Transferul de tehnologie

transferul de tehnologie

In economia moderna rezultatele activitatii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, sub forma specifica, cu caracter de unicat si cu utilizare repatata, in timp si spatiu stau intr-o proportie tot mai mare la baza performantelor economiilor nationale si ale agentilor economici, atat pe piata interna cat si pe piata mondiala.

Dreptul de proprietate intelectuala si asigurarea protectiei asupra rezultatelor prioritare ale activitatii creatoare (sub forma de brevete, know - how, consulting, engineering, modele, desene, marci, denumiri, interpretari, etc.) a fost consacrat prin legi si conventii internationale. Putem aminti aici Conventia de Uniune Generala de la Paris, la finele secolului al XVIII lea, care a suferit numeroase revizuiri pana in 1967 cand, la Stockolm, s-a constituit Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (OMPI). Circulatia drepturilor de proprietate intelectuala intre economiile nationale reprezinta o componenta dinamica (desi cu pondere redusa) a relatiilor comerciale si de cooperare economica internationala. Statele si agentii economici au tot interesul sa asigure protectia intelectuala intr-o lume in care se comercializeaza multe marfuri contrafacute, cu efecte nocive asupra relatiilor economice internationale.

Formele concrete de comercializare ale dreptului de proprietate intelectuala (industriala), care include de multe ori acte si fapte de cooperare tehnico-stiintifica, industriala, comerciala, etc. se concretizeaza in: afaceri cu marfuri de inalta complexitate si tehnicitate, brevete de inventii, know - how, consulting, ingineering, asistenta tehnica de specialitate, formarea de specialisti, realizarea de obiective in comun, inventii directe, etc.

In contextul actual al evolutiei relatiilor economice internationale, piata internationala a "inteligentei" se caracterizeaza prin:

a)     gradul inlat de concentrare - 90% din schimburi se realizeaza intre tarile dezvoltate

b)     numarul importatorilor (cumparatorilor ) de "inteligenta" este mult mai mare decat a exportatorilor (producatorilor)

c)     pe aceasta piata, uneori si micii "producatori" pot avea o pozitie de monopol

d)     tarile mai slab dezvoltate sunt obligate sa importe tehnologii complementare (asiatenta tehnica, produse intermediare, etc) odata cu importul de brevete

e)     preturile practicate sunt foarte diferite, greu de cunoscut, dar marcate in permanenta de o tendinta de crestere.

1 tehnici de comercializare a brevetului de inventii

Putem defini inventia ca o realizare ce prezinta noutate si un progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii si practicii mondiale, purand fi utilizata in revolvarea unor probleme din viata economico - sociala. Spre deosebire de inventie, inovatia reprezinta o noutate pentru agentul economic, sub forma unei perfectionari tehnice sau organizatorice.

Brevetul de inventie (patentul) este un titlu eliberat de un organism specializat al statului, un act de garantie asupra proprietatii unei inventii. El indeplineste patru functii de baza:

garanteaza dreptul de proprietate asupra inventiei

de informare asupra stadiului atins in cercetarea stiintifica si tehnica

de transfer a dreptului de utilizare a inventiei catre terti

de comercializare a bunurilor realizate pe baza inventiei.

Dreptul de proprietate intelectuala este guvernat de Conventii internationale, iar atingerea acestui drept exclusiv se poate realiza in forme ale concurentei neloiale si in special prin contrafacere (producerea unui bun brevetat, folosirea obiectului brevetului pentru afaceri si punerea in vanzare a obiectelor contrafacute de persoane care nu detin legal acest brevet). Modalitatile de comercializare (transfer) a brevetului se situeaza, undeva la granita dintre comertul international si cooperarea internationala.

a) Cesiunea brevetului, care este considerata ca apartinand in proportie de 80% cooperarii internationale se realizeaza intre cesionant si cesionar, cu titlu oneros. Cesiunea poate fi: totala (primeste brevetul ca teritoriu de aplicare a lui in totalitate) si partiala (dobandeste dreptul de a folosi brevetul inntr-un anumit spatiu si ca drepturi trnsmise, adica are numai dreptul de a fabrica pe baza acestuia). De asemenea, cesiunea poate fi definitiva sau temporara. In ceea ce priveste plata pe care o va face cesionarul in favoarea cesionantului, aceasta poate imbraca urmatoarele forme:

plata unei sume forfetare avand la baza estimarea productiei realizata cu acel brevet; prin aceasta forma, pe de o parte se elimina erorile de calcul si se exclude imixtiunea cesionantului, dar pe de alta parte, se plateste pentru o productie a carei realizare este incerta (la momentul semnarii cesiunii), putand sa apara chiar si o lipsa de cointeresare a cesionantului

plata unei redevente (royalty), care consta in aplicarea unui procent asupra pretului intregii productii sau asupra pretului pe produs sau pe unitatea de produs fizic, luandu-se in considerare marimea pietei potentiale, natura produsului, nivelul costurilor, situatia concurentiala. Importanta cea mai mare o are stabilirea bazei de calcul, si nu procentul aplicat.

plata in produse fabricate pe baza brevetului respectiv; principalele avantaje ale acestei forme sunt acelea ca nu imobilizeaza fonduri din partea cesionarului si determina o cointeresare a cesionantului asupra modului de folosire a brevetului.

In derularea acestor operatiuni, pot apare o serie  de contradictii si abuzuri, care pot imbraca urmatoarele forme:

achizitionari legate, prin care transmiterea unui brevet este insotita de obligatia de cumparare din partea cesionarului a unor elemente de legatura la un " pret de transfer", care este mai mare decat cel practicat pe piata

licente grupate, prin care se conditioneaza cesionarul sa achizitioneze un set de licente

stabilirea unui pret mare, in conditiile unei diferente mari intre cerere si oferta

obligarea cesionarului sa faca plati catre cesionant pe o perioada indelungata sau pe o perioada neprecizata.

b) Licentierea brevetului de inventie se materializeaza in transmiterea drepturile de folosinta intre licentiator (ce ramane proprietar al inventiei) si licentiat / utilizator care   va folosi inventia. Aceasta operatiune are la baza contractul de licenta, care contine clauze privitoare la drepturile si obligatiile partenerilor. Astfel, licentiatorul se obliga sa transmita dreptul de folosinta si perfectionarile ulterioare ale inventiei, precum si garantiile privind existenta si validitatea dreptului transmis, iar licentiatul se obliga sa exploateze licenta la capacitatea ei, sa pastreze secretul, sa nu acorde sublicenta (decat daca se prevede in contract), sa comunice perfectionarile aduse, sa plateasca pretul (sub forma unei redevente periodice sau a unei sume fixe) si eventual sa se supuna anumitor limitari in utilizarea licentei (durata, spatiu sau un volum limitat). Executarea clauzelor contractuale presupune continuarea colaborarii intre parteneri, ambii fiind interesati in afacere, atat prin efectul de profit, cat si prin alte efecte (valorice, materile, directe si propagate).

Variantele in care se practica licentierea sunt:

licentiere exclusiva, care da dreptul de folosinta (deplina) a inventiei doar licentiatului si alaturi de acesta si licentiatorului (apare o folosire limitata doar la cei doi parteneri)

licentiere simpla (neexclusiva), cand dreptul de folosinta a executiei este transmis concomitent si altor licentiati, in conditii identice (licente colective) sau in conditii diferite (pe baza clauzei firmei celei mai favorizate)

licentieri legate, cand parteneri apropiati ca nivel tehnico-stiintific isi transmit reciproc drepturile de exploatare a unor inventii brevetate.

c) Valorificarea indirecta a brevetului de inventie, aparuta ca urmare a dezvoltarii cooperarii internationale se poate face prin urmatoarele metode:

o      exportul bunurilor realizate pe baza brevetului (metoda folosita uneori ca arma in competitia de pe piata internationala)

o      inchirierea bunurilor contra unei sume lunare sau anuale (vezi leasingul)

o      vanzarea documentatiei tehnice, cand inventia nu a fost brevetata in tara cumparatorului.

2 Comercializarea know - how-ului

Continutul know-how decurge din ecartul dintre cunostintele exportatorilor si importatorilor de bunuri complexe si care la un anumit moment impune transmiterea acestora intre parteneri de afaceri. Putem defini know-how-ul (asistenta tehnica brevetata sau nebrevetabila) ca totalitatea formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor si modelelor, retetelor tehnice, procedeelor, experientei, etc care asigura buna utilizare a brevetului si ajuta la producerea bunurilor.Rolul in crestere a know-how-ului in cadrul relatiilor economice internationale este determinat de numerosi factori cum sunt: implicatiile cercetarii stintifice asupra dezvoltarii, preferinta pentru tranferul de know-how, imposibilitatea integrarii sale absolute in brevet, dorinta de pastrare a secretului inventiilor, etc. Trebuie precizat ca know-how -ul nu se contrapune, ci se complecteaza cu brevetul de inventie in cadrul drepturilor de proprietate intelectuala. Raportul dintre cele doua concepte se concretizeaza in posibilitatea brevetarii know-how -ului, dar abilitatea si experienta nu pot face obiectul unui brevet de inventie.

Principalele caracteristici ale comercializarii cu know-how sunt:

negocierea afacerii cu know-how are specificul sau determinat de riscurile care pot sa apara pentru parteneri (caracterul ireversibil al bunului insusit, in cazul intreruperii negocierii partenerii trebuie sa pastreze secretul printr-un angajament unilateral), de valoarea mare a tranzactiei, de noutatea si materializarea sa foarte diversificata.

contractul de know-how este o intelegere intre furnizor si beneficiar, prin care primul transmite contra plata, cunostinte tehnice secrete nebrevetabile privind fabricarea unui bun. Acest contract are unele interferente cu contractul de licentiere atat sub aspectul obligatiilor si drepturilor partenerilor, cat si a determinarii si decontarii pretului.

Dupa gradul de interferenta contractele de know-how pot fi:

know-how pur, transmiterea sa este relativ independenta de restul operatiilor

know-how combinat (mixt), transmiterea sa este combinata cu alte afaceri (licente, exporturi complexe, etc)

know-how complementar, cand aceste contracte sunt negociate si incheiate separat, dar in stransa legatura cu alte afaceri comerciale

Contractele de know-how pot fi grupate si dupa gradul lor de complexitate in:

transfer de know-how in momentul incheierii contractului

transfer succesiv de know-how (in mai multe etape)

transfer de know-how intr-un anumit domeniu si pe o perioada determinata.

In orice conditii, succesul afacerii depinde de continutul sau si de modul de colaborare in timp a partenerilor.

  Autoevaluare:

1. Prin ce se caracterizeaza piata internationala a creativitatii?
2. Prezentati deosebirile dintre cesiunea si licentierea brevetului de inventii.
3. Variantele licentierii internationale.
4. Principalele caracteristici ale know - how-ului.

Referate propuse:

1. Piata internationala a tehnologiei dupa anii 1990.
2. Serviciile de know - how pe piata SUA.
3. Reglementarea serviciilor de consultanta pe piata Romaniei.

Bibliografie:

1. Albu, Alexandru - Cooperare economica internationala, ASE, Bucuresti, 1991

2. Dumitrescu, Sterian - Economie mondiala, Ed. Economica Bucuresti 1999

3. Eminescu, Iolanda - Tratat de proprietate intelectuala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1982

4. *** - Guide on Drawing up International Contracts on Industrial Cooperation, Economic Commision of Europe, United Nations, 1976