- Globalizarea economiei mondiale si efectele socio-economice

 

Piata Interna si Politici Europene

Titlul : ,,Globalizarea economiei mondiale si efectele socio-economice

1 . Magnitudinea fenomenului globalizarii

Ce inseamna globalizarea?

Schimbari majore generate de globalizare

1 . 3 Invinsi si invingatori

2 . Companiile multinationale si internationale; internationalizarea

activitatilor comerciale

Globalizarea si efectele sale in comertul international

Consecintele globalizarii in cadrul sistemelor nationale

ISD, inegalitati privind comertul si veniturile

3 . Mutatii in structura distributiei pe plan international

Schimbarile din domeniul distributiei

Organiarea tip retea, ca reactie la globalizarea comertului

4 . Efectele globalizarii asupra populatiei

Legatura dintre natura prin esenta schimbatoare a timpului si spatial

si schema de organizare sociala

Razboiul modern pentru cucerirea dreptului de a defini si aplica sensul spatiului folosit in comun; democratia in capcana

Adevaratul uragan al globalizarii - somajul

1 . Magnitudinea fenomenului globalizarii

1 . 1 Ce inseamna globalizarea?

"Ce inseamna globalizarea?" se intreba The Economist in "Privire de ansamblu asupra economiei mondiale din 1992 . Cititorul era asigurat ca termenul "poate fi usor adaptat tuturor lucrurilor", inclusiv "extinderea comertului internatonal, crestera companiilor multinationale, ascensiunea companiilor mixte si cresterea interdependentelor prin fluxurile de capital .

A utiliza limbajul globalizarii inseamna, in mod esential , a afirma ca statul-natiune nu mai este important, nici actor, nici ca loc al acumularii economice . Existenta unei economii "globale"-asa cum a fost inteleasa de neoclasicii globalisti ca Ohmae (1990)- este sinonim cu "transnationalismul" . Ea implica o piata deschisa, fara constrangeri institutionale sau locationale; de aici inlocuirea sintagmei retele "nationale" (si deci "internationale") cu cea de retele "transnationale" de interactiune economica .

Globalizarea economiei se poate spune ca a inceput inca din perioada preindustriala prin extinderea spatiului de desfasurare a activitatilor economice, procesul fiind marcat, de-a lungul tipului de cresterea rolului raportelor comerciale, a investitiilor straine directe precum si a societatilor transnationale . Datorita complexitatii pe care fenomenul globalizarii a inregistrat-o in timp, defineirea termenului si delimitarea acestuia de "globalism", "globalitate" constituie problema care preocupa teoreticienii de formatiune economica . Renumitul economist englez John Dunnind defineste globalizarea ca fiind: "procesul prin care evenimentele , deciziile si activitatile desfasurate intr-o parte a lumii au consecinte semnificative pentru indivizi si comunitatile situate la mari distante una de alta" . Definitia data de Dunning tine seama de toata complexitatea relatiilor economice sociale, politice, culturale etc . stabilite in prezent intre statele lumii ca entitati componente ale economiei mondiale .

Dictionarul de Economie al Catedrei de Economie si Politici Economice a Academia de Studii Economice din Bucuresti defineste globalizarea ca fiind "modalitatea sau sistem de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interactiunea multiplelor procese si fenomene economice, tehnice , politice, sociale, culturale, ecologice etc . si preconizarea solutionarii lor intr-o larga perspectiva de catre comunitarea internationala

Globalizarea este un proces cu o istorie indelungata , formele sale de inceput fiind puse in legatura cu constituirea retelelor de comert din epoca medievala . Aprovizionarea oraselor, impusa de manifestarea nevoii de lunga durata a localnicilor , a accentuat vocatia pentru export a multor targuri regionale . Cu timpul, schimburile comerciale au devenit tot mai complexe si mai bine organizate, iar impactul lor asupra economiilor nationale a fost, in mod evident, unul pozitiv, deoarece a antrenat fluxurile financiare, umane si concurentiale . Asadar, in esenta, globalizarea[1] isi are originile in nevoia de comunicare, de a stabili legaturi, retele, in nevoia de a depasi granitele nationale pentru o mai buna satisfacere a nevoilor, dar si pentru un castig mai mare .

Cresterea dependentei statelor lumii de bunurile si serviciile produse de fiecare dintre acestea a determinat sporirea intereselor companiilor producatoare pentru extinderea activitatilor la nivel international . Importanta pietelor externe este cu atat mai mare cu cat majoritatea intreprinderilor sunt angrenate intr-un proces de dezvoltare care le obliga sa gaseasca noi oportunitati de afaceri in alte tari, pe masura ce pietele interne se maturizeaza si se ingusteaza .

Curentele comerciale si financiare manifestate pe piata mondiala, fluxurile de informatii si transformarile tehnologice inregistrate continua sa creeze o interdependenta din ce in ce mai stransa intre economiile tuturor tarilor lumii . Economiile nationale sunt supuse unor presiuni concurentiale din ce in ce mai crescute, fortele pietei jucand un rol foarte important in stabilirea criteriilor de supravietuire sau dominatie pe piata . In conditiile liberalizarii acestor curente si fluxuri comerciale si informationale, sistemul fondat pe regulile Organizatiei Mondiale a Comertului va facilita o buna integrare a tarilor lumii in sistemul comercial mondial, dar incadrarea acestora in acest sistem se va face de la niveluri extrem de diferite .

Schimbari majore generate de globalizare

Criza de materii prime (petrol si energie) a generat, mai ales din partea tarilor occidentale, initiative pentru gasirea unor solutii alternative, cum ar fi inlocuitorii dau transformarea productiei catre zone geografice, care detin si pot pune la dispozitie resursele necesare . Totodata, transformarea productiei catre acele tari, in care forta de munca este ieftina, a devenit o practica uzuala a tarilor dezvoltate si este incununata de succes in mod special in sectoare precum: confectiile, incaltaminte si articole sporive . O serie de societati transnationale vest europene au mers pana la a-si concedia muncitorii in tarile de origine pentru a-si extinde forta de munca si activitatile in tarile cu salarii mai reduse . Asemenea situatii s-au intalnit frecvent incepand cu anii 1990, iar un exemplu semnificativ in acest sens este cel al producatorilor elvetieni-suedezi ABB care au redus 59 . 000 de locuri de munca in Europa de Vest in timp ce ofereau 56 . 000 in alte parti, in principal in Asia si Europa de Est . Tot in aceeasi perioada, fluxurile de capital strain inspre si dinspre Marea Britanie si Germania si dinspre Suedia au inceput sa fie puternic influentate de cheltuielile cu forta de munca, iar organizarea productiei in strainatate ca reactie la acste costuri a devenit o practica tot mai larga . Cand ne referim insa la cheltuielile cu forta de munca nu intelegem doar salariile, ci si cheltuielile de angajare, inclusiv contributiile anajatilor la asigurarile sociale .

In tarile vest-europene presiunea exercitata pentru reducerea cheltuielilor cu asigurarile sociale a generat, pe de o parte, prestari sociale reduse, iar pe de alta parte, a permis transferal unei parti mai mari din povara fiscala asupara fortei de munca prin contributii semnificative ale angajatilor sau prin prestari private mai importante . Trebuie spus insa ca societatile transnationale raman, asa cum este normal, subordonate prin deciziile lor principiul economic de baza al eficientei exprimat prin productivitate si rentabilitate . De aceea aceste firme, a caror activitate nu tine seama de granite nationale, sunt foarte sensibile la orice factor care ar putea sa le reduca profitabilitatea si, prin urmare, transferul productiei lor in salarii, si nivelul productivitatii fortei de munca angajate in strainatate . De multe ori, desi salariile din tarile in curs de dezvoltare reprezinta cca 30% din salariile medii pentru aceleasi activitati in tarile OEDC, productivitatea muncii este doar de 40 % din cea a tarilor dezvoltate . Acest dezavantaj al eficientei reduse a muncii limiteaza, in multe cazuri, posibilitatile de transfer a unor activitati in tari in care salariile sunt mici .

Preocuparile actuale ale firmelor privind cresterea eficientei economice si a calitatii bunurilor produse se subordoneaza nevoii de a face fata, cat mai bine, raporturilor concurentiale impuse de piata . Prin participarea societatilor transnationale la lupta pentru suprematie economica pe diferite piete se tinde la globalizarea competitiei in cadrul careia, alaturi de comert, un rol important joaca si productia transnationala . Acest tip de productie ajunge sa impuna standardele competitiei globale in cadrul pietelor nationale, si prin aceasta, o serie de firme sunt obligate fie sa produca la nivelul limitei mondiale a productivitatii, fie sa iasa din afaceri . Semnalul de inceput al competitiei globale l-au dat firmele americane, care au patruns pe piete straine, europene si japoneze, fapt ce a antrenat eforturi din partea firmelor locale de a-si ridica standardele si de a intra intr-o competitie directa cu cele straine . Astfel ca, incepand cu anii 1970, firmele americane au inceput sa piarda cote importante de piata, acestea fiind castigate de concurentii europeni si japonezi .

Intensitatea competitivitatii globale este pusa in evidenta prin compararea gradului de profitabilitate al societatilor transnationale cu cel al firmelor interne nationale ale aceluiasi sector de activitate . Cu cat diferenta dintre cele doua rate ale profitului este mai redusa, cu atat este mai intensa competitivitatea manifestata, in mod global . In ultimii zece ani insa, parctica mentinerii profiturilor peste medie prin avantajul competitiv este tot mai redusa . In prezent, nivelul competitiei globale difera atat intre sectoare cat si intre tari, iar cresterea productiei transnationale o face mai intensa si ii mareste aria geografica .

Globalizarea financiara a deetrminat majoritatea guvernelor OEDC sa adopte politici monetare interne foarte stricte pentru a preintampina riscurile de tip inflationist si prin acesta s-a ajuns ca, in realitate, aceste politici sa reflecte mai mult rata mondiala a dobonzii decat conditiile economice si financiare interne . Internationalizarea creditului, ca parte componenta a sistemului glabal contemporan al finantelor, s-a impus o data cu internationalizarea productiei si capata amploare pe masura ce puterea economica a corporatiilor creste .

Fireste ca autoritatea bancara centrala a fiecarei tari controleaza ratele dobanzii pe termen scurt, dar cele pe termen lung si care prezinta importanta speciala pentru deciziile investitionale sunt stabilite pe piete globale . Autoritatile financiare al tarilor OEDC adopta strategii de dezvolare macroeconomica prudente fata de riscuri incercand sa anticipeze reactiile pietelor financiare globale si sa reactioneze in conformitate . Acest fapt obliga la stabilirea unei politici monetare ferme, la disciplina fiscala precum si la amentinerea unor rate ale inflatiei scazute .

1 . 3 Invinsi si invingatori

In procesul de globalizare sunt parti care castiga si parti care pierd, astfel incat acest

fenomen creeaza la nivelul pietelor nationale si pietei mondiale "invinsi" si "invingatori" . Odata cu eliminarea barierelor din calea concurentei libere, sectoare intregi de activitate isi vad periclitata soarta, fiind amenintate cu disparitia sau, cel putin, cu "rationalizari" drastice pentru cresterea eficientei .

Desi prezinta anumite avantaje, cum ar fi oportunitatea unor piete mai largi, posibilitatea producerii si comercializarii unei game mai mari de bunuri, sanse sporite pentru atragerea de capitaluri si pentru intrarea in "jocul" schimburilor de tehnologii de varf, mondializarea antreneaza, totusi, consecinte nefaste pentru umanitate , in special prin marginalizarea unor grupuri sau indivizi care nu fac parte din proces si prin daunele pe care le provoaca mediului inconjurator, apeland la concurenta neloiala si indarjita .

Prin urmare, realizarea Pietei Unice interne si globalizarea economiei, dupa parerea specialistilor, genereaza atat efecte pozitive, cat si efecte negative . Dintre efectele pozitive ale crearii Pietei Unice Europene si ale liberalizarii si mondializarii schimburilor comerciale retinem cateva: intensificarea schimburilor comerciale intracomunitare; accelerarea procesului de inovare tehnologica in tarile membre; cresterea stabilitatii economice si stimularea invesitiilor; sporirea potentialului economic si a capacitatii de absorbtie a pietei comunitare; functionarea fara piedici a pietelor si liberalizarea totala a activitatilor comerciale, industriale si financiare, la nivel mondial; achizitionarea rapida de competeta, crearea si utilizarea rapida si eficace a tehnologiei si informatiei, exploatarea pietelor .

Globalizarea economiei nu se poate produce fara a implica si consecinte negative : sporirea treptata a competentelor supranationale acordate institutiilor comunitare, in detrimentul promovarii unor programe economico-sociale in interesul propriilor natiuni; diminuarea suveranitatii si intereselor unor tari mai mici, ca urmare a renuntarii la principiul unanimitatii in adoptarea multor hotarari in cadrul UE; mentinerea contradictiilor intracomunitare, ca urmare a cresterii discrepantelor dintre economiile diferitelor tari; manifestarea contradictiilor de interese si pe piata mondiala, ca urmare a cresterii puterii economice si politice a UE, a intensificarii schimburilor comerciale intracomunitare .

Globalizarea se poate constitui intr-o forta dinamica si puternica a cresterii si dezvoltarii . In masura in care este corect gestionata, pot fi constituite fundamentele unei cresteri sustinute si echilibrate la nivel international . Pentru aceasta se impune mentinerea unei perseverente in cautarea de solutii consensuale prin dialog deschis si direct, care trebuie sa tina cont de interesele tuturor participantilor .

Pentru a ajuta tarile in curs de dezvoltare sa previna si sa depaseasca orice efect negativ al globalizarii economice si financiare, sa culeaga beneficiile si sa raspunda oportunitatilor si provocarilor sale, Comunitatea internationala trebuie sa reconsidere si sa elaboreze strategii si politici de dezvoltare care sa ia in considerare demersurile de dezvoltare in plan social, uman si in ceea ce priveste mediul inconjurator .

In conditiile in care asimetriile din economia mondiala continua sa se adanceasca, tarile in curs de dezvoltare nu vor deveni competitive in domeniile in care sunt optime perspectivele lor de crestere durabila, intrucat multe sectoare de export ale acestora fac inca obiectul unor protectii puternice .

Protectionismul tinde sa ia din nou amploare, in ciuda activitatilor desfasurate Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT) si apoi de Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) pe linia liberalizarii comertului mondial, in special sub forma unor norme tehnice, ecologice sau de ordin social, care afecteaza in primul rand produsele de export ale tarilor in curs de dezvoltare . Se diversifica totodata si masurile de salvgardare, cele antidumping si cel compensatorii care afecteaza, in principal, tot produsele de export ale tarilor in curs de dezvoltare .

Integrarea economica regionala si subregionala, pentru numeroase tari in curs de dezvoltare, si aplicarea acordului privind Sistemul Generalizat de Preferinte Comerciale (SGPC) au permis, in anumite limite, incurajarea fluxurilor comerciale si de investitii, dar rezultatele obtinute nu au dat un impuls riguros procesului de dezvoltare economica, in majoritatea acestor tari .

2 . Companiile multinationale si internationale

si internationalizarea activitatilor comerciale

2 . 1 Globalizarea si efectele sale in comertul international

In ultimii 20 de ani, economiile nationale ale tarilor au devenit din ce in ce mai legate unele de altele datorita schimburilor comerciale, tendinta certa ce a fost denumita globalizare .

Globalizarea se remarca prin raspandirea rapida in toata lumea a productiei, consumului, investitiilor, serviciilor, tehnologiei si capitalului provocand cresterea numarului si importantei acordurilor internationale, stabilind regulile jocului pentru un numar mare de subiecte, mergand de la protejarea mediului pana la comert si crearea institutiilor necesare pentru administrarea acestor reguli, asa cum este si Organizatia Mondiala a Comertului .

Liberalizarea comertului mondial demonstreaza tendinta societatii moderne de reducere treptata, pana la disparitie a tuturor categoriilor de obstacole care impiedica dezvoltarea pietelor externe, schimburile si respectiv circulatia marfurilor la scara mondiala . Importanta pietelor externe este cu atat mai mare cu cat majoritatea intreprinderilor sunt angrenate intr-un proces de dezvoltare care le obliga sa gaseasca noi oportunitati de afaceri in alte tari, pe masura ce pietele interne se maturizeaza si se ingusteaza .

Exista numeroase dovezi ca economia mondiala este mult mai interconectata astazi decat era in anii '60 sau '70 . Datele privind comertul ofera o imagine fugara a ceea ce sta in spatele noului globalism . Ponderea exporturilor in PIB a depasit dublul ponderii din perioada 1960-1990 (de la 9 . 5% la 20 . 5%) . Comertul mondial cu marfuri a depasit clar ritmul productiei, crescand in medie o data si jumatate mai repede decat PIB mondial in doar 25 de ani, din 1965 .

Afirmatiile privind cresterea rapida pe linia globalizarii comertului, productiei si investitiilor se bazeaza pe data care nu ar trebui luate ca atare . Desi cifrele referitoare la comert sunt cumva mai sigure decat cele referitoare la investitii, distorsiunile apar in cel putin doua modele care sunt de obicei ignorate . Unul este cresterea comertului intra-firma, unde practica transferarii prin intermediul preturilor umfla valoarea reala a tranzactiilor intre firma-mama si filiale, pentru a diminua impozitele pe profit platite de companie . Acesta practica poate conduce, deseori, la supraestimarea valorii reale a bunurilor comercializate . Dar practicile de evitare a impozitarii si de evaziune fiscala, precum transferal prin preturi, sunt la fel de vechi ca statul-natiune in sine . Ele nu exclud deloc capitalul transnational si nici nu sunt neaparat mai amenintatoare cand sunt practicate de catre acesta .

A doua distorsiune priveste fenomenul de comert entrepôt . Acesta a crescut remarcabil (mai ales din motive geo-politice) in Asia, de exemplu, unde Singapore si Hong Kong functioneaza ca puncte de plecare pentru re-exportarea de bunuri catre terte parti . Natura re-exportatoare a acestor economii este reflectata de ponderile exporturilor in PIB (141% pentru Hong Kong si 185% pentru Singapore in 1991) .

Dar problema reala a datelor comerciale este ca ele nu spun aproape nimic despre modificarile in structurile comertului . Acestea ar furniza un indicator mult mai realist al "globalizarii" . In marea majoritate, tarile OECD continua sa aiba doi sau trei parteneri comerciali smenificativi . Principalele exceptii sunt tarile mici, dar chiar si aici partenerii comerciali au fost stabiliti de-a lungul unor perioade lungi de timp, relatiile reflectand legaturi geografice, imperiale sau culturale .

Desi comertul mondial a crescut mult mai rapid decat output-ul ritmul de crestere s-a incetinit in anii '80 si '90 de la 1 . 65% in perioada 1965-1980 la 1 . 34 % intre 1980-1990 . In plus, asa cum arata si Wade nu exista doar ratiuni care tin de ciclul economic, ci si motive structurale care ne indreptatesc sa ne asteptam ca incetinirea sa continue Procesul de mondializare a avut drept consecinta transformarea radicala a vietii economice . Acest proces este fara precedent: generalizarea economiei de piata, cresterea productiei si a nevoilor, circulatia informatiilor, produselor, a oamenilor si a capitalurilor, implementarea de sisteme tehnice din ce in ce mai performante, cresterea cantitatii de deseuri etc . Inegalitatile in societate se adancesc . Echilibrul planetei este amenintat .

La inceput de mileniu trei, lumea contemporana prezinta schimbari esentiale si contraste care prevestesc ridicarea economiei umane pe noi trepte ale evolutiei sale .

1945-1989 - perioada de expansiune puternica a internationalizarii, marcata de cateva momente cheie:

a) pozitia de lider al Statelor Unite ale Americii si afirmarea intreprinderilor nord-americane pe pietele internationale pe calea investitiilor directe . Fluxurile de investitii ale SUA se orienteaza, pentru inceput, spre continentul american si intr-o masura limitata spre Europa . Perioada 1945-1970 este cunoscuta sub numele de cei "treizeci ani gloriosi" pentru cresterea economica puternica .

Anii '70 se caracterizeaza printr-o difuzie a dezvoltarii economice . Foarte multe tari reusesc sa se integreze in procesul internationalizarii 

. 1990 - prezent

Anul 1989 constituie un moment istoric pentru Europa si nu numai, moment care a bulversat relatiile economice internationale . Crearea pietei unice europene a impulsionat internationalizarea productiva . Un exemplu in acest sens este extinderea procesului de internationalizare a sectoarelor de servicii .

2 . 2 Consecintele globalizarii in cadrul sistemelor nationale

Structura economiei internationale de la inceputul anilor '80 pana in prezent s-a axat in special pe internationalizarea productie . Una din schimbarile cheie identificate si analizate este importanta crescuta si dezvoltarea rapida a investitiilor straine (ISD) . Elementul dominant care a dirijat economia mondiala intre 1945-1973 a fost dezvoltarea comertului international; se apreciaza ca incepand cu anii '80 acesta a devenit cresterea ISD .

Aceste fluxuri de capital pe termen scurt au un oarecare impact indirect asupra cresterii economice, de vreme ce acestea influenteaza cursurile nationale de schimb si ratele dobanzii , dar acestea redistribuie si mai des esecul - in cadrul sistemului international, avand o contributie redusa la capacitatea structurala a economiilor de a genera cresterea global ape termen lung .

Agentii responsabili pentru ISD sunt companiile multinationale (CMN) . Distributia este din punct de vedere social si geografic inegala pe scara mondiala . ISD sunt puternic concentrate in tarile industrializate avansate si intr-un numar mic de economii in industializare rapida . In ultimul timp insa, rolul companiilor multinationale in dezvoltarea economiei globale a capatat o importanta centrala in analiza nivelului pe care se crede ca aceste sisteme nationale l-au atins intr-un proces fundamental de transformare .

Insa, o data cu aparitia "globalizarii", cu dezvolatrea dramatica a firmelor multinationale si internationalizarea rapida a practicilor comercile, acesta conceptie a importantei centrale a diferitelor "sisteme nationale" (de afaceri, inovatoare, relatii cu forta d emunca, finante, productie etc . ) a inceput sa fie adesea contestata . Companiile trebuie sa cutreiere acum pamantul in cautarea unor locatii de productie ieftine dar eficiente, care sa le ofere cele mai mari, mai sigure si mai profitabile venituri de succes competitiv . Impactul precis al acestor procese de internationalizare asupra naturii sistemelor comerciale limitate social si economic la nivel national (sau regional) a devenit subiectul multor analize si speculatii .

Acesta inseamna ca firmele multinationale opereaza in regiuni diferite si la niveluri diferite . Acestea nu sunt toate la fel ca raspandire geografica a activitatilor lor in afara teritoriilor de origine, nici in felul in care propriile activitati s-au internationalizat . Din cauza acesta s-a afirmat ca productia si sistemele comerciale ale tarilor de bastina influenteaza intr-un anumit fel, inspre o numita atitudine, companiile multinationale .

Companiile multinationale la mijlocul anilor '90 .

La mijlocul anilor '90 s-a estimat un numar de 45 . 000 de companii multinationale mama, controland aproape 280 . 000 de organizatii afiliate . Dintre acestea, 37 . 000 (aproape 82%) erau localizate pe plan national in cele paisperezece tari dezvoltate importante din cadrul OECD . 90% din sediile companiilor multinationale se afla in lumea avansata .

   In 1996 stocul de ISD era 3,2 trilioane de dolari SUA . Companiile multinationale care controlau acesta rezerva erau responsabile pentru vanzarile (interne si internationale) in valoare de 7 trilioane de dolari USA . Acesta reprezenta cu mult mai mult decat totalul comertului mondial de 5,2 trilioane de dolari SUA in 1996 . Numai 8 procente din stocul de ISD isi avea originile in companiile multinationale din tarile in curs de dezvolatre, desi acestea insumau aproape 15 % din fluxuri . Aproape 80% din comertul SUA era desfasurat de CMN, acesta nereprezentand in mare o proportie atipica pentru state dezvoltate . Din totalul cemretului SUA, s-a estimat ca aproape 40 % reprezenta comertul intra-CMN .

In 1995, cele mai mult de o suta de CMN controlau apoape o cincime din totalul activelor globale externe, detineau doua trilioane de dolari SUA din vanzarile externe si aveau 6 milioane de muncitori angajati . In masura in care se pot face aceste diferente, 60% din totalul CMN erau asociate productiei, 37% serviciilor si numai 3% materiilor prime . Trasatura specifica a ultimului salt al nivelului investitiilor globale a fost cresterea ISD in sectorul serviciilor .

2 . 3 . ISD, inegalitati privind comertul si veniturile

Tabelul 1 . Populatia si fluxurile de ISD, 1991-1996

^a estimarile pentru 1996

^b Argentina, Barazilia, China, Ungaria ,Indonezia, Malayasia, Mexic, Polonia, Singapore, Thailanda

Sursa: Natiunile Unite 1997 pentru fluxurile de investitii ; Hierst P . , Thompson G . , Globalizarea sub semnul intrebarii .

Analizand Tabelul 1 se poate observa ca exista o diviziune in doua niveluri A si B, indicand marimea populatiei si distributiile de ISD globale . Primul nivel A se concentreaza numai asupra tarilor Triadei care insumau, in 1996 , 14 . 5 % din populatia mondiala, dar care atrageau 60% din fluxurile de ISD in prima jumatate a anilor '90 . Al doilea nivel B insumeaza populatia celor mai importante zece tari in curs de dezvoltare pentru fluxurile de ISD in timpul acelei perioade (impreuna captand 73% din totalul fluxurilor din afara Triadei , cu doar 32 % din populatia mondiala . ) . Cumuland aceste nivele (A+B),obtinem un total de 46 % din populatia mondiala, corespunzandu-i 84% din fluxurile de ISD (in scadere fata de 92 % in anii '80) . Insa grupul de tari incluse in nivelul B este dominat de China, cu o populatie de peste 1 . 2 miliarde in 1996 . Probabil nu toata populatia din China beneficiaza in mod egal de afluxul de ISD . Se stie faptul ca ISD este un procent ridicat in provinciile de costa, in special in sud .

Pe baza acestor estimari indiscutabil globale si rapide, in anii'90 unui procent de 54% si 70% din populatia mondiala ii revedeau numai 16% din fluxurile globale de ISD . Astfel spus, intre jumatate si doua treimi din populatia lumii era inexistenta pe harta in ceea ce prevea diversele beneficii ale acestei forme de investitie .

Tabelul 2 . Distributia comertului 1996 (numai exporturile)

Sursa : OMC 1997, vol 2 ; Hirst P . ,Thompson G . , Globalizarea sub semnul intrebarii ;

Acesta inegalitate este insotita in acelasi timp si de problema comertului . Tabelul 2 ne indica distribuita comertului mondial (exporturile) in 1996 . Tabelul este impartit in doua sectiuni principale: prima include comertul intra-european, in timp ce a doua il excude . Pe baza acestei evidente, echivalentul A+B insuma 82% la suta si 71% din comert in 1996, demonstrand inca o data inegaliatea importanta in comparatie cu populatia implicata .

Consecintele acestei inegalitati asupra conditiilor de viata, asteptarile si securitatii nevoiasilor lumii sunt evidente . Insa, etica arareori a influentat economistii, factorii de decizie in politca vestica si conducerile companiilor: ei au nevoie de alte argumente, precum oportunitatile economice si de afaceri .

Cererea globala stagnanta, utilizarea sub capacitate a resurselor, excesul de capacitate si lipsa abilitatii de a lansa un program de redresare mondiala si cresterea economica au caracterizat acesta perioada . Se simte nevoia unei redistributii echitabile a resurselor mondiale, crearea unei cereri efective pe scara mondiala, astfel incat sa ia nastere o puternica redresare pe termen lung in cadrul Triadei, si acelasi timp o oarecare speranta pentru o redresare sustinuta in randul tarilor Sudului, pana acum excluse .

Pe masura ce societatile multinationale (CMN) localizeaza o parte din productia lor dincolo de granite, se ridica trei probleme majore :

Preponderenta finalitatii non-industriale in ISD . In primul rand, cele mai multe ISD sunt non-industriale . Intr-adevar, o pondere importanta din ISD mondiale este directionata catre activitati speculative (terenuri de golf, afaceri imobiliare, hoteluri, magazine etc . ) . cifrele privind ISD pentru Japonia sunt extrem de relevante . Caci pana si principalele tari investitoare din Asia -ale caror ISD sunt motorul integrarii industriale in regiune - au realizat doua treimi din ISD mondiale (61 . 3 %) in domenii non-industriale . Acestea sunt cifre din 1995, reprezandand o crestere cu 16 % fata de anul anterior .

Preponderenta fuziunilor si a achizitiilor in ISD industriale . A doua problema este ca o mare parte din ISD mondiale in industrie este directionata catre achizitionarea unor active existente in locul construirii de noi facilitate . Acest lucru se datoreaza faptului ca globalismul cere integrare tot mai stransa prin proliferarea retelelor de productie . Dar investitiile prin fuziune si achizie (F&A) sunt deseori din varietatea " investitiilor de la distanta . Fluxurile spre exterior din Suedia si Marea Britanie de la sfarsitul anilor '80 au vizat in special achizitiile "de portofoliu" . In Statele Unite, pe masura ce devalorizarea dolarului a facut companiile americane accesibile strainilor la preturi mici, expansiunea F&A a fost drastica, crescand de la 67% la 80% din totalul ISD in decursul anilor '80 . In 1990, noile firme repezentau doar 14 % din totalul achizitiilor straine din SUA .

Preponderenta investitiilor de portofoliu in ISD Un ultim punct care merita subliniat este ca ISD totale au fost in permanenta puse in umbra de investitiile "de portofoliu" (diferite tipuri de investitii « la distanta », inclusiv obligatiuni si fonduri mutuale . In zece ani - pana in 1991-`92 - fluxurile de investitii de portofoliu au crescut cu 28%, ajungand sa reprezinte jumatate din transferurile de capital pe termen lung pentru primele 13 tari OECD . In aceeasi perioada ISD a scazut de la 21% la 18% din totalul transferurilor pe termen lung . Atat din punct de vedere al cresterii mondiale durabile cat si al eficientei politicilor interne, s-ar putea argumenta ca acesta tendinta este departe de a fi una dezirabila .

3 . Mutatii in structura distributiei pe plan international

3 . 1 Schimbarile din domeniul distributiei

Aspectele cele mai semnificative ale schimbarilor aparute in domeniul distributiei au fost:

Evolutia formelor de distibutie

Cresterea comertului specializat s-a facut in detrimentul comertului general . Totusi, organizarea lor difera de la o tara la alta . In Germania (Vendes, Katag, Ariston, Interfunk) si in Olanda (Beco, Samen Sterk, Hoogenbosh), forma asociativa este foarte puternic dezvoltata . In Anglia, lanturile sucursaliste sunt dominante (Boots, Kingfisher, WH Smith, Storehouse) . In Franta, franciza a inregistrat o cota puternica de expansiune . In Italia, comertul independent ramane dominant, cu o cota de piata de peste 75% . In Spania, coexista un comert traditional si unul modern . Se apreciaza de catre specialisti ca comertul specializat ar trebui sa se extinda catre hiperspecializare, integrare verticala a functiilor si concentrare internationala .

Concentarea detailistilor

Crearea retelelor de distributie si extinderea corespunzatoare a colaborarii dintre detailist si furnizor trebuie analizate in contextul tendintei de crestere a concentrarii activitatii de vanzare cu amanuntul . Colaborarea devine imperativa cand detailisti puternici accepta sa introduca, in asortimentul pe care-l comercializeaza, marci de fabrica bine cunoscute . Este cazul intalnit cu preponderenta in industria alimentara din Europa si SUA, la nivelul careia concentrarea activitatii de productie s-a extins in anii 1990, odata cu aparitia marcilor internationale ale producatorilor . Sunt deja cunoscute companii ca Nestlé, Procter & Gamble, Unilever, Coca-Cola, Pepsi-Cola, care isi vand marcile pe toate continentele .

Politici de diversificare mai complexe

Diversitatea produselor, segmentarea pietelor, explozia tipurilor de cumparaturi au contribuit la definirea strategiilor de marketing diferentiate . Unele firme comerciale practica un marketing de masa (hipermarket-uri, magazine populare), altele un marketing specializat (segment) sau un marketing hiperspecializat .

Fata de consumatorii mai exigenti, mai selectivi, fabricantii au dezvoltat o oferta de produs abundenta si inovatoare . Diversitatii cererii ii corespunde segmentarea ofertei si fragmentarea pietelor, ii raspunde multiplicarea formelor de vanzare .

Dar distributiile nationale in Europa raman, in comparatie cu SUA, relativ putin segmentate . Este adevarat ca, daca piata europeana este mai mare decat piata americana, ea este in acelasi timp mai exploziva, limitand potentialul de exploatare al fiecarei tari . Reflectand nivelul lor de dezvoltare economica, comertul din fiecare tara a Europei de Nord este, in mod deosebit, structurat . In Danemarca, Luxemburg, Olanda si Franta exista firme de mai mari dimensiuni (4 la 6,5 mii persoane/intreprindere), un nivel de concentrare mai ridicat si o productivitate mai mare .

Internationalizarea crescanda

Incepand cu mijlocul anilor 1990, s-a intensificat procesul de internationalizare a distributiei, numarul detailistilor care urmaresc expansiunea pe piete straine crescand an de an . Astfel, mari grupuri de detailisti, cum sunt Wal-Mart (din SUA), Carrefour (Franta), Royal Ahold (Olanda), Tesco (Marea Britanie), fiecare dominant pe piata interna proprie, si-au extins semnificativ activitatile de distributie catre tot mai multe tari .

Pe ansamblu, ponderea distribuitorilor internationali in comertul national ramane redusa . Totusi, pe anumite "nise", ei au pozitii puternice (Ikea, Toys "R" Us, Aldi), iar in anumite tari, ei pot fi dominanti (lanturi franceze de hipermagazine in Spania sau vanzarea prin corespondenta in Portugalia) .

Reducerea costurilor

Daca principiile de gestiune a firmelor de comert raman in esenta aceleasi, metodele si instrumentele s-au schimbat profund . Tehnologia sistemelor informationale, a sistemelor de control al gestiunii si de luare a deciziilor aduce raspunsuri unui management mai complex al grupurilor de distributie .

Dezvoltarea scannerului, a schimbului electronic de informatii, a metodelor de analiza a costurilor directe ale produselor, alaturi de preocuparea pentru optimizarea spatiului de vanzare, permite ameliorarea informatiei de marketing si contabile, precum si reducerea costurilor de gestiune si de logistica a produselor .

Preocupari sistematice pentru gasirea unor solutii de parteneriat distribuitori-furnizori

In ultimii zece ani, cooperarea verticala in cadrul canalelor de distributie s-a dezvoltat simultan in trei principale domenii:

a) fluxurile de informatii;

b) fluxurile de produse;

c) formularea unui sistem de gestiune orientat pe client .

3 . 2 Organiarea tip retea, ca reactie la globalizarea comertului

Unul dintre efectele principale ale procesului de globalizare este cresterea interdependentelor dintre actorii economici .

Retelizarea constituie raspunsul la nevoia firmelor de a face fata hipercomplexitatii si fluiditatii mediului . Reteaua ofera membrilor sai oportunitatea de a distribui riscurile si incertitudinea . Bazata pe cooperare, reteaua constituie o forma noua si dinamica de organizare ce permite fiecarui membru atingerea propriilor obiective .

In domeniul comertului, intreprinderea care dezvolta retele interne si externe are sanse sporite de a-si mari competitivitatea .

Hipercomplexitatea si dinamismul mediului actual, au devenit incompatibile cu determinismul, imobilismul, rutina si autoritarismul specifice organizarii de tip ierarhic-birocratic, incapabila sa se adapteze unor evolutii neprevazute .

Retelizarea, ca reactie la globalizare, reprezinta un proces manifest si in sfera comertului, favorizat de dezvoltarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor . Retelizarea conduce la articularea de sisteme evoluate, auto-organizabile, adaptabile, slab sau deloc ierarhizate, in fapt veritabile constructii sociale bazate preponderent pe competenta si personalitate .

Reteaua ca forma de cooperare temporara intre intreprinderi, cel mai adesea independente legal, intre instituiii sau indivizi, asigura o anumita performanta, bazata pe o intelegere comuna a afacerii si care permite practic membrilor sai reducerea costurilor, asociate complexitatiiiin crestere . Conectati printr-un un sistem complex si dinamic de relatii formale si informale, membrii retelei apar in exterior ca o entitate unica in timpul performantei lor . Fiecare componenta a retelei se focalizeaza pe acele segmente ale lantului valoric care favorizeaza contributia sa maxima la acesta . Reteaua se constituie, pe baza raportului cost-eficienta, fara constrangeri privind dimensiunea, localizarea geografica, tehnologiile utilizate de membrii sai .

Pentru firma de comert, organizarea tip retea reprezinta o optiune strategica intr-un mediu tot mai fluid, un veritabil vector de crestere a competitivitatii . Prin reproiectarea structurii in sistem retea pe plan intern si prin conectarea cu alte structuri in una sau mai multe rttele externe, sunt amplificate viteza de reactie, adaptabilitatea la nevoile specifice si adesea impredictibile ale unor consumatori tot mai exigenti si mai sofisticati .

Reteaua interna reclama transformari majore ale ierarhiei din cadrul firmei de comert, ale relatiilor organizationale, ale mecanismelor sale administrative . Astfel, organigrama se aplatiseaza, ierarhia functiilor de comanda si control fiind treptat inlocuita cu cooperarea intre angajatii tot mai competenti, ce opereaza in echipe interne de lucru sau in unitati de afaceri . Astfel, subordonatii tind sa fie transformati in parteneri, fiecare angajat devenind practic un om de afaceri avand mobilitate decizionala si actionala sporita . Reteaua interna este puternic descentralizata, configurarea structurilor sale facandu-se preponderent in jurul fluxurilor de informatii .

Firmele de comert de succes se manifesta tot mai mult ca veritabile sisteme deschise, a caror pozitie pe piata nu mai depinde numai de resursele lor interne, ci deopotriva si de configuratia relatiilor lor cu entitati exterioare avand competente complementare . Reteaua externa a intreprinderii de comert trebuie sa constituie practic o extensie a celei interne, granitele dintre cele doua tipuri de retele devenind din ce in ce mai greu de identificat .

Retelele externe ale firmei de comert, bazate preponderent pe cooperare, se pot dezvolta spontan cu agenti economici activand in acelasi teritoriu, de regula in imediata vecinatate si apartinand sau nu sectorului comercial, sau cu furnizorii, prestatorii de serviciu specializate, distribuitorii etc . , in vederea rationalizarii diferitelor faze ale distributiei marfurilor . Integrarea in astfel de retele externe genereaza efecte sinergice concretizate in avantaje competitive pentru membrii sai . Concurenta se manifesta tot mai mult, nu in planul cantitatii si calitatii resurselor detinute sau al competentelor superioare, ci in planul capacitatii de a gasi rapid si eficient partenerii care poseda competentele si resursele complementare .

4 . Efectele globalizarii asupra populatiei

4 . 1 Legatura dintre natura prin esenta schimbatoare a timpului si spatial si schema de organizare sociala

Pentru unii "globalizarea" este ceva ce trebuie sa realizam neaparat pentru a fi fericiti; dupa altii sursa nefericirii noastre rezida tocmai in "globalizare" . Este sigur insa pentru toata lumea ca globalizarea reprezinta destinul implacapil spre care se indreapta lumea, un proces ireversabil care ne afecteaza pe toti in egala masura si in acelasi mod .

Cu toti suntem in miscare, vrand-nevrand; imobilizarea nu mai este o optiune realista intr-o lume vesnic schimbatoare . A fi local intr-o lume globalizata este un semn de inadaptare sociala si de degradare .

Efectele factorilor geo-fizici sunt subliniati de Paul Virilio care sugera ca daca pare prematur sa vorbim despre "sfarsitul istoriei" anuntat de Francis Fukunyama , putem vorbi azi de "sfarsitul geografiei" . Distanta nu mai conteaza . Mai putem sustine doar idea de granita geofizica . Este motivul pentru care Bill Clinton, reprezentant al celei mai puternice elite a lumii contemporane sustine ca pentru prima data in istorie nu mai exista diferente intre politica interna si cea externa

Un rol important al factorului mobilizare l-a jucat transportul informational pus la acel tip de comunicare ce nu presupune deloc sau intr-o mica si insignificanta masura, miscarea corpurilor fizice . Separarea mijloacelor de transport de obiectul sau a dus la diferentiera vitezelor de deplasare a informatiilor care a crescut mai rapid decat a corpurilor . In sfarsit, aparitia retelei de comunicare World Wide Web a schimbat semnificatia notiunii de calatorie .

Intr-un studiu efectuat de Steven Flusty , intitulat " Building Paranoia", observa explozia contructiilor intr-un domeniu nou pentru zonele metropolitane: acela al spatiilor interzise" . Acest spatiu are ca unic scop transformarea extrateritorialitatii sociale a noii elite supralocale intr-o izolare materiala, corporala de localitate . Elitele au ales izolarea pentru care platesc cu darnicie, iar restul populatiei este tinuta la respect si obligata sa plateasca pretul cultural, psihologic si politic al izolarii .

Teritoriul urban devine camp de bataie pentru perpetuu razboi al spatiului, din care erupe, ocazional, spectacolul public al scandalurilor de cartier, al incaierarilor cu politia . Daca noua extrateritorialitate a elitei aduce liberate totala, teritorialitatea restului are gust de pamant natal, ba chiar de inchisoare .

Daca cei sase miliarde de cetateni ai planetei ar putea vota intr-adevar prin referendum asupra locului unde ar dori sa traiasca s-ar inregistra o majoritate zdrobitoare pentru standardul de viata al unei clase de mijloc sa cum este cea care traieste in zona suburbana a orasului San Francisco . O minoritate informata care stie ce vrea si-ar dori , in plus, standardul de viata din republica Federala Germania din anii de dinaintea caderii zidului Berlinului . Combinatia dintre luxul unei vile in Caraibe cuplata cu securitatea sociala suedeza ar ramane inca un vis nesperat .

4 . 2 Razboiul modern pntru cucerirea dreptului de a defini si aplica sensul spatiului folosit in comun; democratia in capcana

Obiectivul nedeclarat al razboiului spatiului era subordonarea spatiul social unei singure harti oficiale, sponsorizate de stat, ceea ce presupunea descalificarea tuturor hartilor sau interpretarilor spatiale concurente .

Diversitatea naucitoare si haotica a hartilor din epoca premoderna avea deci sa fie inlocuita nu atat cu o imagine universal valabila asupra lumii cat cu o ierarhie stricta de imagini . Transparenta spatiului, anuntata azi ca marca distincta a ordinii rationale, nu a fost inventie moderna ; ea a fost conditie indispensabila a convietuirii interumane; singura noutate moderna a fost anuntarea transparentei ca tel de urmarit sistematic - o misiune .

Acesta "dematerializare" a spatiului si a timpului, impletita cu idea de "fericire rationala devine o necessitate hotaratoare, neconditionata atunci cand realitatea umana este contemplate de la ferestra unui birou de conducere . Din punct de vedere al administaratiei spatiale, modernizarea inseamna detinerea monopolului asupra drepturilor cartografice . Integrarea globala este insotita de ascensiunea unei doctrine politico-economice a mantuirii-neoliberalismul- pe care o cohorta de consilieri economici, o vehiculeaza continuu in politica . Dereglementarea in locul supravegherii statului, liberalizarea cometului si circulatiei capitalului, precum si privatizarea intreprinderilor de stat au devenit arme strategice in arsenalul guvernelor fidele fundamentalismului d piata su al organizatiilor economice internationale dirijate de ele, al Bancii Mondiale, al Fondului Monetar International si al Organizatiei Mondiale a Comertului .

Prabusirea dictaturii de partid din blocul tarilor de Est a asigurat acestei credinte un plus de avant si o forta globala de impact . Nemaiexistand amenintarea dictaturii proletariatului, de atunci se lucreaza cu atat mai indarjit la edificarea dictaturii pietei mondiale .

« Turbo-capitalismul » a carei victorie mondiala pare acum de nestavilit, isi distruge bazele propriei existente: statul in masura sa functioneze si stabilitatea democratica . Tempo-ul schimbarii si redisribuirea puterii si prosperitatii erodeaza fortele coeziunii sociale mai repede decat se pot dezvolta altele noi . Tarile aflate inca in zona bunastarii isi macina substanta sociala a coeziunii lor, chiar mai rapid decat cea ecologica . Economistii si politicienii neoliberali predica lumii « modelul american » .

Nicaieri in lume nu este mai evidenta dezagregarea sociala decat in tara de origine a ciontra revolutiei capaitaliste, SUA . Aici, criminalitatea a dobandit dimensiuni epidemice . In statul California care, luat separat, reprezinta cea de-a saptea putere economica a lumii, cheltuielile pentru inchisori depasesc intregul buget pentru educatie . 28 de milioane de americani , mai mult de 10 % din populatie traiesc in locuinte si asezari pazite, ca in fortarete . Cetatenii americani cheltuiesc pentru " gorile" private dublul cheltuielilor pe care statul le face pentru politie .

Dar si Europa si Japonia , China si India se scindeaza intr-o minoritate de castigatori si o majoritate de perdanti . Pentru sute de milioane de oameni un lucru este clar: nu exista un progres globalizat . Lozinca lansata de sefii de guvern din cele spate state industrializate reuniti in cunoscuta formula G-7, la Lyon , la sfarsitul lui iunie 1996-« sa facem din globalizare un succes in beneficiul tuturor »-trebuie sa le sune acestor milioane si milioane de oameni ca o adevarata batjocura .

Indiferent ca este vorba de a institui dreptatea sociala sau de a asigura protectia mediului inconjurator, a de limita puterea mass-media sau de a combate criminalitatea internationala, statul national este suprasolicitat si, de fiecare data, concertarea internationala esueaza . Guvernele nu pot face altceva decat sa invoce constrangeri specifice ale economiei transnationale, atunci orice politica se metamorfozeaza intr-un spectacol al neputintei si statul democratic isi pierde legitimitatea . Globalizarea devine o capcana pentru democratie .

4 . 3 Adevaratul uragan al globalizarii-somajul

In Germania in anul 1996: mai mult de sase milioane de oameni care doreau sa muncesac nu au mai gasit un loc de munca stabil-mai multi decat oricand de la intemeiere a republicii federale . Venitul mediu net al vest-germanilor a scazut continuu in ultimii ani . Si acesta ar fi abia inceputul, dupa cum prevesteste augurii din guvern, stiinta si din randul intreprinzatorilor . Cel putin 1 . 5 milioane de alte slujbe ar urma sa fie desfiintate in viitorul deceniu .

Si in Suedia autoritatile anunta cifrele tot mai modeste privind ocuparea fortei d emunca . In ianuarie 1997, rata oficiala a somajului se situa la 8 . 8 ; daca se iau in calcul si cei aflati in procesul de recalificare, atunci cifra se ridica la 13% .

In Austria, autoritatile anunta cifre tot mai reduse privind ocuparea fortei de munca . In fiecare an se pierd 10 . 000 de slujbe in industrie . In 1997 rata somajului a fost aproape dubla fata de cea din 1994 .

Declaratiile prin care economistii si politicienii incercau sa explice declinul culminau intotdeauna printr-un recurs la termen obsedant :globalizarea . Comunicarea prin high-tech, costurile reduse la transport si comert liber fara nici o restrictie fac ca lumea sa se contopesca intr-o unica piata . Acesta ar genera o concurenta globala dura, inclusiv pe piata fortei de munca . Intreprinzatorii germani ar mai crea noi locuri d emunca doar in asa-zisele tari ieftine .

Internationalismul, odinioara o nascocire a liderilor miscarii muncitoresti social-democrate impotriva promotorilor capitalisti ai razboiului, si-a schimbat de mult stapanii . Peste 40 . 000 de concerne transnationale de toate dimensiunile resusesc sa opuna unii altora atat pe angajatii lor cat si statele chiar .

Cursurile bursiere si profiturile concernelor salta cu ratele din doua cifre in timp ce salariile scad . In acelasi timp, somajul creste in paralel cu deficitele bugetare . Heinrich von Pierer, seful concenului mondial Simens era de parere ca vantul concurentei s-a transformat in furtuna si adevaratul uragan urma abia sa vina .

Delocarea productiei, simplificarea, reducerea de preturi, concedierile-economia de inalta performanta bazata pe high tech rapeste societatii de consum munca si arunca pe strada proprii consumatori . Se anunta un cutremur economic si social de dimensiuni nemaicunoscute pana acum . Indiferent ca este vorba de constructia de automobile sau computere, de chimie sau electronica, de telecomunicatii au servicii postale, de comertul cu amanuntul sau finante, in orice loc din lume, unde produsele sau serviciile se negociaza liber, fara sa se mai tina seama de vreo garnita, angajatii ajung aparent de nastavilit al deprecierii valorii lor si al rationalizarii . Numai in cei trei ani cuprinsi intre 1991-1994 in industria germana din partea de vest a tarii s-au pierdut peste un milion de locuri de munca . Si, comparativ, Germania sta bine pe plan international . In celelalte tari din OECD-organizatie a 23 de natiuni industrializate bogate si a a altor cinci ceva mai sarace - numarul slujbelor bine platite s-a redus si mai rapid . Peste 40 de milioane din tarile OECD au cautat zadarnic locuri de munca in 1996 . Din SUA pana in Australia si din Marea Britanie pana in Japonia, bunastarea de masa se restrange rapid in sanul natiunilor care constituie plutonul fruntas al economiei mondiale .

Uriasele caderi in ceea ce priveste locurile de munca se apropie si in bransele care pana de curand promiteau colaboratorilor lor o angajare pe viata, indiferent de instabilitatea conjuncturii mondiale . Nu numai in banci si la societatile de asigurare exista amenintarea cu reducerea locurilor de munca in stil mare, ci si la societatile Telekom, la companiile aeriene si in serviciile publice . Daca se ia drept criteriu de eficienta celui mai bun din bransa si se face pe acesta baza o prognoza asupra peirderilor de locuri de munca la concernele germane sau la altele din Europa vom constata ca la nivelul intregului continent se contureaza concedieri in masa .

Profitorii economiei fara granite transfigureaza cu placere criza intr-un fel de proces natural logic : "concurenta in « statul global » este precum o maree dezlantuita, nimeni nu i se poate sustrage", prognostica in 1993 fostul sef al lui Daimler Benz, Edward Reuter .

Concluzii

Tema prezentata in cadrul referatului nu este captivanta doar din prisma notorietatii notiunii de globalizare, nefiind in ultima instanta doar un cavant la moda, ci reprezentand o transformare radicala cu care s-a confruntat economia mondiala inca dupa cel de-al doilea razboi mondial, dar in principal dupa inceputul anilor '80 .

Aparitia pietei comune mondiale a condus la deschiderea unor noi orizonturi; schimbarile fundamentale de pe scena mondiala au influentat cresterea, ritmicitatea economiei fiecarui stat in parte .

Parerile asupra fenomenului globalizarii sunt impartite . Daca la inceput se putea relationa procesul liberalizarii spatiului cu un efect benefic al evolutiei, astazi tot mai des este intalnita expresia de capcana a globalizarii .

Aparitia CMN-urilor a dus la revolutia comertului mondial, fenomen a carui apogeu se regaseste in anii '80 . Acest lucru a condus la obtinerea mult ravnitei bunastari pentru Triada; simultan pe scena economica poate fi sesizata expansiunea investitiilor-ISD . Aceste doua aspecte ale globalizarii au dat nastere la unele discrepante intre statele Triadei si restul lumii . Pana si democratia - baza propriei existente a Statelor Unite este pusa in discutie; aceasta este erodata de forta coeziunii sociale si isi face aparitia dezagregarea sociala cu dimensiuni epidemice, transmisibile .

Cumuland dezastrul produs in randul populatiei cu limitarea locurilor de munca, inclusiv in randul principalilor guvernatori ai globului putem concluziona ca acesta globalizare reprezinta un mit creat de guvernele statelor care au profitat de pe urma marginalizarii restului lumii .

BIBLIOGRAFIE:

1. Bauman Z . , "Globalizarea si efectele ei sociale", Editura Antet, Bucuresti, 1999;

2. Hirst P . , Thompon G . , "Globalizarea sub semnul intrebarii . Economie internationala si posibilitatile de guvernare", Editura Trei, Bucuresti, 2002;

3. Martin H-P . , Schumann H . , "Capcana globalizarii", Editura Economica, Bucuresti, 1999;

4. Moise E . , "Economie Mondiala", Editura Victor, Bucuresti, 2005;

5. Weiss L . , " Mitul statului lipsit de putere . Guvernarea economiei in era globalizarii" , Editura Trei, Bucuresti, 2002;

6. Anghelache C . , "Comertul exterior", Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Revista Amfiteatrul Economic 17/2005