CLASIFICAREA SI MODUL DE ORGANIZARE A BURSELOR DE MARFURI

CLASIFICAREA SI MODUL DE ORGANIZARE A BURSELOR DE MARFURI

1. Clasificarea si cerintele burselor

Piata bursiera sau bursa in sens larg este formata din mai multe piete bursiere (burse). Varietatea burselor care compun piata bursiera este consecinta criteriilor luate in considerare la delimitarea acestora. Cele mai utilizate criterii sunt: varietatea tranzactiilor; forma de organizare; accesul participantilor.

In functie de gama si varietatea tranzactiilor incheiate, bursele de marfuri pot fi clasificate in doua mari grupe :

Bursele generale, care tranzactioneaza cele mai variate marfuri, precum si titluri de proprietate. Astfel de burse sunt, de exemplu, cele din Amsterdam, Lima, Rio de Janeiro, ele purtand denumirea simpla de bursa.

Bursele specializate, care spre deosebire de cele generale, se ocupa cu o gama determinata de marfuri, uneori chiar o singura marfa. Astfel de burse au mentionat in denumirea lor si specificul activitatii pe care o desfasoara : " London Metal Exchange " ( Bursa de Metale de la Londra ), " New York Cotton Exchange " ( Bursa de bumbac de la New York ).

Ca urmare a ponderii ridicate a tranzactiilor incheiate la unele burse de marfuri in cadrul comertului international cu unele produse, acestea se numesc burse caracteristice. Ele dau nota dominata atat in ceea ce priveste cantitatile de marfuri oferite, cat si in stabilirea preturilor. Activitatea acestor burse se desfasoara in zonele producatoare sau in zonele de mare consum, unde indeplinesc si rolul de redistribuitor al acestor marfuri.

Din punctul de vedere al formei de organizare se disting urmatoarele tipuri de burse:

Burse private, infiintate si organizate de particulari, de multe ori sub forma de societati pe actiuni, de asociatii comerciale sau de camere de comert constituite pe baza unor statute de functionare adoptate de catre fondatori. Constituirea bursei si functionarea ei se face cu aprobarea statului pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea. De exemplu, bursa din Londra - " Royal Exchange " - functioneaza pe baza unei aprobari regale, denumita " charter ".

Bursele infiintate si administrate de stat.

In functie de criteriul de admitere a participantilor exista :

Burse la care participarea este nelimitata, cu conditia de a se respecta dispozitiile interne specifice. De la aceasta regula, legea prevede exceptii in sensul interzicerii participarii la bursa a persoanelor care au comis delictul de inselaciune. Accesul este gratuit sau contra unei taxe de frecventare.

Burse la care accesul este limitat numai membrilor acestora sau acelora care au obtinut autorizatii speciale din partea conducerii burselor.

Functiile economice si comerciale ale burselor de marfuri

Bursele de marfuri a comertului international, indeplinesc anumite functii economice cu implicatii profunde asupra vietii economice contemporane.

Principalele functii economice ale burselor de marfuri sunt urmatoarele :

1. Exercitarea. Bursele de marfuri, ca piete caracteristice ale economiei de piata si forma de organizare unei influente determinante asupra comertului international cu produse de baza. Cotatiile ,,la disponibil" ("spot") si "la termen" ("forward") se afla la baza majoritatii contractelor realizate in comertul cu cereale, bumbac, cafea, cacao, zahar, cornute vii, lana, cositor, aluminiu, metale pretioase, placaj, produse petroliere.

Functia de informare a participantilor la burse asupra disponibilitatilor de marfa, ca si a cererilor din lumea intreaga. Legatura care se stabileste intre diferitele piete ale produselor face sa fie cunoscute operativ cotatiile burselor, preturile mondiale fiind influentate de cotatiile principalelor burse din lume.

Bursele de marfuri, prin promovarea si publicarea unor informatii diverse, permit evaluari pentru perioade curente cat si viitoare, pentru perioade la termen. Informatiile referitoare la preturile la termen intereseaza deopotriva pe toti cei care fac uz de bursa : comercianti, producatori, fermieri si chiar pe speculatorii care folosesc cotatiile la termen pentru vanzari la termen si cotatiile "spot" pentru vanzari de marfuri disponibile pentru livrare. Aceste informatii constituie un adevarat ghid in programarea actiunilor viitoare.

3. Functia de stabilizare si destabilizare se realizeaza prin intermediul operatiunilor la termen ce faciliteaza la randul lor operatiunile speculatorii. Fenomenul nu trebuie supraestimat intrucat el are loc pe perioade foarte scurte de timp ( cateva zile, saptamani, in decursul a catorva ani ) in timp ce influenta stabilizatorie are un caracter continuu.

4. Functia de stabilire de preturi reprezentative pentru produsele de baza, care reflecta toti factorii de influenta : raportul cerere - oferta, modificarea cursurilor de schimb, evolutia preturilor pe piata respectiva, evolutia unor evenimente politice sau sociale mai importante, care pot sa afecteze, intr-o masura sau alta, atitudinea vanzatorului si cumparatorului.

In legatura cu aceasta functie s-au facut numeroase critici din partea politicienilor, consumatorilor si producatorilor, intrucat evolutia preturilor nu concorda cu opinia lor despre realitate. Obiectul acestei critici este confundat, deoarece nu bursa este aceea care decide preturile, ci interactiunea dintre ordinele de a cumpara sau de a vinde care ajung pe piata ( prin intermediul brokerilor ) venind din toata lumea, bursa fiind doar un barometru.

Concentrarea comenzilor pe una sau doua piete la termen pentru o marfa este vitala pentru ca preturile sa reflecte fidel situatia ofertei si cererii mondiale. Daca pietele sunt fragmentate, apare sansa unui membru de a castiga o pozitie dominanta, dar acest lucru distorsioneaza preturile si are drept urmare atrofierea situatiei micilor piete din cauza lipsei de activitate comerciala.

5. Functia de favorizare a liberei concurente. Bursele de marfuri se apropie de idealul concurentei perfecte. Prin metoda de comercializare specifica burselor, care are loc dupa un program anumit pe baza strigarilor libere, este imposibil ca un individ sau un grup sa exercite o influenta negativa asupra preturilor.

6. Functia de asigurare impotriva riscurilor. Bursele de marfuri ofera facilitati pentru operatiuni de "hedging" impotriva fluctuatiilor preturilor, ceea ce permite comertului cu marfuri sa se desfasoare fara riscuri.

7. Functia de a oferi indicatii asupra nivelului preturilor unor marfuri la un anumit termen. In vederea stabilirii unui pret corect si rezonabil care sa reflecte toti factorii de influenta este necesara existenta unui punct de intalnire unde sa se vanda si sa se cumpere o marfa, chiar daca si numai pe hartie, preturile fiind influentate nu numai de raportul cerere - oferta, ci si de alti factori ( inflatia, modificarile cursurilor valutare, grevele ).

8. Analiza functiilor economice ale burselor de marfuri dezvaluie, in acelasi timp, importanta economica a acestora in comertul international care poate fi redata succint prin urmatoarele : constituie o piata caracteristica pe care se concentreaza cererea si oferta privind anumite genuri de marfuri, unde operatiunile sunt incheiate pe baza unor conditii bine determinate ; exercita o influenta determinanta asupra comertului mondial cu produse de baza; influenteaza nivelul preturilor ce se formeaza in afara burselor; constituie locul in care se concentreaza informatiile cu caracter economic si politic ; tranzactiile de bursa inlatura o parte din riscul de productie si din riscul comercial ; ele sunt folosite si de alte organisme de piata pentru incheierea tranzactiilor.

Din aceste functii reiese ca rolul burselor se concretizeaza in asigurarea circulatiei libere a marfurilor si valorilor la un pret care reflecta situatia economico - financiara a producatorilor si emitentilor. Pentru a-si indeplini functiile si rolul, bursele trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: lichiditate, eficienta, transparenta, corectitudine si adaptabilitate.

3. Mod de organizare

O analiza atenta a modului de organizare a burselor de marfuri scoate in evidenta, pe de o parte, faptul ca acest proces a fost de durata, conturandu-se de-a lungul timpului, iar pe de alta parte, ca el este asemanator in aproape toate tarile, existand mici deosebiri privitoare doar la statutul intern.

Organizarea, conducerea si administrarea burselor se realizeaza diferit de la tara la tara si de la bursa la bursa in functie de cadrul legislativ general, de regulamente proprii si caracteristicile pietei in care institutia bursei activeaza.

In literatura de specialitate se contureaza un model de organizare care include patru organisme :

organele de decizie ;

organele de executie ;

organele de consultanta ;

organele de control.

1. Organele de decizie cuprind :

adunarea generala - in cazul burselor constituite ca SA ;

asociatia bursei - in cazul asociatiilor fara scop lucrativ ;

In principal aceste organe de decizie isi au ca scop lucrativ :

elaborarea si modificarea statutului si regulamentelor de functionare ;

desemnarea organelor de conducere permanenta si a comitetelor de bursa;

numirea si aprobarea cadrelor de conducere;

supravegherea si controlul general al activitatilor bursei.

Organele de executie urmaresc desfasurarea normala a activitatilor curente a bursei prin angajati cu functii de raspundere si prin functionari cu rol operativ. Principalele departamente operative sunt organizate in functie de modul de organizare al tranzactiilor. (Exemplu privind principalele departamente pentru cotatii, de supraveghere a pietei, de clearing, informativ, de analiza si cercetare-dezvoltare, de relatii internationale si de relatii cu publicul, la care se adauga o serie de servicii functionale pe probleme tehnice, de personal, administratie etc.)

3. Organele consultative au rol de a asista si consilia prin specialisti si experti, organele de conducere ale institutiei si se numesc generic comitete. Aceste organe de conducere au atributii permanente sau speciale. Pentru atributiile permanente functioneaza in general patru tipuri de comitete :

de supraveghere ;

pentru membri ;

pentru etica profesionala ;

pentru operatiuni cu produse noi bursiere.

Atributiile speciale se refera la informatizarea si aranjarea bursei din punct de vedere functional si ambiental.

4. Organele de control lucreaza in colaborare cu comitetul de supraveghere si cel de etica si raspund in fata Adunarii Generale. Personalul de control este format din specialisti, experti sau cenzori alesi fie din membrii bursei, fie din membri ai organismelor si institutiilor financiare centrale, ca reprezentanti ai statului.

Ca o concluzie se poate spune ca institutia bursei este astfel conceputa incat sa creeze conditii eficiente pentru actiunea fortelor pietei libere, asigurand servicii si facilitati care sa sporeasca atractivitatea pentru astfel de piete. In primul rand atractivitatea este data de sitemul de tranzactii care permite realizarea profiturilor aferente intrucat o retea de telecomunicatii eficienta asigura diseminarea instantanee pe plan international a preturilor si volumului de tranzactii din cadrul bursei respective.

Sediul burselor este stabilit in cladiri special construite. ,,Parterul" sau ,,ringul" bursei, respectiv ,,corbeille", este o sala suficient de mare unde se desfasoara activitatea propriu-zisa a bursei. Tranzactia ringului s-a nascut la London Metal Exchange (LME), unde sala de tranzactii era o camera incapatoare fara mobilier. In momentul cand un membru al bursei desena cu creta pe podea un cerc mare si striga ,,ring-ring", membrii bursei care doreau sa tranzactioneze ocupau locuri in jurul cercului.

,,Ringul" desemneaza locul tranzactiilor si are, de obicei, forma circulara, fiind foarte aglomerat si zgomotos. Aici au loc negocierile, iar brokerii sunt obligati sa-si transmita ofertele sau sa-si faca cunoscute confirmarile cu voce tare, sau prin semne ale mainii. La bursa din Chicago - cea mai mare din lume - exista sapte ringuri care functioneaza concomitent.

Rolul cel mai important in desfasurarea operatiunii la bursa il detin intermediarii sau mijlocitorii. Mijlocitorii care sunt folositi la burse sunt denumiti brokeri sau dealeri. Brokerii sunt asezati in jurul ringului pe trepte in functie de luna pentru care se incheie tranzactia. Brokerii nu au independenta decizionala, fiind functionari ai firmelor pe care le reprezinta. Ei primesc ordine de la persoane din afara bursei. Desi reprezentant al mandantului, brokerul nu figureaza ca parte in contractul incheiat intre acesta si tert, deoarece nu are nici posesia si nici controlul cu privire la marfurile asupra carora se negociaza. Perfectarea tranzactiei marcheaza finalizarea rolului brokerului, parti contractante fiind numai vanzatorul si cumparatorul. Remuneratia sa consta din comisionul pe care il incaseaza in urma tranzactiei efectuate si care poarta numele de ,,brokerage".

Dealerul numit si jobber incheie operatiuni si pe cont propriu si el are legatura directa cu Comitetul, de regula prin intermediul brokerului. Ei executa ordinele primite telefonic si raporteaza tot telefonic despre modul de indeplinire a lor. Daca castigul brokerului consta in comision, cel al dealerului consta in diferenta de pret (curs). Firmele de comert numite si firme de brokeraj sunt intermediari care executa doleantele clientilor.

Participantii la burse sunt, de regula, oameni de afaceri, comercianti, producatori si consumatori care vand sau cumpara marfuri cu livrare prompta si plata cash; producatori, consumatori, comercianti, banci care investesc in marfuri ce urmeaza sa fie livrate la termen; comerciantii, producatorii si consumatorii care folosesc bursele de marfuri pentru a incheia operatiuni de hedge in scopul evitarii fluctuatiilor de pret intre data contractarii si cea a livrarii marfurilor; speculatorii, care isi risca banii in vederea obtinerii de profituri; mijlocitorii si speculatorii; primii incheie tranzactii pentru evitarea sau reducerea riscurilor provenite din fluctuatiile de pret, ultimii accepta riscul ce decurge din operatiunile de bursa in scopul obtinerii de profit.

Intre participantii permanenti si membrii bursei sunt deosebiri care decurg din uzuantele existente. Membrii bursei sunt persoane fizice sau juridice, de regula, specializati in comertul cu produse ce fac obiectul de activitate al bursei. Un membru al bursei are drepturi si obligatii. Dintre drepturile lui amintim pe acela de a frecventa bursa, de a alege si a fi ales in ,,Comitetul bursei", in Comisia de arbitraj sau alte comisii infiintate in cadrul bursei etc., mai mult, incheierea afacerilor este o functie a membrilor bursei, care joaca rolul de intermediari profesionisti la realizarea operativa de vanzari-cumparari cu marfuri la burse. Se poate observa ca dreptul de tranzactionare la bursa este monopolizat de membrii sai, fiecare membru avand pe ringul bursei un reprezentant, un broker. Dintre obligatii, amintim pe acelea de a respecta dispozitiile in vigoare la bursa respectiva, depunerea unei cautiuni, adica o anumita suma de bani pentru garantarea obligatiilor rezultate din operatiile pe care le incheie la bursa; achitarea cotizatiei anuale si a celei speciale pe care o plateste odata cu obtinerea calitatii de membru.

In vederea obtinerii calitatii de membru se au in vedere o serie de conditii: frecventarea anterioara a bursei in decursul unei perioade amintite, detinerea unei firme proprii sau exercitarea unei anumite activitati, recomandarea din partea unui anumit numar de membri ai bursei si garantarea acestora pentru solicitant. Membrii burselor difera de la o bursa la alta. In cazul burselor cu Casa de clearing, membrii sunt foarte numerosi, dar in practica numai un numar limitat au un loc la burse. In ceea ce priveste bursele de mandanti, cum este cazul LME din Londra, aceasta se bizuie pe un numar redus de membri - circa 30 maximum (vezi anexa 1, inclusiv tabelul 1).

Numarul limitat al membrilor bursei nu afecteaza negativ volumul tranzactiilor, intrucat prin intermediul membrilor bursei se pot incheia un numar nelimitat de afaceri.

Anexa 1 - Conditiile pentru a deveni membru al bursei sunt reglementate de institutia bursei si actele normative privind piata. Aceste conditii pentru bursele reprezentative din SUA, Japonia, Marea Britanie si Romania sunt prezentate in tabelul 1.

Anexa 2 - Membrii bursei asigura conducerea acesteia prin organele de conducere care se concretizeaza intr-o structura organizatorica din ansamblul modelelor de conducere si organizare al burselor se poate desprinde un model general care include organe de decizie, organe de executie, organe cosultative si organe de control. Prezentarea generala si particularuzarea in cazurile Japoniei si Romaniei sunt prezentate in tabelul

Concretizarea modelului general de conducere si organizare al bursei este dependenta de cadrul legislativ, statutul juridic si rolul acestuia in viata economico-financiara a tarii unde isi are sediul.

Tabel 1 : Conditii pentru a deveni membru al bursei

Tabel 2 : Conducerea si organizarea bursei

3.1. Conducerea bursei. (vezi anexa 2, inclusiv tabelul 2)

Responsabilitatile pentru mersul afacerilor bursei se afla in mainile unui comitet denumit ,,Board of Directors and a Commitee of Subscribers". Comitetul este ales anual. Conducerea zilnica a bursei se face de catre administratia bursei in frunte cu un director si mai multe comitete consultative, cum ar fi: Comitetul pentru stabilirea cotatiilor bursei si Comitetul tehnic, care au sarcina sa se ocupe de buna functionare a bursei. Comitetul are sarcina de a mentine ordinea la bursa, supravegheaza respectarea uzantelor si regulamentul bursei, avand si calitatea de a reprezenta bursa fata de terti.

Comitetul indeplineste sarcini curente , cum ar fi: exercitarea controlului asupra agentilor, fixeaza orele de lucru, aproba accesul la bursa, intocmeste si modifica regulile de functionare a bursei, numeste salariatii bursei, convoaca si conduce adunarile generale ale membrilor bursei, administreaza fondurile bursei, constata si publica cursurile oficiale, alcatuieste comisia de arbitraj, procura materiale informative si comunica informatii institutiilor oficiale.

Casa de Clearing are un rol esential in desfasurarea operatiunilor de bursa. ,,Casa de Clearing" (International Commodity Clearing House) este constituita din o parte a membrilor bursei, banci, societati de asigurare, societati de transport, alte firme, cu renume in domeniul respectiv. Ea garanteaza executarea in bune conditiuni a tuturor obligatiilor asumate de membrii bursei prin contractele incheiate. Totodata Casa de Clearing, dupa ce verifica exactitatea datelor, ea se substituie in cealalta parte, deci cumparator sau vanzator nu mai este brokerul care a confirmat contractarea pe ring, ci Casa de Clearing. Capacitatea Casei de Clearing de a garanta respectarea tuturor obligatiilor asumate de membrii bursei se bazeaza pe lichiditatea membrilor Casei de Clearing si pe functionarea corespunzatoare a unui mecanism de percepere de fonduri de garantie ,,deposits" sau diferente ,,margins" primele depunandu-se la incheierea contractului, ultimele percepandu-se zilnic.

In ultimii ani, International Commodity Clearing House, in vederea indeplinirii ireprosabile a rolului sau in conducerea si derularea operatiunilor la burse, a infiintat un sistem de clearing direct, respectiv ,,On-Line Clearing System", al carui acronim este INTERCOM pentru International Enquiry Response System for Commodity Markets. Acest sistem are si un motto ,,Cand" si ,,Unde" (WHEN and WHERE) este nevoie de informatii.

Cum este folosit sistemul INTERCOM in conducerea burselor de marfuri? Functia acestui sistem de Clearing este aceea de a furniza informatii de management; acorda avantaje membrilor si clientilor lor prin extinderea facilitatilor in accesul rapid la informatii chiar din birourile lor si asigura o legatura directa cu sistemul propriu de depozitare a datelor.

3. Statutul bursei

Intregul sistem organizatoric al bursei, precum si legaturile din cadrul ei se reglementeaza prin statut, numit si ,,Rules and regulation". Statutul defineste cu precizie moneda in care se stabileste pretul si se incheie tranzactiile (de regula moneda pe teritoriul careia se gaseste bursa), obiectul de comercializare, drepturile si obligatiile participantilor la bursa, admiterea si modalitatea de admitere a acestora, drepturile si obligatiile membrilor bursei, sfera de actiune a Comitetului bursei si modalitatile de exercitare a prerogativelor acestuia, reglementarea activitatii agentilor, unitatea de masura in tranzactii, modalitatea si termenele de cotare, lichidarea operatiunilor, obligatiile financiare pentru participanti, modul de arbitrare in caz de litigiu, conditiile standard ale contractului de vanzare-cumparare, precum si toate celelalte reguli economice, administrative si de conduita etica a membrilor. Precizam ca la statutul bursei adera in mod obligatoriu toti membrii acesteia.

Conditiile comerciale, adica uzantele la bursa precizate prin statute au scopul de a crea acestei institutii o baza juridica solida. Aceste uzuante pot fi valabile exclusiv pentru bursa, insa pot avea si rolul unei reglementari mai largi a legaturilor comerciale.

3.3. Unitatea de masura in tranzactiile la bursa

Tranzactiile la bursa se efectueaza in unitatile fizice stabilite, numite contracte sau loturi; ele sunt incheiate numai pentru unitatea de masura sau un multiplu al acesteia. Unitatea de masura pentru cantitatile vandute si cumparate in baza contractului de bursa are scopul de a uniformiza cantitatea marfurilor sau efectele comercializate la bursa. Ea difera de la o bursa la alta astfel: 10 tone de boabe de cacao pentru un lot la bursa din Londra sau 50 de tone pentru bursa de zahar din Paris s.a.

Fiecare contract ia caracterul unei tranzactii separate, deoarece decontarea dintre parti se face pentru fiecare in parte. Uniformizarea cantitatilor permite transferul operativ al contractelor, in cazul tranzactiilor la termen.

3.4. Obiectul tranzactiei este constituit dintr-o singura marfa (zahar brut, cafea, cacao boabe, soia, cartofi, uleiuri comestibile, cereale, seminte) sau din mai multe produse (de exemplu LME) caz in care pentru fiecare dintre ele se foloseste un contract de sine statator, iar operatiile se desfasoara in mod independent.

In mod obligatoriu, la desemnarea marfurilor se indica in termeni neechivoci, soiurile si obligatiile, admise a se comercializa.

3.5. Asociatia bursei (bursa) si ,,Casa de Clearing" (ICCH).

Aceste institutii au obligatia de a proteja numai interesele membrilor lor, in timp ce guvernele statelor pe al caror teritoriu se gasesc bursele au sarcina de a proteja interesele marelui public rezervandu-si dreptul de a interveni in afacerile bursei si de a verifica si cerceta daca sunt respectate interesele partilor. In acest scop au fost infiintate agentii guvernamentale cu drept de control la bursa Commodity Futures Trading Commision", in SUA si ,,Bank of England" in Marea Britanie la Londra.

Astfel, crahul de la bursele occidentale din toamna anului 1987 care a starnit panica pe toate pietele financiare, a avut, cum era de asteptat, si un efect asupra politicii economice americane, mai cu seama ca pe langa nenumarati factori de raspundere din interior, care inclinau spre aceasta idee, multi, aproape toti partenerii si aliatii SUA considera Washingtonul vinovat, in mare masura, de caderea de la bursa din New York, urmata si de o pierdere a valorii dolarului. Criza de la bursa si posibilele repercusiuni asupra economiei americane si internationale au impus o anumita reactie a administratiei menita sa determine o schimbare poate chiar mai pronuntata in politica americana.

.Contractul bursei

La toate bursele din lume, in vederea simplificarii la maximum a activitatii bursiere, sunt elaborate contracte tip de vanzare-cumparare care contin clauze standard privind marfa si conditiile de livrare, de transport si asigurare.

Prin contractele tip toate elementele activitatii bursiere sunt uniformizate si standardizate. Mentionam ca, in cazul activitatii tranzactionale, singurele elemente pe care trebuie sa le indice brokerului un participant la bursa sunt: cantitatea pe care doreste sa o cumpere sau sa o vanda, termenul, limita de pret. Se defineste, de asemenea, calitatea marfii si metodele de verificare.

Un contract de cumparare la termen reprezinta intentia de a cumpara o cantitate de marfa la un pret dinainte stabilit, intr-un anumit moment viitor, numit ,,zi" sau ,,luna finala". Asemenea tip de contract poate fi anulat de cumparator prin onorarea unui contract de vanzare in aceleasi conditii. Astfel, un investitor poate sa nu fie implicat in comertul fizic de marfuri, ci poate opera direct cu livrari prin intermediul cifrelor.

In acest caz exista trei calitati fata de bursa de marfuri: aceea de investitor, de producator si de om de afaceri care trebuie sa-si cumpere materiile prime de pe piata.

Un fabricant care stie ca va cere o anumita cantitate de produse intr-un timp, sa spunem sase luni, va face eforturi sa gaseasca un vanzator care sa garanteze aprovizionarea acestei cantitati la timpul si la pretul stabilit de comun acord. Sa presupunem ca un fabricant de bomboane de cafea se angajeaza sa cumpere 10 tone de cafea de la un cultivator de cafea la pretul de 1 000 de dolari/tona, cafeaua urmand sa fie livrata in 6 luni. La data incheierii contractului, cafeaua poate sa fie inca nerecoltata sau neprelucrata. Dar fara indoiala, contractul ramane valabil intre parti. Exista un avantaj de ambele parti in stabilirea acestui contract: cumparatorul stie ca poate obtine un profit convenabil daca isi poate cumpara materia prima cu 1 000 dolari pe tona, iar plantatorul (vanzatorul) spera la un profit asemanator. Astfel, ambele parti au scapat de nesiguranta si riscuri. Daca pretul din disponibil creste in cele 6 luni, cumparatorul va avea un beneficiu, dar daca acest pret scade, vanzatorul va avea avantaje mai mari. Pretul care se stabileste in contractul preliminar nu este nevoie sa fie acelasi din disponibil, mai degraba sa creasca decat sa descreasca in viitorul apropiat.

Contractele prestabilite nu sunt recomandabile, intrucat depind de conditiile exterioare si nu presupun existenta unei a treia parti. Un fabricant poate descoperi ca intocmirea unui contract prestabilit nu se poate face in momentul in care doreste.

Pentru preintampinarea acestor dificultati au aparut ,, contractele cu livrare la termen " care au atras un mare numar de speculanti.

4. Avantajele atribuite Burselor de Marfuri

O buna organizare si functionare a burselor de marfuri atribuite acestora o serie de avantaje, intre care: cunoasterea preturilor, informatii comerciale, optiuni in materie de fixare a preturilor si finantarea stocurilor.

Cunoasterea preturilor

Operatiunile la termen permit pietelor sa cunoasca preturile in conditii de concurenta, preturi care tin seama de informatiile disponibile si de previziunile referitoare la cerere si oferta. Preturile astfel stabilite servesc ca barometru sau puncte de referinta pentru negocierea marfurilor pe mai multe piete conexe. Exista in aceasta privinta puncte de vedere care sustin ca bursele de marfuri bine organizate si reglementate sunt preferabile pietelor cu devize pentru determinarea preturilor, deoarece ele ofera preturi de piata globale fixate in conditiile jocului liber al ofertei si al cererii.

In ceea ce priveste comerciantii si negociatorii tarilor in curs de dezvoltare, constatam ca acestia se pot folosi de aceste preturi pentru a lua o hotarare in materie de comert pentru ,,piata la termen" a unui produs negociat la nivel international numai daca sunt indeplinite o serie de conditii:

a)      preturile la termen sa fie estimari fiabile la preturile in numerar la o data viitoare determinata.

Cursul la termen da o idee corecta despre pretul in numerar al produselor de o anumita calitate sau varietate, iar aceste produse trebuie sa fie livrabile la bursa respectivelor marfuri;

b)      bursa trebuie sa fie capabila sa faca sinteza cererii si ofertei pe diverse piete nationale, in asa fel incat preturile sa reprezinte situatii globale;

c)       sa existe o corelatie intre pretul produselor din tarile in curs de dezvoltare si pretul practicat din tarile in care exista o bursa de comert, cand este vorba de produse similare sau identice.

4. Informatii cu privire la preturi

Bursele de marfuri sau ,,pietele la termen" isi verifica utilitatea in comertul international prin aceea ca ele contribuie la ameliorarea circulatiei informatiilor privind preturile curente si la termen ale produselor. Cunoasterea si larga difuzare a cursurilor de schimb la termen, marcheaza un progres in raport cu alte sisteme de informare in care aceste cursuri nu sunt in general cunoscute decat de cateva persoane privilegiate. Atata timp cat exista o piata la termen, producatorii ca si consumatorii ar trebui sa fie in masura sa negocieze cu mai multa incredere din moment ce pot obtine cu usurinta informatii despre preturi. Atunci cand aceste informatii nu sunt difuzate pe scara larga, micilor operatori le este foarte greu sa actioneze in mod eficace.

Majoritatea exploatantilor agricoli si a birourilor de comercializare, mai ales din tarile in curs de dezvoltare, nu negociaza la bursele de marfuri, dar pot pleca de la informatiile despre preturi date de bursele de marfuri in vederea luarii de decizii corespunzatoare in materii de productie si de comercializare. Anchetele efectuate in principalele tari producatoare de bumbac dovedesc ca intr-adevar tarile in curs de dezvoltare se folosesc de preturile la termen ca baza de plecare pentru negocieri in vederea vanzarilor pe piata cu numerar.

4.3. Informatii cu caracter comercial

In general, participantii la bursele de marfuri dispun de suficiente informatii in domeniul in care doresc. In acest context, agentii de bursa ca si autoritatile bursiere incearca sa atraga clientii punandu-le la dispozitie diverse studii asupra pietii. Unele din acestea sunt liber accesibile si foarte simple, in timp ce altele nu sunt comunicate decat clientilor importanti si sunt foarte tehnice.

Asa cum o demonstreaza realitatea din diferite tari, mai ales dezvoltate, aici exista multe ziare profesionale si magazine, reviste financiare si chiar presa cotidiana care trateaza aspecte referitoare la produsele negociate la bursele de marfuri. In aceste tari exista posibilitatea ca informarea sa mearga de la o analiza generala a situatiei economice si politice in lume, precum si de la incidentele sale asupra cererii si ofertei unui produs ca si asupra preturilor, pana la studii sectoriale relative la un produs, la articole, asupra comportamentului recent al pietelor sau la analiza cu aspect de grafic. Complexitatea acestei probleme ne arata ca ar fi imposibila enumerarea tuturor informatiilor acumulate privitoare la bursele de marfuri; ele comporta insa un interes evident pentru cei care negociaza un produs, fie pe piata fizica, fie pe piata la termen. Practica bursiera mondiala a demonstrat ca cercetarea ar trebui adancita pentru a stabili daca prin difuzarea tuturor acestor date se urmareste in mod real informarea publicului, sau daca nu se urmareste pur si simplu convingerea clientului sa efectueze operatiuni asupra carora agentul de bursa incaseaza un comision.

4.4. Optiuni in materie de fixare a preturilor

Practica bursiera a dovedit ca, intr-o serie intreaga de regimuri de preturi, este posibila prevederea optiunilor pentru fixarea preturilor si ca existenta preturilor la termen largeste considerabil posibilitatile oferite in materie cumparatorilor initiati.

Optiunile in materie de fixare a preturilor permit comerciantilor sa fixeze pretul cumparatorilor lor pe o perioada determinata, alegand ziua sau saptamana cea mai favorabila fara obligatia de a plati marfa inainte de livrare asa cum am vazut la aspectele legate de stabilirea preturilor.

4.5. Finantarea stocurilor

In cazul in care nu exista piete la termen, producatorii, consumatorii si negociatorii sunt obligati sa detina singuri aproape totalitatea stocurilor de produse. Producatorii trebuie sa suporte partea cea mai mare a poverii pe care o reprezinta finantarea stocurilor, mai ales atunci cand acestea depasesc nivelul considerat normal. Atunci cand cererea de produse primare nu este elastica, producatorii au interesul sa-si pastreze stocurile in loc sa le desfaca pe piata, ceea ce duce la cresterea preturilor. In perioadele de apatie a cererii si de desfacere a stocurilor producatorilor, rentabilitatea productiei - si de aici solvabilitatea producatorilor - vor fi slabe.

Prezenta unei burse de marfuri poate ajuta intervenientii in sensul ca le da posibilitatea de a-si finanta stocurile in conditii mai favorabile. Mijlocul cel mai simplu consta in vanzarea stocurilor excedentare ale unui produs direct printr-o bursa de comert, livrand marfa la destinatii stabilite cand un contract ,,vanzator /de vanzare" ajunge la scadenta, ceea ce are ca efect sustragerea de pe piata a unei parti din surplus. In cazul unui produs perisabil, nu poate fi decat o masura temporara, caci produsul va trebui retras din stocurile bursei si vandut unui consumator inainte de a se degrada prea tare, fiind deci repus pe piata.

In ceea ce priveste produsele neperisabile, ca metalele, este posibila conservarea stocurilor excedentare cativa ani, in antrepozitele pietelor la termen (aproape 10% din consumul anual mondial de cupru rafinat a fost stocat in antrepozitele LME si COMEX intre anii 1974-1978). Faptul ca aceste doua burse au putut, fara mari greutati, sa absoarba un tonaj atat de mare de cupru atesta rolul pe care ele il pot juca in finantarea stocurilor.