POLITICA FINANTELOR FIRMEI - Analiza diagnostic a finantelor firmei

POLITICA FINANTELOR FIRMEI - Analiza diagnostic a finantelor firmei

Politica monetara reprezinta obiectivul strategiei economice iar problemele monetar-financiare se afla in centrul atentiei politicii globale, deoarece au efecte multiple asupra pozitiei tarii in raport cu alte state. Fata de situatia in care se afla economia romaneasca este important sa se implementeze un proces de restructurare a politicilor aplicate, astfel incat sa se obtinǎ schimbarile necesare realizarii echilibrului macroeconomic.Pentru realizarea acestui obiectiv este necesarǎ obtinerea unei stabilitati monetare intrucat se poate vorbi de stabilitate macroeconomica numai atunci cand la nivelul microeconomic al agentilor operatori, situatia este buna iar relatiile economice si financiare intre acestia se desfasoara in mod normal.

Stabilitatea monetar-valutara este inca fragila in economia tarii noastre si, ca urmare se impune a fi integrata in procesul de asigurare a unui echilibru optim in economia romaneasca acutala constituind totodata o componenta principala a procesului de depasire a dezechilibrului din economia Romaniei.

Mediul in schimbare in care opereaza firmele genereaza noi oportunitati de afaceri, dar presupune totodata si riscuri mai complexe si mai diverse, care sunt o provocare pentru abordarile traditionale ale managementului , pe care firma trebuie sa le gestioneze cat mai adecvat pentru a putea supravietui concurentei si pentru a sustine cresterea economica indusa de sectorul privat.

Se impune realizarea unei actiuni de trasare a unei linii de demarcatie intre metodele de gestiune si instrumentele de monitorizare a riscurilor, intrucat, prin monitorizarea riscurilor se intelege identificarea, evaluarea si controlul politicilor si practicilor privind managementul riscului unei firme, care permit detectarea problemelor cu care se confrunta, iar gestiunea riscurilor consta in ansamblul metodelor de administrare a riscurilor in vederea limitarii, divizarii si finantarii lor, precum si diminuarii expunerii la risc a fiecarei firme din Romania.

In ceea ce priveste riscul de lichiditate, determinat de gradul de necorelare a scadentelor dintre posturile de activ si cele de pasiv, o sarcina extrem de importanta a managementului este aceea de estimare si acoperire corecta a nevoilor de lichiditate, intrucat rentabilitatea unei firme poate fi afectata negativ pe termen lung daca aceasta detine in portofoliu prea multe active lichide comparativ cu necesarul sau, dar pe de alta parte prea putine lichiditati pot crea mari probleme financiare.

Managementul riscului de lichiditate se focalizeaza pe finantarea mixta de la marii creditori si de la micii creditori, pe expunerea la riscul marilor deponenti si pe modul in care firma se bazeaza sau nu pe surse individuale de finantare.

Un bun sistem de planificare financiara are rolul de a diminua riscul insuficientei de fonduri proprii pentru acoperirea eventualelor pierderi. In sectorul economic riscul de insolvabilitate este mai ridicat decat in cadrul altor activitati avand in vedere functia de intermediere financiara din partea bancilor, drept pentru care, in vederea contracararii tendintei bancilor de a-si maximiza profitul prin utilizarea intensiva a fondurilor proprii.

Probleme pentru test grilǎ:

Gestiunea riscurilor constǎ in:

a) interventia firmei asupra elementelor de activ in situatia diminuǎrii profitului;

b) ansamblul metodelor de administrare a riscurilor;

c) utilizarea analizei diagnostic a managementului financiar privind elementele extrabilantiere;

d) analizarea amortizǎrii si a provizioanelor calculate;

e) utilizarea rezervelor pentru acoperirea pierderilor din activitatea de exploatare.

Monitorizarea riscurilor se realizeazǎ prin:

a) evaluarea potentialului de crestere a veniturilor;

b) controlul operatiunilor activitǎtii de exploatare a firmei;

c) identificarea, evaluarea si controlul politicilor si practicilor privind managementul riscului;

d) analiza imobilizǎrilor corporale si necorporale ale firmei;

e) determinarea fluxurilor activelor circulante din bilantul contabil.

Obiectivele analizei diagnostic a managementului financiar sunt:

a) cresterea cifrei de afaceri, realizarea investitiilor programate si promovarea firmei pe piata tintǎ;

b) maximizarea valorii firmei fǎrǎ a apela la imprumuturi;

c) maximizarea valorii firmei, cȃnd costul capitalului imprumutat depǎseste rentabilitatea economicǎ;

d) minimizarea riscului financiar prin diminuarea indatorǎrii;

e) rentabilitatea financiarǎ sǎ fie inferioarǎ rentabilitǎtii economice.

Sistemul analizei diagnostic a raportǎrilor manageriale are urmǎtoarele componente:

a) cash-flow-ul si echilibrul financiar al firmei;

b) evaluarea firmei pe baza coeficientului indatorǎrii globale;

c) impactul nefavorabil asupra rentabilitǎtii economice a firmei dacǎ nivelul acesteia este superior ratei dobȃnzii la creditele utilizate;

d) analize economice si diagnosticul financiar al firmei, planificarea si bugetele firmei;

e) planurile financiare si nonfinanciare ale firmei.

Stabilirea diagnosticului financiar al firmei se realizeazǎ prin:

a) determinarea resurselor de trezorerie cu gradul cel mai mic de exigibilitate;

b) determinarea indicatorilor economico-financiari;

c) rezultatul financiar al firmei obtinut ca urmare a utilizǎrii capitalului social;

d) compararea rentabilitǎtii economice cu cea financiarǎ;

e) impactul rentabilitǎtii financiare asupra costului capitalului imprumutat.

Cu ocazia organizarii de catre Banca Nationala a Romaniei a seminarului ' Politica monetara : Evolutii si provocari ' a fost prezentata modalitatea de configurare a regimurilor de politica monetara sub asumtia normalitatii si stabilitatii proceselor economice si cadrului institutional in contextual carora se aplica.

Scopul demersului :

1.a reprezentat examinarea robustetii regimurilor de politica monetara (cu precadere a tintirii inflatiei) la circumstante economice neuzuale in ultimii 20 de ani care au constat in:

-turbulente semnificative pe pietele financiare internationale;

-perspectivele unor rate mai inalte si persistente ale inflatiei determinate de socuri de natura ofertei (alimente si materii prime);

-implicatiile gestiunii de crizǎ, cu orizont pe termen scurt a dificultatilor in anumite sectoare financiare nationale de anvergura internationala.

Analiza a fost realizata din doua perspective:

-relevanta abordarii academice, ce poate fi utilǎ din perspectiva cercetarilor efectuate pana in prezent pentru viitoarea conduita a politicii monetare;

-abordarea din perspectiva practicii decidentilor la nivel macroeconomic.

In ce priveste perspectiva academica s-au subliniat unele consecinte ale turbulentelor semnificative si persistente pe pietele financiare internationale.

Astfel, desi aceste situatii au fost declansate in economia SUA au avut si o importanta rezonanta globala ceea ce a conclus la inregistrarea unei diminuari majore a increderii in sustinerea pietelor financiare, si a tendintei de reducere a expunerilor fata de entitatile percepute drept potential mai riscante.

Decuplarea economiilor emergente fata de o asemenea situatie a fost in mare parte iluzorie, desi acestea sunt presupuse a evidentia un anumit grad de rezilienta in principal datorita urmatoarelor motive :

.Robustetea regimurilor ancorate pe agregate monetare sau curs de schimb, este limitata in aceste conditii datorita unor factori dintre care se exemplifica:

-efectuarea de injectii de lichiditate in scopul prevenirii materializarii riscului sistemic la nivelul stabilitatii financiare care pot afecta dinamica agregatelor, in special a celor in sens larg;

-modificarile semnificative ale preturilor unor categorii de active tranzactionabile de catre intermediarii financiari nerezidenti cu efecte asupra evolutiilor cursurilor de schimb;

-efectele de avutie si bilant manifestate la nivelul agentilor economici rezidenti care au fost de naturǎ sa complice,suplimentar sarcina politicii monetare.

Perspectiva academica abordatǎ in cadrul seminarului a mai scos in evidenta si urmatoarele aspecte :

.Tintirea inflatiei este perceputa pe plan teoretic drept potential mai robusta intrucat:

-in economiile emergente, aceasta se aplica deja in conditiile unor volatilitati mai pronuntate ale ratelor inflatiei si nivelului activitatii reale;

-tintirea inflatiei pare sa intareasca rolul de absorbire a socurilor pentru sectorul real jucat de cursul de schimb iar efectul este discutabil ca evidentǎ empiricǎ asupra ratelor de sacrificiu;

-actiunea de tintire a inflatiei apare drept mai robusta decat alte regimuri de poltica monetara in conditiile unei diminuari bruste si de proportii a fluxurilor de capital de care beneficiaza o economie sau ale dominantei financiare inteleasa ca o indepartare a bǎncii centrale de la tintǎ in conditiile unor dificultati semnificative in sectorul financiar;

-tintirea inflatiei poate fi teoretic configurata pentru a interactiona mai bine cu regimuri alternative de politica fiscala si a reactiona la modificarile excesive ale preturilor unor active. O configurare speciala a actiunii este perceputa ca eficace chiar in conditiile existenṭei unei capcane a lichiditatii.

. Recomandarile teoretice vizeaza.

-formulari flexibile ale tintirii inflatiei;

-utilizarea avantajelor transparentei si comunicarii pe care le implica tintirea inflatiei in comparatie cu aplicarea altor regimuri de politicǎ monetara, acestea fiind utile in special in circumstante neobisnuite (ex. crize financiare);

-rolul cursului de schimb, inclusiv ca stabilizator in conditiile unor surprize inflationiste peste tinta planificata.

.Convergenta cu recomandarile teoretice in a acorda atentie flexibilitatii regimului de politica monetara aplicat, referitoare la:

-elementele luate in calcul care variaza de la dorinta evitarii fluctuatiilor reale majore la gestionarea modificarilor preturilor activelor si chiar la moderarea presiunilor de apreciere a cursului de schimb;

- consens in formare asupra utilitatii formularii tintelor inflatie nu la nivelul unui an, ci al termenului mediu (3-5 ani) sau chiar la nivelul unui ciclu de afaceri.

Importanta stabilitatii financiare drept premisa si obiectiv complementar al asigurarii sustenabile a stabilitatii preturilor care consta in:

cresterea calitatii si a sferei de cuprindere a activitatilor de reglementare si supraveghere a ansamblului sistemului financiar;

- ransparenta sporita impusa institutiilor financiare cu accent asupra informarii publicului in legaturǎ cu activitatea supraveghetorilor;

-stress testing la diferite niveluri, schimb de informatii/colaborare intre supraveghetorii nationali ai grupurilor financiare internationale;

Pragmatism in implementarea politicii monetare si utilizarea comunicarii;

Provocarea majora, respectiv evitarea conflictului de obiective in politica monetara si asigurarea primatului stabilitatii preturilor.

La nivelul Romaniei s-a apreciat ca utile si necesare initierea  de actiuni pentru:

Abordarea intro maniera flexibila a tintirii inflatiei avand in vedere

perspectiva unei traiectorii dezinflationiste pe termen mediu fezabile;

-sustenabilitatea castigurilor dezinflationiste realizate;

-accent asupra gestiunii de risc la nivel macroeconomic si al stabilitatii financiare in implementarea tintirii inflatiei .          

Evitarea agravarii dezechilibrelor existente fara a transforma variabilele macroeconomice aferente in tinte ale politicii monetare.

Utilizarea instrumentelor neortodoxe cu recunoasterea exactǎ a eficacitatii limitate in timp a acestora prin

-urmarirea ancorarii eficace a anticipatiilor inflationiste fara modificarea traiectoriei dezinflationiste anuntate;

-rolul necesar jucat de celelalte componente ale mix-ului de politici in gestionarea cererii agregate si asigurarea stabilitatii macroeconomice.

Riscuri derivand din actualul context economic international, si anume:

riscuri limitate din perspectiva cresterii economice, inclusiv prin canalul schimburilor comerciale externe;

-evaluarea riscurilor asupra fluxurilor financiare prin prisma continuarii  inregistrarii unor expuneri mai moderate pe Romania. In acest sens actiunea de stress test efectuata de BNR releva absenta riscului sistemic prin nevoia de limitare a acumularii de credite in valuta;

-persistenta indepartarii temporare de la traiectoria inflationista anuntata si mentinerea credibilitatii bancii centrale.