Razboiul petrolului-cele trei fronturi

Razboiul petrolului-cele trei fronturi

Devine tot mai evident faptul ca asistam la o reconfigurare geopolitica, fundamentata pe concentrarea in jurul regiunilor bogate in resurse naturale. Dintre aceste resurse, petrolul si gazele naturale sint, de departe, cele mai importante piese. Practic, tot ceea ce inseamna combustibil. Zonele infierbintate ale planetei se masoara astazi in barili de petrol, iar amfitrionul spectacolului este, si de aceasta data, Statele Unite. Tarile din aceste zone, desi bogate in zacaminte petroliere, au o populatie extrem de saraca. Forta de munca este foarte prost platita, desi autoritatile incaseaza sume uriase de la companiile petroliere. Iar cind populatia incepe sa protesteze - intr-o forma sau alta - guvernele respective dau vina pe companiile straine care ar fi la originea acestei inechitati salariale. Autoritatile mentin o propaganda conflictuala fata de compania sau statul din care face parte firma respectiva, dar populatia ramine la fel de prost platita si de saraca. Si cind incep noi proteste, guvernul infiereaza, din nou, dusmanii care exploateaza tara. I n cazul nostru, dusmanul de serviciu este natiunea americana. Pina aici seamana partial cu legea de fier a salariilor, popularizata de Ferdinand Lassalle. Substratul acestei idei este ca salariile muncitorilor nu vor creste, indiferent de factorii si strategia politica implicata. Revenim la ideea anterioara. Statele respective, conduse de grupuri oligarhice, mentin o stare de subjugare a populatiei in schimbul unor avantaje considerabile pentru structura oligarhica. Iar ele abat atentia maselor catre un dusman de serviciu, exact strategia comunista a dusmanului imaginar. Cam asa suna o radiografie a majoritatii tarilor sarace, conduse defectuos sau in folosul oligarhiei. Si acest lucru este valabil si pentru regiunile si statele bogate in petrol. Astfel, putem trasa trei regiuni, trei regiuni-fronturi ale petrolului, cu similaritati covirsitoare pe anumite paliere, dar si cu diferente specifice. Toate aceste trei fronturi sint coordonate insa de un sistem ideologic identic: cel al dusmanului imaginar. Rezumi nd, cele trei fronturi sint: Orientul Mijlociu si Nigeria (uneori si Ciadul), Rusia si o parte a Americii de Sud.

INEFICIENTE ECONOMICE EXPLICATE "TEOLOGIC" // I n Orientul Mijlociu se afla aproximativ doua treimi din rezervele de petrol ale omenirii. Pe data de 17 septembrie 1960 s-a format Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC), formata din 11 state, dintre care sapte sint arabe. Aceste state sint: Algeria, Indonesia, Iran, Irak, Kuweit, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si Venezuela. OPEC-ul furnizeaza 40% din productia mondiala de petrol. Cele mai problematice state din OPEC sint considerate in momentul de fata Iranul si Nigeria. Economia Iranului incepuse sa intre pe o panta a liberalizarii cind, in primele luni ale anului 1979, sahul Mohammad Reza Shah Pahlavi este rasturnat de la putere, iar conducerea este preluata de ayatollahul Ruhollah Khomeini. Acesta initiaza revolutia islamica, cu orientare anticapitalista directa. Cu patru milioane de barili pe zi, Iranul este al patrulea exportator de petrol din lume si al treilea dupa rezerve. Cu alte cuvinte, resurse suficiente pentru ca tara sa fie bogata. Dar lucrurile nu stau asa. Iranul a avut la dispozitie 25 de ani pentru a demonstra ca politica monarhiei pro-occidentale, mentinuta inaintea revolutiei islamice, era total falimentara. Si cum putea fi demonstrat mai usor acest lucru decit printr-un program economic eficient, unde sumele obtinute din petrol sa fie investite in industriile cele mai profitabile. Ceea ce nu s-a intimplat. Iar dupa aceasta perioada, administratia de la Teheran a realizat ca, desi are petrol enorm, banii n-ajung. Sau se duc in alta parte. In fine, important este ca, odata ce a ajuns la aceasta concluzie, Iranul trebuia sa gaseasca o solutie. Si solutia a venit: program nuclear. Iranul s-a gindit ca impusca mai multi iepuri deodata prin programul sau nuclear: devine lider regional si isi poate impune mai usor punctul de vedere in diferite situatii, deoarece structura sa nucleara va plana intotdeauna amenintator asupra celorlalti. Dar altceva ne intereseaza pe noi aici. In toata aceasta perioada, in care a incasat sume enorme pentru petrolul sau, populatia a ramas cam la acelasi stadiu de dezvoltare economica si sociala. Guvernul de la Teheran a plimbat torta dusmanului american in orice ungher al iranianului de rind pentru a explica insuccesul strategiei sale economice. Islamismul a redevenit arma de stat impotriva profanului si lacomului american. Or, desi aceasta teorie avea un oarecare fundament in urma cu mai multe zeci de ani, acum situatia este schimbata radical. Departe de mine de a inalta o apologie statului american. Nu discutam aici nici despre pierderile exportatorilor de petrol rezultate din deprecierea dolarului. Ceea ce am vrut sa arat in pasajul de fata este ca o administratie oligarhica, folosind niste fundamente pseudoreligioase, mentine un front de lupta unde arma este petrolul. Si mai nou, energia nucleara. Despre Nigeria vom vorbi pe scurt pentru ca situatia ei seamana cu cea a Iranului. Acest stat este un alt exemplu de conflict religios datorat unei slabe calitati economice a guvernarii. Nigeria are o populatie de peste 130 de milioane de locuitori, dintre care 50% sint musulmani, iar aproape 40% sint crestini, mai exact, catolici. In principiu, situatia nigeriana este asemanatoare cu cea a Iranului, cu diferenta ca dusmanii traiesc in aceeasi tara. In plus, acesti dusmani sint sustinuti din afara de catre, evident, Statele Unite si Uniunea Europeana, UE fiind considerata sora mai mica a americanilor. De mentionat ca acest stat este primul producator de titei al Africii si al saselea exportator mondial. Pina mai anul trecut, se exportau de aici aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi. Este tara bogata? Traieste populatia mai bine? Nu. Nigeria a ajuns aproape la razboi civil, grupuri de militanti separatisti atacind frecvent terminale si conducte petroliere. Raul este, si aici, unul extern fata de modul in care este condusa tara.

ECONOMIA PUMNULUI IN MASA - (EXCLUSIVELY) MADE IN RUSSIA // Petrolul rusesc, extras din Muntii Urali, este de o calitate inferioara celui din Golful Persic sau din Marea Nordului. In schimb, rusii au zacaminte masive de gaze naturale, in special in Siberia. Ceea ce le permite sa le foloseasca pe post de masa de manevra si influenta. La inceputul acestui an, Rusia a suspendat temporar livrarile de gaze naturale catre Ucraina. Aceasta masura a afectat direct si livrarile destinate statelor europene, o treime din necesarul de gaze naturale al Europei venind din Rusia prin conductele ucrainiene. Compania rusa Gazprom a justificat acest gest prin refuzul Kievului de a plati mai mult pentru gazul furnizat de rusi. Analistii occidentali au vazut insa in manevra rusilor o incercare de a zgudui regimul pro-european al liderilor de la Kiev. Ulterior, chiar daca livrarile au fost reluate la parametrii normali, un lucru a fost clar: trebuie diminuata dependent a energetica fata de Rusia. Raspunsul Uniunii Europene s-a concretizat prin trei propuneri: mentinerea si finalizarea dezideratului de a liberaliza piata gazelor naturale, intentia de a restrictiona accesul Gazpromului in Europa si necesitatea de a gasi alte surse energetice, energia atomica fiind una dintre posibilitati. Reactia Rusiei a fost imediata: la sfirsitul lunii trecute, Vladimir Putin a acuzat Uniunea Europeana ca alimenteaza nejustificat temerile privind exporturile ruse de energie. Tensiunea a crescut in momentul in care Rusia a ridicat tonul amenintator la adresa tentativelor prin care Europa incearca sa reduca dependenta fata de importurile de energie din aceasta tara. Mai mult chiar, Putin a afirmat ca solicitarile statelor europene de a restrictiona accesul energiei ruse in UE ar putea determina Moscova sa-si directioneze petrolul si gazele naturale catre alte piete. De curind, Rusia a semnat noi acorduri comerciale cu Beijingul, economia Chinei fiind unul din principalii consumatori mondiali de resurse energetice.

CENTRICA SI PETROLUL DIN MAREA NORDULUI // Curind, alte manevre ale Gazpromului au venit sa intareasca temerile europene. Mai intii, rusii au afirmat ca vor sa intre direct pe pietele europene si nu prin intermediul companiilor din aceste state. Compania Gazprom este prezenta in Europa mai mult prin societati mixte cu firme din statele occidentale. Gazexport - divizia de export a Gazpromului - are societati mixte cu ENI (Italia), EdF (Franta), Gasunie (Olanda) sau Ruhrgas (Germania). Intentia lor a fost insa de a vinde direct gaze naturale si petrol in acest state, prin propriile lor centre de distributie si nu prin intermediul acestor companii mixte. Au testat terenul in Franta, dar se pare ca manevra nu a avut prea multi sorti de izbinda. Ulterior, Gazprom a anuntat ca doreste sa achizitioneze compania engleza Centrica, principalul furnizor de gaze naturale din Marea Britanie. Ceea ce arata o schimbare de strategie din partea rusilor. Daca nu pot ocoli furnizorii locali de energie si sa intre direct pe pietele europene, atunci vor cumpara acesti furnizori. In plus, interesul pentru Centrica mai ascunde si un alt fapt. In afara de ocuparea pietei britanice, cea mai mare piata de gaze naturale din Europa, Gazpromul ar pune mina si pe rezervele din Marea Nordului administrate de Centrica. Chiar daca zacamintele din platforma Marii Nordului se vor epuiza in 30 de ani, ele reprezinta in acest moment cea mai importanta sursa pentru britanici. Mai mult decit atit, Centrica are legaturi cu alte firme puternice cu care a incheiat deja contracte avantajoase. Cu alte cuvinte, Gazprom ar taia alternativele insulei britanice. Un prim episod al acestei confruntari s-a incheiat deja. La jumatatea lunii trecute, Gazprom a oferit aproape 16 miliarde de euro pentru Centrica. Dar oferta a fost refuzata. Ceea ce nu inseamna ca Gazprom va renunt a.

EXPANSIONISMUL RUSESC SI FORTAREATA AMERICA // Putin foloseste Gazpromul ca instrument atit in politica externa, cit si in cea interna. Pe plan intern, Gazpromul construies te cel mai important imperiu media de pe piata rusa, care se va afla, evident, in slujba Kremlinului. Pe plan extern, Gazpromul incearca sa se impuna cu forta atit in fostul spatiu sovietic, dar si in Europa Occidentala. Fundamentul economic al Rusiei, cel putin in privinta furniza rii de gaze naturale, este unul eminamente agresiv. Intent ia lui Putin este clara: sa de- tina o sfera geografica cit mai intinsa, care sa fie dependenta de Rusia. Mai mult chiar, presedintele rus a reactivat si latura armata a statului. I n timpul unui discurs tinut in aceasta luna la Kremlin, Putin a declarat ca Rusia trebuie sa se inarmeze pentru a face fata "fortaretei America", pentru a fi la nivelul Statelor Unite din punct de vedere militar. De fapt, potrivit unor analisti americani, Putin vrea ca forta armata sa adauge un plus de greutate manevrelor "economice". In tot acest timp, calitatea vietii continua sa scada in Rusia. Dar vinovati pentru acest fapt sint, evident, Statele Unite si Uniunea Europeana, care "atenteaza" la obiectivele economice ale Kremlinului. Suna cunoscut.

EL CAPITALISMO FORANEO SI TRIADA VENEZUELA - BOLIVIA - ECUADOR // Desi personalitatea marcanta a Americii de Sud este presedintele Venezuelei, Hugo Chavez Frias, premiul pentru cel mai important eveniment legat de petrol din acest an merge in Bolivia. In chiar prima zi din aceasta luna, presedintele bolivian Evo Morales a ordonat armatei sa ocupe cimpurile gazifere din intreaga tara, dupa ce a decis nationalizarea acestui sector industrial si a amenintat ca va expulza companiile straine care nu recunosc controlul statului. Presedintele a ales Ziua Muncii, 1 mai, pentru a anunta nationalizarea, proces care presupune expulzarea companiilor straine din Bolivia, daca acestea nu incheie in termen de sase luni contracte prin care sa recunoasca controlul statului. Bolivia ocupa locul doi in America de Sud, dupa Venezuela, in ceea ce prives te rezervele de gaze naturale. Tot in aceasta luna, Ecuadorul a anulat un contract de cesiune cu grupul american Occidental Petroleum Corp., cunoscut sub numele de "OXY". Pe 17 mai, guvernul ecuadorian a declarat contractul cu firma americana ca fiind nul. Occidental Petroleum este acuzata de incalcarea legislatiei ecuadoriene, deoarece in anul 2000 a vindut, fara permisiunea autoritat ilor de la Quito, 50% din actiunile concesiunii sale catre societatea canadiana EnCana. OXY a incercat sa ajunga la un acord cu statul ecuadorian, dar oferta sa a fost respinsa. Prin retragerea licentei de exploatare acordata Occidental Petroleum, guvernul de la Quito vine in inti mpinarea populatiei care solicita de mai mult timp plecarea societatii multinationale americane. Ecuadorul este al cincilea producator de petrol din America Latina, cu o capacitate de extractie de 530.000 de barili de titei pe zi. Si aici, vinovate pentru starea precara a economiei si pentru saracia populatiei sint companiile straine, care storc statul de bunuri. Nu se spune insa nimic de banii pe care-i primesc aceste state pentru aceste bunuri si destinatia banilor.

STATELE UNITE - UN TIGRU DE HIRTIE // L-am lasat la urma pe Hugo Chavez, presedintele socialist al Venezuelei. Discipol fidel al lui Fidel Castro, Chavez este liderul spiritual al Americii Latine si dusman declarat al orinduirii capitaliste si a lui Bush. De altfel, el a introdus in Venezuela un program de subventionare a petrolului si a gazelor naturale, ceea ce-i face pe localnici sa afirme cu mindrie ca "benzina este mai ieftina decit apa minerala". Un plin de benzina costa maxim trei dolari. In Venezuela, al cincilea exportator mondial de petrol, petrolul este folosit de catre Chavez pe post de arma impotriva imperialismului american. Pentru a demonstra superioritatea sistemului socialist, Chavez a pus la punct un program de ajutorare a familiilor nevoiase din chiar Statele Unite. Saracii din Maine, Rhode Island, Vermont sau Bronx au avut parte de cantitati suficiente de gaz lampant din partea companiei venezuelene Citgo pentru a depasi frigul din iarna trecuta. Chavez a facut un apel generalizat la statele sud-americane pentru a alunga "el capitalismo foraneo" (capitalismul strain), prognozind si iminenta disparit ie a Statelor Unite, pe care le-a calificat ca fiind un tigru de hirtie, metafora utilizata in trecut de comunistii chinezi.

Petrol contra saracie

Ideea este clara: in toate aceste state, desi dispun de resurse petroliere extrem de bogate, populatia are un nivel de trai redus. In plus, calitatea vietii continua sa scada. Dar de resurse sau de fondurile obtinute pe aceste resurse beneficiaza un grup restrins, aflat la conducerea statelor respective. Aceste grupuri nu urmaresc instituirea unor politici economice viabile, ci doar propria lor prosperitate. Iar populatia este antrenata in a nu distinge adevaratul pericol, raul real. Dusmanul este intotdeauna unul extern, care s-a infiltrat in cadrul statului si saboteaza economia. Si, de cele mai multe ori, acel dusman, mereu la moda, are si un nume. Evident, Statele Unite. Exista si o situatie aparte. Cea a presedintelui Venezuelei. Hugo Chavez este un caz singular. El nu redirectioneaza fondurile in folos propriu. Venezuela pierde anual aproximativ 8 miliarde de dolari deoarece mentine pretul gazului natural la un nivel minim. I n schimb, chiar daca nu redirectioneaza fonduri in interes propriu, Chavez utilizeaza discretionar un alt lucru. Frontul sau este altul. Necesitatea de a demonstra "viabilitatea" unei doctrine politice. Dar este tara sa bogata? Nu. Chavez nu realizeaza trei lucruri: ca pierde bani multi pe care i-ar putea utiliza in alte scopuri benefice tarii, investitii, modernizari etc. Doi: ca mentinerea unor preturi mici inseamna, de cele mai multe ori, si salarii scazute pentru populatie si, implicit, o putere mai scazuta de cumparare. Si trei: ca mentinerea acestor preturi il costa bani, prin subventiile acordate. Chavez nu sporeste bunastarea natiunii, doar mentine nivelurile de preturi si salarii la niste baremuri mai mici. Si s-ar putea trezi intr-o zi ca toate statele din Balcani care au fost deposedate de comunism: inflatie uriasa, industrie din Epoca Bronzului si saracirea accentuata a populatiei. Dar el merge mai departe.