Parteneriatul strategic Industrie-Comert sau Raspuns Eficient pentru Consumator (ERC)

Parteneriatul strategic Industrie-Comert sau Raspuns Eficient pentru Consumator (ERC)

Presiunea fenomenelor globalizarii si integrarii obliga la inscrierea in coordonatele managementului modern, participativ, previzional, prin sustinerea noului sistem de valori in planul culturii si civilizatiei si procesele de dezvoltare durabila apte sa creeze un mediu ambiant adecvat unei evolutii normale. Acest lucru este marcat si de:

accelerarea in toate planurile schimbarii (caracteristica fundamentala a timpului),

alimentarea rapida si continua a nevoii de inovatie si schimbare (prin utilizarea inteligenta a creativitatii, informatiei si cunoasterii),

plasarea factorului uman in centrul procesului de produce a cunoasterii,

cresterea cererii de cunoastere specializata (teoretica si practica) si a volumului de date, informatii,

Pornind de la trasatura fundamentala a economiei mondiale, respectiv evolutia rapida spre globalizare si utilizarea tehnologiilor informatiei si comunicatiei, Consiliul Europei a adoptat „Agenda 2000”, in care politicile cunoasterii (cercetarea, inovarea, educatia, formarea profesionala) sunt plasate la baza politicilor interne ale Uniunii Europene si sunt considerate ca avand o importanta deosebita in contextul tranzitiei spre o Europa a cunoasterii.

In lucrarea „Tehnologia informatiei pentru dezvoltare durabila[1]”[ Mansell, R, When,U (eds.),1998] autorii mentioneaza faptul ca accesul la tehnologiile informatiei si capacitatea de a le utiliza in mod critic si eficient constituie o trasatura fundamentala care diferentiaza tarile bogate de cele sarace in materie de cunoastere. O serie de specialisti arata ca, economiile producatoare de idei sunt mai inegalitare decat cele producatoare de obiecte si ca trecerea de la economia de obiecte la „economia de idei” duce la dematerializarea societatilor moderne, impunandu-se a urmari si solutiona inegalitatile sociale sistematice si exacerbarea polarizarii economice si sociale, deoarece in ciuda difuzarii globale a producerii de cunoastere, inegalitatile distributiei de cunoastere devin si mai mari si vizibile.

Astazi se simte tot mai mult nevoia identificarii unor aranjamente politicile si institutionale care sa promoveze o mai buna integrare a politicilor comerciale, investitionale si ecologice la nivel national si international. Este tot mai larg recunoscuta necesitatea clarificarii legaturii complexe intre dimensiunile economica, sociala si ecologica, ale dezvoltarii durabile. In absenta unei bune functionari a pietelor si a unui set de preturi care sa conduca la un echilibru optim intre economic, social si ecologic, integrarea acestor preocupari poate fi realizata doar prin actiune colectiva si prin acordarea de asistenta, la nivel international, pentru constructia capacitatii umane si institutionale.

Oferirea de produse si servicii adecvate, la locul si momentul potrivit, precum si la costul cel mai scazut reprezinta una din finalitatile unor concepte cum este Raspunsul Eficient pentru Consumator (ECR – Efficient Consumer Response) considerat o adevarata revolutie culturala a industriei si comertului, un atuu pentru viitor – adaptat la sectorul distributiei de marfuri. Initiata in SUA de catre Food Marketing Institute si bazata pe experienta Wal – Mart Stores/ Procter&Gamble, ECR (Raspuns Eficient pentru Consumator) reprezinta o strategie de parteneriat industrie-comert.

♠   Raspunsul Eficient pentru Consumator (ECR) „nu este un instrument pe care-l cumperi, ci o filozofie pe care o dobandesti. ECR este o noua strategie de parteneriat producatori - distribuitori / - consumatori si permite realizarea obiectivului comun al minimizarii costurilor, stocurilor si termenului de raspuns la o cerere a punctului de vanzare, ameliorand calitatea serviciilor ”.

In actualul context al pietei internationale (marcat de consum in stagnare, suprasegmentare si abundenta a ofertei), nimeni nu-si poate permite sa nu procedeze la identificarea si utilizarea instrumentelor permitand adaptarea ofertei la cerere, optimizarea lantului logistic si comercial devenind esentiala. In sectorul distributiei un produs nevandut din cauza unei rupturi de stoc sau a unei suprastocari constituie un defect.Instabilitatea relatiilor dintre diferiti parteneri comerciali este considerata a fi principala cauza de ineficacitate in lantul logistic si comercial. In obtinerea avantajului competitiv, managementul logisticii are rol strategic.

Ca forum de identificare si documentare a celor mai bune practici de reducere a costurilor totale, a stocurilor si activelor corporale, de asigurare a satisfactiei prin imbunatatirea serviciilor si oferirea de produse de calitate superioara, disponibile in orice moment si in sortiment variat, ECR a stimulat toate reuniunile de mase critice de profesionisti la nivel national in Germania, Franta, Italia, Spania etc. si recent in Polonia si Cehia, ca asociatii de intreprinderi din industrie si comert. (De exemplu in Polonia, au intrat in ecuatia parteneriatului importanti detailisti - TESCO, PHSSA, MAKRO – si producatori - Coca Cola, Unilever, Henkel – beneficiind de consultanta Prince Waterhouse Coopers Olanda).

♠   Prin urmare, putem vorbi de o misiune a ECR –„a lucra impreuna pentru a satisface mai bine dorintele consumatorilor, rapid si cu costuri scazute” si un rol national – „a lucra in profunzime asupra ansamblului lantului de comercializare si aprovizionare pentru a genera un mai bun raspuns la nevoile consumatorilor”. Totoodata, ECR are rolul de a ajuta intreprinderile in gasirea unor solutii adaptate la piata nationala pe baza noilor tehnologii ale informatiei (reflectarea asupra modurilor de lucru actuale, cercetarea cauzelor disfunctiilor, identificarea apoi a bunelor practici care vor deveni viitoare standarde in acest sector de activitate.

♠ Dat fiind faptul ca, presiunea proceselor cum sunt globalizarea, realizarea uniunilor transnationale, scientizarea productiei, extinderea retelelor de diferite tipuri, creeaza mari inegalitati intre producatori, pe de o parte, si intre acestia si grupuri de consumatori, pe de alta parte, consumatorii trebuie sa devina acel interlocutor activ de piata, partener al producatorilor si distribuitorilor. Rolul consumatorilor devine tot mai complex, comportamnetul acestora afcetand un numar crescand de organizatii publice sau particulare, protectia consuamtorilor, ca latura a protectiei sociale, dobandind formele unei miscari generale, care militeaza pentru respectarea si promovarea intereselor consumatorilor.

♠ Consumatorii sunt insa protejati cu adevarat numai daca operatorii economici existenti pe piata pot dezvolta o concurenta echilibrata si transparenta, fiind respectat principiul egalitatii sanselor. Din punct de vedere al dreptului concurentei, consumatorii sunt tratati ca persoane apte sa judece ceea ce esteconform propriilor lor interese: ei nu sunt scutiti de ceea ce trebuie sa invete si nu sunt exonerati de erorile lor. Tocmai de aceea o problema deosebita pentru mediul concurnetial o constituie ignoranta consumatorilor, deoarece, chiar daca exista o piata concurentiala, consumatorii pot sa nu beneficieze de informatie sau experienta pentru a face alegeri utile intre concurenti. In asemenea cazuri, cea mai buna solutie este educarea consumatorilor, care trebuie sa-si faca auzita vocea tot mai mult, urmarind cu consecventa un nivel ridicat de sanatate si securitate, precum si respectarea totala a intereselor economice.

Consumatorii trebuie sa ramana in centrul tuturor preocuparilor: toti suntem consumatori, veritabili gestionari ai nevoilor noastre, economi cu banii, timpul si energia si sperand intr-o mai buna calitate a vietii,in contextul armonizarii relatiei mediu-crestere economica. De aceea apare ca evidenta necesitatea existentei unei strategii la nivel national de implementare a unor concepte, mecanisme, proceduri care sa permita o integrare competitiva si ECR poate da unele solutii la aceste preocupari, intrucit:

ECR a dat nastere unei practici de audit a proceselor, implicand in acelasi timp pe furnizori si distribuitori intr-un efort de colaborare stransa pentru a optimiza gestiunea lanturilor de aprovizionare;

ECR permite concurentilor directi sa coopereze, impartasindu-si informatii considerate in mod normal confidentiale;

Obiectivul comun este de a imbunatati satisfactia consumatorului gratie unei eficacitati crescute; pentru a ajunge la acest obiectiv sunt reduse costurile care nu genereaza nici o valoare adaugata si se optimizeaza lantul logistic comercial;

ECR este un proces de ucenicie lung si complex implicand logistica, marketing, sisteme de informatie si tehnologie adecvata.

Analiza raporturilor care se stabilesc intre cele doua categorii de persoane, intr-un cadru largit al relatiilor furnizori-consumatori se poate finaliza cu un efect pozitiv sau negativ generat de produsele si serviciile oferite spre vanzare. Fiecare contract cu un client reprezinta pentru societatile comerciale o oportunitate de a-si consolida imaginea, deoarece interactiunea cu clientii reprezinta principalul criteriu ce le diferentiaza pe piata.

In ciuda tuturor problemelor, obiectivele fundamentale raman aceleasi pentru toate societatile comerciale: atragerea de noi clienti, mentinerea segmentului de piata existent sau consolidarea lui si cresterea cifrei de afaceri si prin dezvoltarea serviciilor oferite.

Daca vanzarea este una dintre cele mai raspandite activitati din lume, “meseria” de client nu este deloc simpla ci se poate dovedi chiar mai complicata decat cea de ofertant pentru ca un client trebuie sa-si cunoasca perfect interesele si sa decida alegerea ofertantului capabil sa raspunda cel mai bine doleantelor sale.

Pentru a intelege conceptul de piata in toata complexitatea lui, este necesara “cunoasterea aspectelor relevante legate de clienti, furnizori, concurenta sau a relatiilor acestora cu cei care lucreaza in alte domenii, cu impact asupra afacerii in cauza”.

O analiza sistematica a tuturor actorilor existenti pe piata ofera managerilor posibilitatea identificarii pozitiilor in actiunile viitoare de dezvoltare, de crestere a nisei de piata si a numarului de clienti sau de marire a profitului net pe unitatea de produs. Conditiile ambientale de realizare a actului de vanzare – cumparare au un caracter mult prea dinamic ca sa permita monitorizarea, in baza cunostintelor acumulate, a unei situatii, pentru o perioada prea mare de timp.

Capacitatea de adaptare la cerintele pietei, imbunatatirea permanenta a strategiilor privind atragerea unor noi clienti reprezinta modul in care orice firma comerciala reuseste sa convinga asupra dimensiunii si puterii ei de intelegere a fenomenelor economice. Acest lucru nu este posibil fara respectarea unor principii de baza menite sa guverneze, din umbra, derularea activitatii de vanzari.

1.   Abordarea clientului in maniera profesionala. Indiferent de tipul de client cu care are de-a face, reprezentantul fortelor de vanzare trebuie sa creeze posibilitatea inceperii si sustinerii unui dialog bazat pe o reala comunicare care, dezvoltata eficient, poate genera “debordarea” spiritului afacerilor in favoarea adevarului si a reusitei depline. In prezent s-a ajuns in stadiul in care specialistii considera comunicarea ca pe o a sasea functie a organizatiei. Mai precis o functie care le subordoneaza pe celelalte toate deoarece de modul in care se comunica depind construirea si punerea in valoare a imaginii, stabilirea de bune relatii cu partenerii si reusita contractelor cu clientii.

2.   Orientarea catre client este considerata astazi vitala pentru supravietuire. Analiza – prin mijloace specifice – a reactiilor pietei sub forma unui anumit comportament de cumparare, de consum sau utilizare ori de adaptare a unui nou produs sau serviciu devine indispensabila intr-o perioada in care mutatiile structurale de un dinamism fara precedent, determinaa transformari radicale in strategia pe termen lung a tuturor societatilor comerciale.

3.   Adaptarea structurilor organizatorice la noile cerinte, extinderea gradata a clientelei doar pe masura asigurarii in retea a nivelurilor cerute de automatizare, eficienta, calitate trebuie sa tina seama de faptul de “pierderea unui client poate sa nu fie importanta, cele noua persoane carora el le impartaseste insatisfactiile sale conteaza”.

4.   Mentinerea legaturilor de parteneriat personalizate, accesul global la produse si informatii, adaptarea permanenta la specificul clientului, identificarea si minimizarea riscurilor personale si financiare trebuie percepute la adevarata lor valoare atat de ofertant cat si de client. In acest fel motivatia dezvoltarii relatiei ofertant – client va fi influentata pozitiv si se va concretiza in indeplinirea obiectivelor programelor de dezvoltare implementate.

5.   Sporirea gradului de integrare a pietelor va contribui la cresterea cererii de infomatii referitoare la credibilitate si securitizare. In conditiile unei concurente acerbe, ale dezintermedierii si expansiunii creditelor acordate de institutii financiare terte se vor inventa noi produse si servicii, se vor extinde activitatile si se va actiona in sensul cresterii calitatii oricaror operatiuni executate pe piata.

6.   Mentinerea unei stari permanente de transpareta in modul in care se iau deciziile in afacere, a felului cum se gestioneaza riscul si nu in ultimul rand a structurii manageriale va facilita intelegerea tendintelor pietelor si a evolutiei fiecarei societati in parte dar si a evaluarii gradului lor de soliditate. Adevaratii vanzatori sunt cei care castiga sistematic increderea absoluta a clientilor lor, fara a-i trata ca pe niste adversari ci asigurandu-se mereu ca vor castiga in toate tranzactiile. Ei fac permanent tot ce le sta in putinta sa gaseasca solutii, sa creeze ocazii si, in general, sa-si multumeasca clientul prin vanzare fara a-si precupeti eforturile.

Pentru orice societate comerciala, reconsiderarea globala a activitatii se impune de la sine si implica identificarea si asumarea de noi sarcini privind maniera de organizare a societatii[2], numarul optim de salariati afectati vanzarii si integrarea lor in activitatea generala a societatii.

Comertul - sector al economiei nationale si internationale

Structura prezentarii

Aspecte conceptuale privind comertul

Definitii ale termenului de comert

n     Concept teoretic

n     In sens larg

n     In sens restrans

n     In sensul distributiei

n     Activitate a economiei nationale

n     Alte definitii conventionale

Functiile comertului

n     Activitate productiva

n     Functiile indeplinite

n     Importanta pentru producatori si pentru consumatori

Costurile de piata

Rolul si locul comertului

n     Legatura cu procesul de dezvoltare

n     Dimensiunile contemporane ale comertului

Aspecte conceptuale privind comertul

n     O prima perioada de agravare a valului de crize multidimensionale si procesuale care ating intreaga omenire, determinand declinul sistemului economic industrial, slabirea ritmului de crestere economica si limitarea tot mai evidenta in gasirea celor mai adecvate raspunsuri la provocarile noului secol.

n     O a doua perioada de asimilare a invatamintelor noii ordini si configurarea unui nou sistem economic, cu o mai mare aplecare catre societate, cu care, poate, se va integra, mai responsabil, in obiective si teme de dezvoltare.

O pronuntata ambiguitate

n     Comertul este unul dintre acele lucruri pe care le intelegem in mod natural, dar intampinam dificultati atunci cand trebuie sa-l definim

n     „ O anumita distinctie ar trebui facuta intre comert si economie, intrucat cele doua teme se suprapun. Nu se intentioneaza a se da aici o definitie cuprinzatoare comertului intrucat aceasta ar fi destul de provocator. Dar se poate mentiona, in general, ca un dictionar de comert ar trebui sa se ocupe de larga diversitate de institutii care servesc industria prin facilitarea in orice fel a distributiei bunurilor si serviciilor.”

Michael Greener „The Penguin Dictionary of Commerce”

Comertul in sens larg

n     Adam Smith: „Fiecare om devine un fel de negustor si societatea insasi devine o societate comercianta”

n     Potrivit lui Alain Samuelson, pentru Adam Smith si discipolii sai analiza societatii din punctul de vedere al economiei politice se rezuma la explicarea modului in care functioneaza schimbul, aceasta avand ca o consecinta secundara si faptul ca bunurile nu mai sunt considerate ca satisfacand trebuinte de consum, ci, ca mijloace de a obtine alte bunuri

n     “Specializarea trebuie sa fie insotita de comert. Oamenii care produc un singur bun, trebuie sa comercializeze cea mai mare parte din cantitatea produsa pentru a putea obtine toate celelalte lucruri de care au nevoie”

Sfera comertului in sens restrans

Definitia comertului in sensul distributiei

n     Din perspectiva teoriei distributiei (miscare fizica [si economica] a bunurilor materiale si serviciilor spre consumatorul/utilizatorul final) si a marketingului, conceptul inrudit cu comertul este acela de veriga a canalului de distributie sau a lantului de aprovizionare, unde comertul este in pozitie de intermediar, distingandu-se activitatile de intermediere cu ridicata si cu amanuntul.

Statistic: activitate a economiei nationale

n     Sectiunea H „Comert cu ridicata si cu amanuntul, repararea si intretinerea autovehiculelor, motocicletelor si a bunurilor personale si casnice”

n     Vanzarea, intretinerea si repararea autovehiculelor si a motocicletelor; comert cu amanuntul al carburantilor pentru autovehicule

n     Comert cu ridicata (cu exceptia autovehiculelor si motocicletelor)‏

n     Comert cu amanuntul (cu exceptia autovehiculelor si motocicletelor); repararea bunurilor personale si gospodaresti

Alte definitii conventionale

Functiile comertului

Comertul este activitate productiva!

„Exista trei motive principale pentru care comertul (inteles aici ca schimb voluntar) este productiv – motive pentru care sporeste avutia oamenilor” James D. Gwartney si Richard L.Stroup

n     Comertul canalizeaza bunurile si serviciile catre cei care le pretuiesc mai mult. „Preferintele, cunoasterea si scopurile oamenilor sunt foarte variate. Astfel, un bun care este practic lipsit de valoare pentru cineva, poate fi pentru altcineva o comoara”. In concluzie, comertul sporeste avutia ambilor parteneri in tranzactie si in final avutia nationala.

n     Schimbul permite partenerilor comerciali sa castige specializandu-se in producerea acelor bunuri pe care le fac cel mai bine. Acest principiu este numit avantaj comparativ, si se aplica atat indivizilor cat si colectivitatilor si natiunilor.

n     Comertul permite realizarea de castiguri si de pe urma diviziunii muncii, efortului cooperativ si adoptarii unor metode de productie pe scara larga. „In absenta schimbului, activitatea productiva ar fi limitata la gospodaria individuala. Autarhia si productia pe scara restransa ar constitui regula. Schimbul permite existenta unei piete mult mai vaste pentru rezultatele muncii umane …” conducand „la enorme cresteri ale productivitatii”.

Costurile de piata

Comertul isi justifica existena si functionalitatea prin insasi conexiunea pe care o realizeaza, intre actorii dispersati din cadrul pietei si la fluidizarea si satisfacerea cerintelor de pe piata - la intilnirea dintre cerere si oferta si recunoasterea lor economica si sociala

n     Costul prospectarii. In prezent, cercetarea partenerilor (producatori sau distribuitori) este un proces de durata, costisitor care necesita informatii numeroase si variate. Uneori este dificila localizarea clientilor sau furnizorilor potentiali, evaluarea nevoilor sau fiabilitatea partenerilor de afaceri. Pozitionat in centrul filierei, comerciantul are la dispozitie posibilitatea de a facilita cercetarea si initierea unor relatii complementare cu operatorii economici cu care intra in contact.

Costurile de piata

n     Costul evaluarii. Cand piata nu este capabila sa stabileasca pretul de referinta – la lansarea unui produs sau serviciu nou sau cand se comercializeaza un produs pe o piata noua – se impun demersuri legate de obtinerea unor informatii suplimentare: organizarea de paneluri de consumatori, culegeri de preturi, analizarea prezentei pe piata a produselor de substitutie, etc. Avand posibilitati suplimentare de a cunoaste gamele de produse, circuitele si pietele, comerciantul valorifica cu usurinta pozitia relativ echidistanta dintre producatori si distribuitori prin evaluarea corecta, reala, complexa a calitatilor produselor si permite, astfel, stabilirea unor preturi pertinente, recunoscute in actul de vanzare-cumparare.

n     Costul negocierii. O tranzactie intre furnizor si client poate fi asimilata unui contract de dimensiuni reduse presupunand o negociere (pret/tarif, cantitate, conditii de livrare, conditii de plata) generatoare chiar de eventuale dezacorduri. Negocierea mobilizeaza oameni si spatii, utilizeaza diferiti vectori de comunicare, induce costuri - uneori chiar de dimensiuni considerabile. Posibilele dezacorduri pot prelungi negocierea, pot altera increderea reciproca generatoare de costuri suplimentare. In calitatea de garant al unui numar mare de contracte, comerciantul are posibilitatea de a focaliza si standardiza procedurile de negociere.

n     Costul monitorizarii. Indiferent de durata sau de volumul de marfa antrenat in schimb, relatia comerciala stabilita necesita un minim de monitorizare operationala (derularea contractului cu un client, modul de operare a serviciilor post-vanzare) sau administrativa (operatiile de facturare, evidenta contabila). Odata semnat contractul, relatia parteneriala incepe sa functioneze “de facto” si ea genereaza o serie de costuri a caror dimensiuni pot fi cuantificate la limita inferioara de un adevarat profesionist.

n     Costul controlului. In general agentii economici respecta ad-literam un contract, nu insa si spiritul acestuia. Intalnim adesea referiri legate de un comportament oportunist, unilateral avantajos intr-o relatie perfect legala. Exista mai multe maniere de folosire a unui contract in avantaj propriu, plecand chiar de la utilizarea retinuta a unor informatii, partial opace, cu privire la aspecte legate de tarife, calitate, etc. Riscul de oportunism, atunci cand isi face simtita prezenta justifica, prin el insusi, necesitatea de a stabili o procedura de control. Cand costurile unei asemenea proceduri depasesc avantajele obtinute din eliminarea riscului, intervine comerciantul care, bucurandu-se de neutralitate intre furnizor si distribuitori, poate limita, pentru parteneri, o serie de riscuri asociate tranzactiei.

n     Costul adaptarii. Uneori, semnatarii oricarui contract se gasesc in imposibilitatea de a cuantifica, in intregime, rolul hazardului sau circumstantele derularii in fapt a unei tranzactii comerciale. Cand conditiile de piata sufera modificari in raport cu momentul incheierii contractului, furnizorul si, respectiv, clientul pot sugera modificarea oricarei clauze contractuale subordonate unor noi scale de exigente.

n     Costul logisticii. De multe ori obiectivele producatorilor sunt departe de a satisface nevoile clientilor. In ideea maximizarii profitului, producatorii ignora importanta permanentizarii pozitiei lor pe piata prin realizarea deplina a exigentelor consumatorilor si privilegiaza productia cantitativa, de masa, in timp ce acestia din urma, dispersati si eterogeni, asteapta o marfa sau un serviciu diferentiat, in cantitati reduse, personalizate.

Ponderea activitatii comerciale si a celorlalte sectoare in economie este masurata prin mijloace aflate in concordanta cu aportul de valoare adaugata si indicatorii de ocupare, direct proportional, pe intreaga economie.

In baza acestor criterii   comertul reprezinta in anul 2001 mai mult de 17% din valoarea adaugata realizata la nivel comunitar, 12 % in Japonia, si 18% in SUA.

The sector also accounted for a considerable share of total employment: 16 per cent in the European Union; 19 per cent in the United States; and 18 per cent in Japan.

Since 1985 the real growth of value added has been higher in this sector than in the total economy in the United States and in Japan, while it has been slightly lower in the European Union.

Between 1985 and 1997, however, sectoral employment in the European Union grew faster than in the total economy, while employment in commerce in the United States grew in line with that of the total economy. In Japan the rate of growth in commerce sector employment was lower than that of the economy as a whole.

The Distribution Sector and the Development Process: Are There Patterns? Yes!!!!!!

(James H. Anderson Roger R. Betancourt, 1999)‏

Pe baza modelarii de serii statistice cuprinzand 34 de ani (1950-1983) si 74 de tari, autorii ajung la concluzia ca exista o puternica legatura intre procesul de dezvoltare si dezvoltarea comertului, masurata ca pondere a acestuia in PIB.

Exista o legatura de forma unui „U” inversat intre nivelul de dezvoltare al unei tari si ponderea in PIB a comertului.

Explicatia consta in aceea ca atunci cand nivelul de dezvoltare este mai scazut, ponderea comertului creste ca efect al adancirii specializarii, dar aceasta descreste la nivele de dezvoltare inalte datorita epuizarii cresterilor de rentabilitate ca efect al economiilor de scara si declinului posibilitatilor de substitutie in consum a altor produse si servicii de catre serviciile de comert.

Ponderea comertului in valoarea adaugata

	Uniunea Europeana		Romania

Ponderea comertului in numarul de intreprinderi

Discrepante regionale privind

Numarul de unitati comerciale la 1000 de locuitori (media=9)‏

Discrepante regionale privind

Numarul de personal din comert la 1000 loc. (media=37)‏

Discrepante regionale privind

Cifra de afaceri realizata in comert la 1000 loc.

(media=17,5 mld. Lei vechi)‏

Discrepante regionale privind

Investitii brute realizate in comert la 1000 loc.

(media=1460 mil. Lei vechi)‏

Discrepante regionale privind

Investitii brute realizate in comert la 1000 loc.

(media=687 mil. Lei vechi)‏