Repere ale creditarii bancare

Repere ale creditarii bancare

Pentru multi observatori principala operatiune bancara este creditarea. Intr-adevar, intre plasamentele bancilor, pe primul loc se situeaza creditele. Felul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta intr-un mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local sau national. Pe de alta parte, orice banca isi asuma, intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cand unii dintre debitori nu-si onoreaza obligatiile. Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiunile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism. Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a conducerii bancii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauza a falimentelor bancare. Dupa cum se arata intr-un raport al Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele principale ale falimentelor bancare din aceasta tara in anii '80, intre acestea se inscriu:             

neatentia in formularea normelor de creditare;          

– prezenta unor conditii de creditare prea generoase cuplata cu lipsa unor normative clare;  

– nerespectarea normelor interne de creditare de catre personalul bancii;

– concentrarea riscanta a creditelor pe anumite piete;

– slabul control exercitat asupra personalului (inspectori);                            

cresterea excesiva a valorii portofoliului de credite, peste posibilitatile rezonabile ale bancii de a acoperi riscurile;

– sisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme;

– recunoasterea fluxului de trezorerie al clientilor;      

– creditarea preferentiala (sub conditiile de piata).

Pentru a depasi deficientele sistemice si procedurile de acest gen, care duc la cresterea pierderilor de portofoliu de credite, bancile trebuie sa conceapa si sa implementeze politici de creditare performante si sa angajeze/pregateasca un personal cu un profesionalism ireprosabil, care sa inteleaga si sa respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar sa existe un feed-back permanent prin care conducerea bancii sa fie informata despre eficacitatea procesului de control al calitatii creditelor, astfel incat cele cu probleme sa fie detectate si corectate (in limita posibilitatilor) din timp.

Bancile sistemul sangvin al economiei

Tranzactia financiara: in urma cu 100 de ani tranzactiile financiare nu aveau o viata de sine statatoare. Ele erau simple contrapartide ale relatiilor marfare din societate (vanzari sau cumparari de marfuri).

In prezent acordarile de credite, schimburi de valute, plasamentele in banci sunt tranzactii economice propriu-zise, nu au o componenta materiala, marfara. Deci sunt autonome si le numim tranzactii financiare (vanzari -; cumparari de bani). Locul unde se desfasoara tranzactiile financiare este sistemul financiar-bancar care poate fi definit drept totalitate a institutiilor financiar-bancare, reglementarilor de natura financiar-bancara si a tehnicilor financiar-bancare din societate. Complexitatea tranzactiei financiare implica in mod evident o impartire a sistemului financiar-bancar. Schematic sistemul financiar-bancar il impartim in 2 componente: sistemul monetar si sistemul financiar. SM ii sunt specifice tranzactiile financiare al caror termen de desfasurare este mai mic de 1 an;SF ii sunt specifice tranzactiile financiare al caror termen de derulare este mai mare de 1 an de zile.

Cele 2 subsisteme (M si F) la randul lor se pot imparti in:             

- sistem monetar (SM):

- Propriu-zis in care se vand active financiare care au o lichiditate foarte mare, bani propriu-zisi; Institutia care coordoneaza activitatile din aceasta sfera este banca centrala, termenele tranzactiilor fiind de 1 saptamana, cel mult o luna de zile.

- Sistemul bancar: institutiile membre ale sistemului bancar sunt toate intreprinderile ce poarta numele de banci si desfasoara comert de banca. Termenele pe care se tranzactioneaza banii sunt de cel mult 1 an de zile. - Sistemul financiar (SF):

a)viata de capital (bursa de valori, piata de valori mobiliare neorganizata);

b). - Piata institutiilor de asigurari;

c). - Piata creditelor pe termen mediu si lung.

Din punct de vedere contabil separarea institutiilor in intreprinderi ce apartin sistemului monetar si intreprinderi ce apartin sistemului financiar se face prin aceea ca primele au capacitatea de a crea moneda, pe cand cele din a doua categorie utilizeaza moneda creata de primele.

2. Sistemul bancar al oricarei economii este format din totalitatea intreprinderilor cu functiuni de banca. Mai cuprinde instrumentele si tehnicile bancare, precum si reglementarile activitatii de banca. Exista 2 moduri de organizare a sistemelor bancare. Un sistem specific economiilor de comanda, planificate numit monist, el se caracterizeaza prin aceea ca exista o singura banca.                       

NOTA: Este posibil ca in economiile planificate sa fi existat in anumite perioade si alte banci, dar acestea erau subordonate in mod direct bancii unice, ele reprezentand mai degraba niste directii ale bancii unice, dotate cu o larga autonomie.                        Al doilea sistem de organizare este specific economiei de piata, este un sistem dual si are drept principala caracteristica structurarea bancilor din economie pe 2 nivele:

- pe primul nivel se situeaza banca centrala;          

- pe al doilea nivel se situeaza celelalte banci din economie, numite banci comerciale.    

O alta caracteristica a acestui mod de organizare este aceea ca publicul, intreprinderile si populatia nu au relatii directe cu banca centrala, intrand in relatie numai cu bancile comerciale. Banca centrala are relatii numai cu bancile comerciale. In economia de piata pe langa banca centrala si bancile comerciale mai exista si alte intreprinderi cu functiuni comerciale (unele dintre ele putand purta chiar numele de banca, dar ele un fac parte din sistemul bancar pentru ca prin operatiile efectuate sau reglementarile in vigoare nu au voie sa creeze moneda, capacitate de plata, le numim cvasibanci (semibanci).

Putem include bancile de afaceri, societatile de leasing si factoring, societati de investitii, cluburile de afaceri.          

3. Banca centrala sau de emisiune este cea mai importanta institutie a sistemului. Ea conduce, coordoneaza si organizeaza intreg comertul de banca.        

Functiile primordiale ale ei sunt:                                           

functia de emisiune;                                                   

functia de creditare;                                                               

functia de centru valutar;

functia de banca a bancilor;                                                   

functia de banca de stat.      

Functia de banca de emisiune consta in aceea ca Banca Centrala este singura entitate din economie care emite bilete de banca (bancnote) si bate moneda metalica. Ea se ingrijeste de punerea in circulatie a bancnotelor si monedelor si respectiv retrage din circulatie bancnotele si monedele uzate sau deteriorate. Initial emisiunea monetara a Bancii Centrale care este inregistrata din punct de vedere contabil in pasivul bilantului avea drept contrapartide in activul bilantier aurul. Cu timpul alaturi de aceasta contrapartida s-au adaugat valutele, bancnotele si monedele efective sau de cont emise de alte state. In prezent ca urmare a faptului ca nu mai circula bancnote sau monede cu valoare deplina, drept contrapartida a emisiunii monetare, avem pe langa cele anterior mentionate si creditele pe care le acorda Banca Centrala. Functia de creditare decurge, rezulta din functia de emisiune monetara pentru ca una din contrapartidele de activ ale emisiunii monetare o constituie chiar creditul pe care Banca Centrala il acorda bancilor comerciale. Acordand un credit, Banca Centrala creaza capacitate de plata, adica moneda. O parte din ea se poate transforma cu timpul in moneda efectiva, bilete de banca si moneda metalica.                                         Functia de centru valutar: Banca Centrala reglementeaza schimbul valutar al unui stat poate stabili cursul de schimb, pastreaza rezervele valutare ale statului, actioneaza pe piata pentru mentinerea stabilitatii monetare si reprezinta statul in relatiile monetare internationale. Functia de banca a bancilor: intelesul acestei functii este acela ca Banca Centrala are pentru bancile comerciale acelasi rol pe care acestea din urma il au pentru intreprinderi si pentru populatie. In legatura cu aceasta functie intre Banca Centrala si bancile comerciale apar 2 fluxuri:

- un flux de la Banca Centrala catre bancile comerciale in procesul creditarii acestora din urma;    

- un flux de la bancile comerciale la Banca Centrala in procesul constituirii de depozite ale acestora la Banca Centrala.    

Bancile comerciale isi constituie depozite la Banca Centrala din cel putin 2 motive:

- asigurarea (protejarea) depozitelor pe care bancile comerciale le primesc de la intreprinderi si populatie.    

- Mijlocesc circulatia monetara (faciliteaza platile din economie).