au incheiat primul si al doilea razboi mondial.

Lovitura de gratie data de Germania si Anglia, Imperiului Tarist (prin dirijarea financiara si logistica a instaurarii comunismului in Rusia), rivalul lor de secole in structurarea arhitecturii europene, au condus de fapt, conform principiului dominoului si la prabusirea Imperiului Habsburgic (cu ajutorul substantial al SUA).

Iesita din primul razboi mondial cu o noua geometrie, dictata la Versailles de puterile invingatoare, Europa avea sa cunoasca, in perioada interbelica, un puternic reviriment spiritual al ideilor vizand unificarea europeana. Miscarea Pan-europeana, nascuta la Congresul Stiintelor Politice de la Paris (1900), avea sa se desavarseasca teoretic in deceniul al treilea al secolului nostru, in lucrarile de referinta Paneurope tiparita in 1927 de contele austriac Richard N. Coudenhove-Kalergi si Europe scrisa de francezul Eduard Herriot in 1930. De altfel, pe fundalul intensei activitati a Societatii Natiunilor, care incerca sa organizeze la scara planetara "o alianta eterna pentru consolidarea pacii universale", pionierii integrarii europene preconizau "o intelegere regionala" pentru "organizarea cooperarii politice, economice si intelectuale in Europa". Proiectul Statelor Federale ale Europei sau Statelor Unite ale Europei a fost prezentat cu o remarcabila viziune de Coudenhove - Kalergi la Congresul Pan-European de la Berlin (1930); cele patru capitole ale proiectului se refereau la: Federatia Europeana, Obligatiile partilor, Organele Federatiei si Finantele acesteia. Cetatenii federatiei se numeau "cetateni europeni", iar sediul urma sa fie stabilit intr-un oras care nu era capitala de tara. Diferendele intre statele federatiei le judeca un organ numit Curtea Federala, iar cele intre statele din federatie si alte state urmau sa fie supuse Societatii Natiunilor sau Curtii Permanente de Justitie Internationala. Minoritatile nationale aveau sa se bucure de drepturi egale cu ale majoritatii permitanduli-se liberul exercitiu al limbii, scolilor, religiei si presei. Tratatele comerciale intre statele federatiei trebuiau sa fie bazate pe principiul clauzei natiunii celei mai favorizate. Cat de actuale sunt aceste idei si astazi, unele dintre ele inca insuficient intelese, acceptate si aplicate in practica ne-o demonstreaza de exemplu, discutiile purtate in Franta privind liberul exercitiu al limbii de catre minoritati!

Atunci, mai mult decat acum, Romania, prin intelectualii sai, s-a aflat in fruntea celor ce promovau idei privind integrarea europeana. Nicolae Iorga (in lucrarea sa, Tarile mici din Balcani si imperialismul, 1915), Vasile Pirvan (Idei si forme istorice, 1921), Mihail Manoilescu (Statele Unite ale Europei,1929; Rationalisation de la production et du commerce Danubien, 1932; Solidaritatea economica a estului european, 1939), Vespasian V. Pella (Uniunea Federala Europeana, 1930), Dimitrie Gusti (Problema Federatiei Statelor Europene, 1930), Virgil Madgearu (Federalizarea statelor europene, 1930 si Intelegerea economica a statelor dunarene, 1932) si V.I. Feraru (Tarile dunarene si Proiectul Tardieu, 1932 si Proiectul de uniune a statelor europene, 1935) si altii, au demonstrat cu prisosinta participarea romaneasca la schimbul de idei vizand integrarea europeana in context continental, dar si regional (danubian). Fascineaza si astazi, prin spiritul lor vizionar, ideile lui Dimitrie Gusti: "Federatia Statelor Europene nu este o utopie, ceva fantastic, o fictiune, un deziderat irealizabil, ci, o etapa necesara unei evolutii sociale in curs de desfasurare: dupa cum s-a trecut de la formele federative comunale, la cele provinciale si nationale, tot astfel, pentru a ajunge la solidaritatea planetara (Societatea Natiunilor), va trebui sa se creeze mai intai etapa intermediara continentala (Federatia Europeana)".

Ideea integrarii europene, in forma ei postbelica s-a elaborat de fapt in perioada interbelica, Romania aflandu-se, prin personalitatile mai sus citate, in prima linie a ganditorilor care au militat pentru integrare europeana.

1.2 - Actualitatea termenului de economie europeana

Economia Europeana s-a construit avand o Piata Interna unica, cu cele patru libertati de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor.

Strategia de la Lisabona este un angajament de a revigora Uniunea Europeana din punct de vedere economic, social si al protectiei mediului. In luna martie 2000, Consiliul European de la Lisabona a formulat o strategie pe zece ani, care sa transforme Uniunea Europeana in cea mai dinamica si competitiva economie a planetei. Strategia de la Lisabona ia in consideratie aproape toate activitatile UE, pe plan economic, social si de protectie a mediului. In fiecare primavara, un raport al Comisiei Europene analizeaza in detaliu stadiul implementarii strategiei. Raportul Comisiei Europene, din primavara anului 2005, este singurul document de pe agenda Consiliului European de primavara, cand sefii de stat sau de guvern ai UE au evaluat progresul inregistrat in atingerea obiectivului stabilit la Lisabona si au definitivat prioritatile viitoare, in vederea atingerii acestui obiectiv.

La inceputul activitatii actualei Comisii Europene, prezidata de portughezul Jose Manuel Durao Barroso, s-a incercat reformularea Strategiei de la Lisabona, cunoscta si ca Agenda Lisabona, veche de mai bine de 5 ani, prin care UE isi propunea sa dezvolte pana in 2010 cea mai competitiva si mai dinamica economie mondiala. Agenda Lisabona reprezinta un nou experiment european prin care se propune crearea a 6 milioane de locuri de munca, in dauna cauzelor nobile ale mediului si asistentei sociale, sacrificate pe 'altarul' economiei. Manuel Barroso a abordat strategia extrem de paternal: 'Este ca si cum am avea trei copii: economia, asistenta sociala si mediul. Ca orice tata modern, daca unul din copiii mei este bolnav, sunt gata sa las totul si sa ma dedic lui pana cand se insanatoseste. Dar asta nu inseamna ca ii iubesc pe ceilalti mai putin'.

Socialistii au catalogat relansarea Agendei Lisabona drept un start dezamagitor pentru noua echipa de comisari: 'Europa are nevoie sa se focalizeze pe schimbari realiste, iar acest lucru nu se va face prin imitarea Americii. Nu de aceasta strategie au nevoie milioanele de europeni fara locuri de munca', a declarat presedintele Grupului Socialist din Parlamentul European. Cei 200 de europarlamentari socialisti se tem ca strategia revizuita a Comisiei neglijeaza dimensiunea sociala si de mediu a competitivitatii europene. Agenda Lisabona revizuita sau 'Noua Strategie de la Lisabona' nu mai subliniaza faptul ca economia UE ar trebui sa devina pana in 2010, cea mai competitiva si mai dinamica economie pe plan mondial. Probabil, in fata unor colosi economici ca Japonia si America, sustinerea unui asemenea ideal nu putea fi catalogat decat ca o utopie.

Strategia Lisabona privind competitivitatea Uniunii Europene, revizuita, ar putea permite, pana in 2010, crearea locurilor de munca anuntate si o crestere economica medie europeana de aproape 3 la suta pe an. Strategia revizuita se bazeaza pe trei axe vitale:

'a face din Europa un loc mai atractiv pentru investitii si pentru a munci', prin realizarea unei piete interne in acele domenii unde este loc de 'crestere si angajare';

'inovatia si cunoasterea sa fie puse in slujba cresterii economice'; in acest scop trebuie ca 3 la suta din PIB sa fie canalizat spre domeniile de cercetare si dezvoltare;

'crearea locurilor de munca'; 'tot mai multe persoane sa fie atrase pe piata fortei de munca', prin reducerea somajului in randul tinerilor si prin modernizarea sistemului de protectie sociala.

Programul Comisiei se concentreaza pe actiuni de sustinere a Uniunii si statelor membre, pentru cresterea productivitatii si crearea de noi locuri de munca. 'Desigur, dezvoltarea nu este un scop in sine. Doar prin intermediul unei cresteri dinamice, sustinute, Europa poate sa asigure standardul de viata si protectie sociala, pe care cetatenii europeni il asteapta', sublinia Comisarul european pentru concurenta; d-na Neelie Kroes sustine firesc, faptul ca politica concurentei este de o importanta fundamentala pentru viitorul parteneriatului pentru dezvoltare si locuri de munca: 'Am creat deja o Piata Unica Europeana si au disparut multe bariere din calea comertului si dezvoltarii. Europenii sunt pe drept cuvant mandri de aceasta realizare unica. Oricum, daca Europa trebuie sa-si atinga intregul potential pentru dezvoltare, este nevoie sa ne asiguram ca Piata Unica ofera un mediu care rasplateste acele afaceri ce inoveaza, investesc in cercetare-dezvoltare si furnizeaza produse de mai buna calitate si la preturi mai mici. Acesta este rolul concurentei. Concurenta conduce la competitivitate, crestere economica si productivitate. O politica a concurentei, eficienta si bine condusa, este atat o premisa obligatorie, cat si un instrument cheie pentru realizarea Agendei Lisabona'.

Strategia Lisabona este importanta si pentru Romania, in contextul integrarii noastre in Uniunea Europeana. Pentru Romania ar fi mult mai logic sa-si consolideze statutul de economie de piata functionala si nu sa treaca direct la economia bazata pe cunoastere. Investitiile autohtone in cercetare-dezvoltare - sub 0,6 la suta din PIB, sunt mult prea mici la noi in tara, numarul brevetelor de inovare inregistrate este, de asemenea, mult prea mic in comparatie cu nivelul minim din UE, iar populatia activa inca nu aplica principiile educatiei permanente.

'Nu vom reusi sa facem Europa cea mai competitiva zona a lumii pana in 2010, dar obiectivul este corect si toate tarile UE trebuie sa contribuie la el, inclusiv noi', spunea ministrul german de finante, Hans Eichel, pe 7 septembrie 2004, dupa ce a evaluat ratele de crestere pentru cel de-al doilea trimestru al anului trecut. Comentariul lui Eichel venea dupa o observatie similara a Presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care a pus sub semnul intrebarii fezabilitatea atingerii obiectivului Lisabona: 'Cred ca trebuie sa facem cat mai mult posibil pentru a ne apropia de a acel scop. A fost un scop foarte ambitios si multi il considera prea ambitios'.

RECOMANDARILE MEDIULUI DE AFACERI AUTOHTON

PENTRU GUVERNUL ROMANIEI, IN VEDEREA

ATINGERII OBIECTIVELOR LISABONA

Avand in vedere contextul specific in care evolueaza economia romaneasca, precum si opiniile exprimate de exponenti ai mediului de afaceri din Romania, Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti considera ca fiind importante pentru Guvernul Romaniei urmatoarele trei recomandari de politica economica ce ar trebui avute in vedere din perspectiva cerintelor Lisabona:

1. Reducerea fiscalitatii aplicate firmelor (in special IMM-urilor) si stabilitatea mediului fiscal

reducerea fiscalitatii prin programe continue si de perspectiva, astfel incat sa se incurajeze investitiile pe termen mediu si lung;

reducerea impozitelor asupra companiilor, in special asupra IMM-urilor, in sensul:

scaderii contributiei la asigurarile sociale cu cel putin 10 la suta in vederea obtinerii de resurse pentru majorarea salariilor minime, cu rezultate implicite in largirea bazei reale de salariati;

reducerii TVA-ului la utilitati (apa calda, energie electrica si energie termica);

cresterii facilitatilor fiscale acordate contribuabililor (in sensul maririi deducerilor acordate pentru investitiile private).

2. Asigurarea stabilitatii climatului economic si atingerea statutului de economie de piata functionala, prin:

imbunatatirea cadrului legislativ si stabilizarea acestuia, asigurarea concurentei libere si corecte pe piata interna si debirocratizarea excesiva a procedurilor de autorizare a functionarii societatilor comerciale;

stimularea perceptibila a ridicarii nivelului tehnic al diferitelor activitati de productie si servicii, prin introducerea de noi tehnologii, masini si utilaje de inalta performanta, crearea de noi mecanisme si stimulente pentru intensificarea investitiilor din resurse interne si din strainatate, insotite de dezvoltarea ampla a creditului pentru investitii si a leasingului;

stimularea antreprenoriatului prin programe guvernamentale, care sa finanteze firmele la inceput de activitate (start-up);

realizarea pe baze mult imbunatatite a dialogului economico-social, indeosebi prin recunoasterea rolului si locului camerelor de comers si industrie in derularea dialogului, la diferite nivele de organizare. De asemenea, este de dorit asigurarea unei transparente autentice in procesul de elaborare si adoptare a reglementarilor vizand economia;

dezvoltarea parteneriatului public-privat, prin mecanisme specifice si atribuirea unui rol major sectorului privat si sistemului sau de reprezentare (camere de comert si industrie, patronate, alte structuri ale societatii civile).

3. Competitivitatea si flexibilitatea la nivelul pietei muncii

cresterea generala a productivitatii muncii, ca baza a sporirii substantiale a competitivitatii produselor si serviciilor produse in Romania, concomitent cu crearea de posibilitati pentru cresterea puterii de cumparare a populatiei;

liberalizarea pietei muncii si cresterea flexibilitatii acesteia;

incurajarea si sprijinirea activitatilor privind dezvoltarea resurselor umane, vizand pregatirea vocationala, sub diversele sale forme, orientata spre cresterea competentelor practice;

implicarea mai buna a resurselor umane in procesul de ridicare a competitivitatii produselor si serviciilor, prin salarizare in raport de rezultate si prin stimulente diverse;

oprirea migratiei specialistilor in cercetare, prin crearea unui sistem motivational riguros, care sa asigure atragerea acestora, prin asigurarea materialelor necesare realizarii cercetarilor si a unui sistem de perfectionare profesionala a cercetatorilor prin programe de colaborare cu tarile membre ale Uniunii Europene;

generalizarea educatiei in IT pentru promovarea societatii bazate pe cunoastere.

1.3 - Prevalenta economiei europene in economia mondiala

Asa cum am mentionat mai sus, in anul 2000, liderii europeni au lansat la Lisabona o Agenda de reforme ambitioase, menite sa transforme Uniunea Europeana (UE) in cea mai competitiva economie din lume pana in 2010. Agenda Lisabona propune transformarea, pana in anul 2010, a UE intr-o economie capabila sa sustina cresterea economica prin crearea de cat mai multe locuri de munca si realizarea unei mai bune coeziuni sociale. Abia la jumatatea intervalului de timp propus pentru a intrece cea mai competitiva economie a lumii - SUA, liderii UE si-au dat seama, ca Agenda Lisabona nu se reflecta in viata de zi cu zi a oamenilor, nu este foarte cunoscuta in randul cetatenilor europeni. Acestia, ca orice cetateni, isi doresc cateva lucruri simple si clare: sa munceasca, sa isi deschida propria lor afacere, o mai buna educatie pentru copii, servicii de calitate, pensii decente, acces la noile tehnologii si, nu in ultimul rand, sa gaseasca o simbioza intre viata de familie si cea profesionala.

Comisia Europeana a recomandat sa se acorde o mai mare atentie catorva domenii, cele mai importante fiind cercetarea stiintifica, tehnologia, dezvoltarea comertului bazat pe acordurile regionale, piata internetului, educatia si reforma pietei de munca, protectia sociala. Fiecare stat membru al Uniunii trebuie sa dezvolte si sa puna in aplicare, un program national de reforme, pe o perioada de trei-cinci ani. Aceseta ar urma sa se deruleze pentru a atinge obiectivele Strategiei  Lisabona. Ar fi de dorit sa existe o puternica influenta europeana a politicilor nationale, precum si o dimensiune privind standardele europene de legislatie, astfel incat guvernele nationale si institutiile europene sa parcurga aceleasi etape.

Motivul este simplu: expertii au constatat ca, economia SUA este cu cca 20 de ani inaintea UE, dupa cum sublinia un raport critic al Eurochambres (Grupul Camerelor europene de comert), emis la inceputul anului 2005. Grupul Eurochambres a cerut liderilor Uniunii Europene sa liberalizeze reglementarile economice si sa creasca fondurile destinate activitatilor de cercetare, pentru a incuraja dezvoltarea si a preveni marirea decalajului fata de Statele Unite. Potrivit raportului, UE trebuie sa realizeze piata unica, unde capitalul si forta de munca sa circule liber, sa se abtina de la aprobarea de noi legi care sa impovareze afacerile si sa asigure fonduri generoase pentru activitatea de cercetare-dezvoltare.

Pentru aceasta a fost constituit un organism numit Consiliul Lisabona. Acesta este un think-tank alcatuit dintr-un grup de initiativa al cetatenilor Bruxelles-ului si un grup de lobby format din tineri intreprinzatori. Adresandu-se acestui Consiliu ad hoc, la jumatatea lunii martie 2005, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a subliniat nevoia de a crea o 'Europa a oportunitatilor', pentru ca piata unica 'nu este o piata cu adevarat dinamica in sensul deschiderii de oportunitati'. El a admis ca, in trecut, Strategia Lisabona 'a suferit din cauza unei multimi de actiuni fara prioritate, carora le-a lipsit coordonarea si separarea clara a responsabilitatilor intre diversii actori implicati'. Comisia Europeana are pe agenda sa, trei prioritati: sa faca din Europa un loc mai atractiv pentru a investi si a munci; sa foloseasca inovarea si cunoasterea pentru a servi cresterea economica; sa creeze slujbe mai multe si mai bune. Pentru a face Europa mai atractiva, Comisia doreste sa faca piata unica a UE sa functioneze mai bine. Acest lucru ar trebui realizat prin trei actiuni:

o mai buna implementare a legilor UE si reglementari mai bune;

o aplicare mai stricta a politicilor concurentei;

finalizarea pietei interne a serviciilor.

Presedintele Comisiei Europene apara piata unica a serviciilor si 'principiul tarii de origine'. El a subliniat in mai multe randuri avantajele economice ale deschiderii pietei serviciilor si a anuntat lansarea de catre Comisie, a unui studiu legat de costurile unei strategii 'non-Lisabona'. Unele dintre statele vechi membre UE nu s-au adaptat complet extinderii. Potrivit lui Jose Manuel Barroso, 'ele sunt gata sa accepte libera circulatie a bunurilor, dar nu si libera circulatie a oamenilor si serviciilor Comisia nu exista pentru a proteja interesele UE-15'. Pentru a promova cunoasterea si inovarea in vederea dezvoltarii generale a UE, presedintele Comisiei Europene a mentionat planurile echipei sale de a realiza 'poli ai inovatiei' la nivel regional si local, crearea unui institut european pentru tehnologie si a unei Zone Europene a Cercetarii. El a promis o revizuire a regimului ajutoarelor de stat din UE, pentru cercetare si dezvoltare, exprimandu-si speranta intr-un acord rapid in privinta Patentului Comunitar. El a mai mentionat ca i-a invitat pe castigatorii europeni ai Premiului Nobel sa discute aceste chestiuni cu Comisia. 'Cand e vorba de cercetare, cercetatorii ne pot da idei mai bune decat birocratii,' a mai spus dl. Barroso. Pentru a crea slujbe mai multe si mai bune, dl. Barroso vrea sa imbunatateasca mobilitatea si adaptabilitatea muncitorilor si sa modernizeze pietele de munca si sistemele de protectie sociala: 'Fiecare tara trebuie sa isi gaseasca propriul drum catre reforma in lumina situatiei actuale si a traditiilor. UE ar trebui sa evite procedurile voluminoase si incercarile de armonizare gresite'.

Premierul belgian Guy Verhofstatdt este unul din politiciienii care au dubii serioase in privinta propunerilor Comisiei Europene de relansare a Agendei Lisabona. Intr-un memorandum trimis colegilor din celelalte state membre UE, tot in luna martie 2005, dl. Verhofstadt propunea o serie de idei alternative in legatura cu modalitatea de a face UE cea mai competitiva societate bazata pe cunoastere din lume pana in 2010. Dl. Verhofstadt crede ca, in paralel cu planurile de actiune nationale propuse de Comisie cu ocazia evaluarii sale partiale, ar trebui sa existe o strategie la nivel european: 'Daca ne bazam doar pe planurile de actiune nationale, ne putem confrunta cu un fenomen de dumping social si fiscal, pentru ca va aparea competitia intre planurile de actiune'. Primul ministru belgian are, de asemenea, dubii in legatura cu eficienta 'metodei deschise de coordonare', in ceea ce priveste tintele din Strategia Lisabona revizuita. De aici si pledoaria sa pentru o strategie europeana cu o metoda autentica. El a dat ca exemplu alte mari proiecte europene, precum euro, care a avut Pactul de Stabilitate si Dezvoltare ca principal motor: 'Doar cu planurile de actiune nationale, rolul Comisiei este [] sub semnul intrebarii'. Dl. Verhofstadt a propus infiintarea unui 'cod de convergenta', cu valori minime si maxime, in ceea ce priveste anumite chestiuni economice si sociale esentiale, precum flexibilitatea pietei muncii sau/si presiunea fiscala asupra companiilor private. 'Codul convergentei' ar lasa statelor membre foarte mult loc de manevra pentru a-si defini propriile politici, contrar 'filosofiei' pe care se baza Pactul de Stabilitate si Dezvoltare, care era mult mai riguros.

La 'corul' celor care critica Strategia Lisabona s-a adaugat si presedintele Partidului Socialist European, Poul Nyrup Rasmussen. Iata ce crede acesta, in esenta: 'Odata cu reformele pe care le impunem trebuie sa cream slujbe. Daca nu facem acest lucru, oamenii nu ne vor sustine'; si tot el adauga ca 'daca nu ai oamenii cu tine poti vorbi o eternitate despre competitivitate'. Nyrup Rasmussen l-a indemnat energic pe Barroso sa puna capat confuziei legate de sustinerea Agendei Lisabona. Raspunsul lui Barroso nu s-a lasat mult asteptat: Agenda Lisabona nu a produs inca suficiente slujbe si dezvoltare, din cauza 'apararii cu succes a intereselor puternice (established interests) in detrimentul societatii in ansamblul ei'. De aceea, batalia pentru Agenda Lisabona nu este una intre stanga si dreapta, ci intre 'modernizatori si reactionari'(Jose Manuel Barroso).

RECOMANDARILE PRESEDINTELUI EUROCHAMBRES, CRISTOPH LEITL PENTRU RAPORTUL LISABONA 2005

Problemele cu care se confrunta Europa si economiile sale sunt semnificative. Avem de infruntat o concurenta economica tot mai dura, intr-o lume tot mai globalizata.

Pe langa provocarile lansate de Statele Unite si Japonia, economiile in curs de dezvoltare - in special China si India - progreseaza rapid. In acelasi timp, in Europa, procese precum: imbatranirea populatiei, reglementarile inflexibile si costurile ridicate sunt insotite de niveluri scazute ale cresterii economice, productivitatii si crearii de locuri de munca.

Europa nu a fost capabila sa contracareze aceste provocari in ultimii 5 ani. Limitate fiind de procedurile de luare a deciziilor si de lipsa de angajament din partea liderilor politici, progresele in directia atingerii obiectivelor Lisabona sunt inca nesemnificative. Drept urmare, pierdem in mod constant din competitivitate, bunastare economica si locuri de munca. Liderii europeni trebuie sa remedieze aceasta situatie, care nu mai poate fi sustinuta, punand economia inaintea tuturor prioritatilor in urmatorii 5 ani. Camerele de comert le solicita acestora crearea a 10.000.000 de noi locuri de munca pana in anul 2010. O structura economica sanatoasa constituie preconditia mentinerii valabilitatii modelelor sociale si a standardelor de mediu europene.

In ciuda lipsei unor rezultate vizibile, mediul de afaceri ramane angajat fata de obiectivele Strategiei Lisabona. Nu exista nici o alternativa. Strategia Lisabona poate da rezultate daca ne dorim acest lucru. Firesc, ca antreprenori si cetateni, ne asteptam ca aceasta sa se intample. Camerele de Comert europene ofera intregul sprijin pentru ca Europa sa devina din nou lider economic. Avand un mediu care sprijina companiile, care asigura piete de munca flexibile si adaptabile si care incurajeaza investitiile, noi credem ca economia europeana va reinflori. Aceasta necesita insa o adevarata ambitie si angajare pentru a excela in tot ceea ce facem.

Liderii europeni trebuie sa tina cont de aceasta posibilitate de a face din economia Europei o prioritate absoluta si de a da un nou start procesului Lisabona

SASE RECOMANDARI CHEIE

Repunerea Strategiei Lisabona in echilibru - preocuparile economice trebuie sa devina o prioritate.

Imbunatatirea procesului decizional si cresterea responsabilitatii statelor membre.

Reglementarea pe baze economice - reglementari mai putine si mai eficiente.

Crearea unui mediu antreprenorial flexibil, inovator si stimulativ.

Consolidarea Pietei Interne.

Comunicarea si explicarea Strategiei Lisabona tuturor cetatenilor si oamenilor de afaceri europeni.

Strategia Lisabona este fundamentala pentru competitivitatea viitoare a Uniunii Europene si pentru capacitatea sa de a genera bunastare, de a crea noi locuri de munca si de a imbunatati modelele europene sociale si de mediu. Progresul realizat pana in prezent a fost prea lent, termenele limita pentru deciziile guvernelor nu au fost indeplinite si nici cetatenii, nici oamenii de afaceri nu au simtit un efect real. In conditiile in care multe state membre UE manifesta inca reticenta fata de aplicarea unor reforme structurale, atingerea obiectivelor Lisabona la termenul limita stabilit pentru 2010, pare a fi din ce in ce mai dificila.

Cu toate acestea, mediul de afaceri european ramane totusi angajat pe linia Strategiei Lisabona. Nu exista o alta alternativa, iar succesul sau este esential pentru prosperitatea europeana si utilizarea fortei de munca. Liderii politici europeni trebuie sa actioneze acum pentru accelerarea dramatica a reformelor, punand revigorarea economica inaintea oricarei alte prioritati. Iata care sunt caile:

1. Repunerea Strategiei Lisabona in echilibru - preocuparile economice trebuie sa devina o prioritate

Mediul de afaceri sprijina abordarea celui de-al treilea pilon al dezvoltarii europene sustenabile. Totusi, abordarea este in prezent puternic dezechilibrata. Daca despre legislatia privind mediul si modelul social european se poate spune cu certitudine ca sunt invingatori mondiali, economia europeana nu poate fi cu siguranta descrisa ca un lider mondial.

Cei trei piloni trebuie reechilibrati in favoarea economiei pentru a permite ca afacerile europene, sistemele sociale si legislatia de mediu sa ramana sustenabile pe termen lung. Camerele de comert europene considera ca elementul competitivitatii trebuie sa fie elementul central al tuturor politicilor europene si ca Strategia Lisabona trebuie sa se concentreze mai mult asupra obiectivelor sale economice. Revigorarea economiei ar trebui sa fie singura prioritate majora pentru liderii europeni. Realizarea acestei prioritati va avea un impact profund asupra crearii locurilor de munca, a increderii consumatorilor europeni si asupra bunastarii sociale si a mediului.

Comisia Europeana poate si trebuie sa joace un rol esential in coordonarea eforturilor sporite ale statelor membre, iar competitivitatea trebuie sa se regaseasca solid in perspectivele financiare ale perioadei 2007-2013. Membrii Consiliului European trebuie sa-si stabileasca obiective nationale si europene cuantificabile pentru dezvoltarea economica pentru fiecare dintre anii care urmeaza pana in 2010.

2. Imbunatatirea procesului decizional si cresterea responsabilitatii statelor membre

Metoda deschisa de coordonare nu a motivat suficient actiunile statelor membre. Ar trebui introdus un nivel mai inalt de responsabilitate dar si de presiune, pentru ca aceasta metoda sa dea rezultatele scontate. Statele membre ar trebui sa prezinte repere anuale cuantificabile, iar in fiecare an sa fie introduse 'Planuri de Actiune Lisabona', la care statele membre sa se angajeze, atat la nivel national, cat si european. Acestea trebuie sa contina planuri detaliate si sa faca parte din programele guvernamentale regulate.

Procesul politicilor europene ar trebui eficientizat prin intarirea activitatii Consiliului Competitivitatii, prin limitarea componentei sale la un numar cat mai mic de ministri care detin agenda competitivitatii si prin introducerea de proceduri care sa evite eventuale efecte negative asupra agendei competitivitatii datorate deciziilor altor consilii. Parlamentul European ar trebui sa creeze un comitet permanent, capabil sa trateze problemele competitivitatii din perspectiva Lisabona intr-un mod eficient si coordonat.

3. Reglementarea pe baze economice - prevederi mai putine si mai eficiente

Toate propunerile legislative noi ar trebui verificate prin prisma competitivitatii si a efectelor asupra IMM-urilor, pe baza unor intrebari de control simple: - Cum va influenta aceasta propunere legislativa afacerile europene, inclusiv IMM-urile? Vor deveni acestea mai competitive, in comparatie cu concurentii lor din afara Uniunii Europene?

Trebuie sa existe posibilitatea de a valida faptul ca legislatia este proportionala si coerenta, prin luarea deciziilor la nivelul adecvat, consultand toti actorii importanti, inclusiv IMM-urile, (nu doar un cerc restrans de parteneri de sociali de negociere) si promovand cai alternative de reglementare mai putin greoaie, precum auto-reglementarea. Guvernele statelor membre trebuie sa reduca si sa simplifice legislatia actuala si sa ia masuri concrete in acest sens, legate prin obiective masurabile si repere temporare.

Institutiile europene trebuie sa dezvolte in comun un sistem corelat de evaluare a impactului, care sa tina cont de orice schimbare majora introdusa de Parlament sau de Consiliu. De asemenea, in fiecare an ar trebui realizate evaluari 'ex post' ale impactului legislatiei de baza din anii precedenti. O astfel de schema ar trebui condusa de catre mediul de afaceri si realizata de evaluatori independenti.

4. Crearea unui mediu antreprenorial - flexibil, inovator si stimulativ, prin:

a. Crearea unui antreprenoriat atractiv

Spiritul antreprenorial trebuie reevaluat pozitiv, promovat in mod activ si incurajat in intreaga societate. Povara reglementarilor si taxelor ar trebui micsorata, iar rata de risc-castig trebuie reechilibrata. Reforma legii falimentului trebuie finalizata, comportamentul antreprenorial trebuie incorporat in sistemele educationale, iar accesul la finantare trebuie garantat pentru incurajarea initierii si dezvoltarii afacerilor, ca si pentru procesul de inovare.

b. Incurajarea inovarii - cheia competitivitatii in Europa

Nivelul mediu al investitiilor publice si private in Europa pentru cercetare - dezvoltare si inovare este considerabil mai scazut decat cel al competitorilor japonezi si americani. Inovarea trebuie sa fie incurajata, in special pentru IMM. Nivelul investitiilor publice si private trebuie sa creasca, conditiile cadru tehnice si financiare pentru investitiile dedicate inovarii trebuie imbunatatite, iar accesul la capital si protectia necostisitoare a proprietatii intelectuale trebuie garantate. De asemenea, investitiile in infrastructura noastra de cercetare ar trebui sa se bazeze pe o mai buna coordonare a eforturilor dintre statele membre, cu evitarea duplicarii eforturilor, concentrandu-ne in directia cercetarii aplicate si conducand catre centre internationale de excelenta.

c. Modernizarea si investirea in sistemele educative

Pentru stimularea inovatiei, a economiei bazate pe cunoastere si asigurarea fortei de munca necesara mediului de afaceri, sistemele noastre educative si profesionale necesita un proces de modernizare, de promovare a procesului de instruire continua si de crestere a interactiunii dintre mediul de afaceri, scoli si universitati. Stiinta este, in general, subevaluata, iar conditiile pentru cercetatori si oamenii de stiinta nu sunt competitive.

d. Reforma pietelor de munca europene

Pietele de munca inflexibile afecteaza competitivitatea europeana, determinand o crestere slaba, un nivel scazut al utilizarii fortei de munca si emigrarea cercetatorilor si a oamenilor de stiinta. Este absolut esential ca reformele propuse prin raportul Kok, 'locuri de munca, locuri de munca, locuri de munca', sa fie complet implementate si fara nici o intarziere.

5. Consolidarea Pietei Interne

Piata Interna reprezinta centrul prosperitatii noastre, care trebuie valorificata si consolidata. In ciuda cresterii tendintei de indisciplina in randul statelor membre si a incetinirii procesului de integrare a pietelor, membrii UE trebuie sa ia masuri pentru armonizarea corecta si rapida a legislatiei aferente. Comisia Europeana trebuie sa sustina mai riguros regulile Pietei Interne, intervenind mai rapid si penalizand mai serios.

In timp ce doar cateva acte legislative (ex: cele privind crearea unei piete interne pentru servicii) sunt absolut necesare pentru a finaliza Piata Interna si procesul de integrare al pietei, alocarea resurselor pentru asigurarea aplicarii mai consistente si mai rapide a legislatiei actuale ar putea avea un impact favorabil mai mare.

6. Comunicarea si explicarea Strategiei Lisabona tuturor cetatenilor si oamenilor de afaceri ai Europei

Strategia Lisabona, necesitatea si importanta ei nu sunt nici cunoscute, nici intelese de populatia europeana. O strategie de comunicare europeana trebuie sa fie implementata paralel cu activitatile nationale. Aceasta ar trebui sa implice toti actorii socio-economici importanti, sa permita o buna intelegere a Strategiei Lisabona si sa explice necesitatea clara pentru reformele structurale urgente.