Evaluarea stocurilor si a productiei in curs de executie

Evaluarea stocurilor si a productiei in curs de executie

Stocurile si productia in curs de executie, in functie de regulile generale de evaluare si in raport cu momentul in care se efectueaza aceasta operatie, se evalueaza la urmatoarele patru categorii de valori: de intrare in patrimoniu, de iesire din patrimoniu, de inventar, bilantiera sau de includere a exercitiului.

1.VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILA

Se stabileste in momentul achizitionarii, fabricarii sau intrarii activelor circulante materiale in patrimoniul prin alte modalitati. Aceasta valoare se determina avandu-se in vedere provenienta activelor in cauza asa cum se prezinta in continuare:

a)     Stocurile achizitionate de la terti(cu titlu oneros) - Se evalueaza la costul efectiv de achizitie, care se determina prin insumarea urmatoarelor elemente:

Ø     pretul de cumparare, exclusiv taxele recuperabile legal(T.V.A. si taxele asimilate) rambursarile, remizele;

Ø     taxe nerecuperabile, cum este cazul celor vamale pentru eventualele importuri;

Ø     cheltuielile de transport, incarcare - descarcare, receptie, manipulare;

Ø     cheltuieli de transport pe parcurs extern, comisioane, asigurare, cheltuieli de tranzit, pentru bunurile importate.

b)     Stocurile obtinute din productie proprie se evalueaza la costul de productie, care se stabileste prin insumarea urmatoarelor elemente:

Ø     costurile de achizitie a materiilor prime materialelor consumate;

Ø     cheltuieli directe de productie(fabricatie) exclusiv costul de achizitie al materiilor prime consumate;

Ø     cheltuieli indirecte de productie(comune de sectie) repartizate rational si numai in masura in care a fost determinate de obtinerea activelor circulante materiale.

c)     Stocurile referitoare la animale si pasari - se evalueaza la costul de achizitie sau de productie, in functie de modul de intrare in patrimoniu respectiv prin achizitionarea, ori din productie proprie.

d)     Activele circulante materiale intrate in patrimoniul cu acozia asocierii - evaluarea se face la valoarea de utilizare denumita si valoare de aport care se stabileste dupa pretul pietei, avandu-se in vedere si acordul partilor; aportat si societatea comeriala la care se subscriu partile sociale sau actiuni in natura.

e)     Bunurile obtinute cu tilul gratuit sau prin donatie - se practica valoarea actuala, estimarea facandu-se in functie de pretul pietei si starea activelor circulante materiale dobandite.

2.

2.VALOAREA DE IESIRE DIN PATRIMONIU

Þ    se utilizeaza pentru inregistrare in contabilitate a diminuarilor care se produc in masa activelor circulante materiale ca urmare a consumului, vanzarii, distrugerii, lipsei in gestiune s.a. Aceasta valoare este cea de intrare in patrimoniu denumita si valoare contabila existenta in evidenta la data iesirii din patrimoniu. Aceasta regula generala de evaluare se transpune in practica prin intermediul unor metode de evaluare care corespund specificului stocurilor tinand cont de particularitatea ca in fiecare perioada de gestiune, pentru oricare categorie de active circulante materialele au loc un numar foarte mare de intrari la costuri individuale variate. În acest scop Regulamentul contabil recomanda urmatoarele metode de evaluare:

COSTUL MEDIU PODERAT UNITAR(C.M.P)

    calculat fie dupa fiecare intrare, fie inaintea fiecarei operatii de iesire, fie numai la sfarsitul lunii in vederea evaluarii intr-o singura operatie a tuturor iesirilor efectuate in cursul acestei perioade de gestiune.

Costul unitar mediu ponderat se determina prin raportarea valorii totale a stocului initial cu valoarea intrarilor raportata la cantitatea existenta in stocul initial acumulata cu cantitatea sau cantitatile intrate, dupa caz.

. METODA PRIMEI INTRARI, PRIMEI IESIRI(F.I.F.O)

    consta in aceea ca bunurile care ies din gestiune se evalueaza la costul sau valoarea de intrare(achizitie sau productie) aferent primei intrari(primului lot). Pe masura epuizarii primului lot bunurile care ies din gestiune se evalueaza la costul de intrare aferent lotului urmator, s.a., in ordine cronologica.

METODA ULTIMEI INTRARI, PRIMEI IESIRI(L.I.F.O.)

    consta in evaluarea bunurilor eliberate(iesite) din stoc la costul de achizitie sau de productie(dupa caz) al ultimei intrari(ultimului lot intrat in gestiune). Pe masura epuizarii acestuia, bunurile ce ies din gestiune for fi evaluate la costul de intrare al penultimului lot aprovizionat s.a., in ordinea inversa intrarilor in gestiune.

În legatura cu metodele de evaluare utilizate cu ocazia iesirii bunurilor din patrimoniu se retin cateva aspecte privind influenta pe care o pot exercita asupra rezultatului exercitiului.

Utilizarea metodei FIFO, in conditiile cresteri costurilor efective de achizitie, conduce la inregistrarea unor costuri minime si la obtinerea unui profit maxim, insa valoarea stocului ce ramane disponibil pentru exercitiul urmator este stabilita la costul cel mai mare, ceea ce va exercita o influenta nefavorabila asupra ratei rentabilitatii aferente acestui an fianciar.

Folosirea metodei LIFO, de asemenea, in conditiile cresteri efective a costurilor de achizitie are efecte inverse metodei anterioare, in sensul ca determina costuri de productie maxime si profit minim, iar stocul ce ramane disponibil pentru exercitiul urmator, este evaluat la costul cel mai mic, ceea ce asigura crearea unor rezerve interne.

Utilizarea metodei CMP asigura realizarea unui echilibru intre valorile de intrare si cele de iesire si totodata pentru cele aferente stocului existent la sfarsitul exercitiului. Sub aspectul maririi sale costul mediu ponderat se situeaza intre valorile ce se stabilesc prin celelalte 2 metode(FIFO si LIFO).

II 2.4.METODA PRETURILOR STANDARD(PRESTABILITE)

    aceste preturi se stabilesc cu anticipatie, pe baza costurilor medii ale bunurilor respective, dintr-o perioada anterioara si sunt denumite preturi de inregistrare.

Diferentele care se stabilesc intre preturile standard si costurile de achizitie sau productie, pentru toate aprovizionarile care se efectueaza, se contabilizeaza distinct, iar ulterior la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune, se repartizeaza in mod proportional atat asupra bunurilor iesite cat si asupra celor aflate in stoc, pe baza unui coeficient de repartizare care se determina cu datele acumulate de la inceputul anului.

Coeficientul de repartizare se calculeaza prin raportarea soldului initial al diferentelor de pret acumulate cu diferentele aferente intrarilor inregistrate la inceputul anului si pana la sfarsitul perioadei de referinta la valoarea stocului initial, stabilita in preturi standard, acumulata cu valoarea intrarilor de bunuri in aceeasi perioada, de asemenea la preturi standard sau de inregistrare dupa formula:

Coeficientul de repartizare astfel obtinut se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune acumulata de la inceputul anului si stabilita la pretul de inregistrare, iar rezultatul obtinut se diminueaza cu diferentele de pret repartizate pana la inceputul lunii pentru care se face calculul, obtinandu-se suma absoluta a diferentelor ce se repartizeaza si care se inregistreaza in conturile de cheltuieli in care au fost reflectate bunurile iesite din patrimoniu.

Coeficientul de repartizare analizat se poate calcula la nivelul fiecarui cont sintetic de gradul I sau II sau pe fiecare grupa sau categorie de stocuri, iar soldurile finale ale conturilor de diferente se calculeaza cu soldurile conturilor de stocuri, stabilite la preturile de inregistrare(standard) obtinandu-se astfel valoarea de intrare a stocurilor la costurile de achizitie sau productie dupa caz.

În cazul utilizarii metodei preturilor standard, datorita modificarilor ce pot sa survina in ceea ce priveste costul de achizitie sau de productie, este necesara analiza lor periodica, operatiune care de regula, se efectueaza de cel putin odata pe an, iar atunci cand este cazul se realizeaza actualizarea ce se impune, la sfarsitul exercitiului financiar.

Utilizarea metodei preturilor standard in conditiile fluctuatiei mai mari a preturilor nu este avantajoasa pentru unitate deoarece estimarea preturilor de inregistrare pe durata unui intreg exercitiu financiar are un grad mare de probabilitate, iar marja diferentelor de pret fata de costul efectiv de intrare este, de asemenea mare.

În ceea ce priveste bunurile iesite din patrimoniu se retine si faptul ca este necesar sa se respecte principiul permanetei metodelor, in sensul ca trecerea de la o metoda la alta nu se poate efectua in interiorul exercitiului financiar, deoarece s-ar denatura indicatorii de analiza de la sfarsitul exercitiului, fiind justificat sa se mentina aceeasi metoda si pentru mai multe exerciti consecutive.

3.VALOAREA DE INVENTAR SAU ACTUALA

- se stabileste cu prilejul inventarieri anuale si implicit de inchiderea conturilor. Este o valoare ce se estimeaza in functie de pretul pietei si utilizarea bunului in cadrul unitatii patrimoniale.

Valoarea actuala sau de inventar aferenta stocurilor si productiei in curs de executie se determina prin utilizarea unor elemente specifice naturii bunurilor din care se amintesc: pretul pietei, pretul practicat la bursa de marfuri, baremuri, indici specifice. Totodata, se poate avea in vedere destinatia bunurilor cu se prezinta in continuare.

a). Activele circulante materiale destinate vanzarii, cum sunt: marfuri, produsele finite, unele semifabricate si materialele se evalueaza la pretul de vanzare diminuat cu cheltuieli necesare comercializarii lor, si anume: cheltuieli de transport, pierderi normale pe timpul depozitarii, transportului, vanzari si cheltuieli in perioada de garantie.

b). Semifabricate si productia in curs de executie, se evalueaza la valoarea corespunzatoare elementelor materiale incorporate la care se adauga, pe baza de metode tehnice sau contabile, costurile aferente fazelor de fabricatie parcurse.

În practica contabila din tara noastra este adoptat procedeul determinarii valorii productiei in curs de executie de la sfarsitul fiecarei perioadei de gestiune, prin inventarierea productiei neterminate, utilizand unele metode tehnice de constatare a stadiului de prelucrare sau de executare a operatiilor tehnologice sau metoda contabila. În ultimul caz este necesara inventarierea faptica a productiei in curs de executie, iar valoarea care se determina se deduce din totalul cheltuielilor de productie in vederea stabiliri costului efectiv al productiei obtinute.

Materialele prime si materialele consumabile sunt destinate, de regula, utilizarii pentru desfasurarea activitatii de productie sau de prestari servicii a unitatii, fapt pentru care evaluarea lor se poate ace la costul de reaprovizionare (inlocuire) estimat.

4.VALOAREA BILANTIERA

- aferenta stocurilor si productiei in curs de executie se determina la inchiderea exercitiului, prin compararea valorii de intrare cu valoarea actuala sau de inventar, operatie in urma careia se pot constata diferentele in plus sau in minus, dupa cum valoarea contabila(de intrare)este mai mica sau mai mare. Diferentele constatate in plus(valoarea de inventar mai mare)nu se inregistreaza in contabilitate, iar bunurile se inscriu in bilant la valoarea de intrare.

Diferentele constatate in minus(valoarea de inventar mai mica)se solutioneaza prin inchiderea pe cheltuieli si constituirea de provizioane pentru deprecierea probabila a stocurilor.

Elementele patrimoniale in cauza raman inregistrate in contabilitate la valoare de intrare, iar bilant se evalueaza la valoarea de inventar, denumita si valoare neta. Astfel spus, prin deducerea din valoarea de intrare a valorii deprecierii lor pentru care s-au calculat si inregistrat provizioane se obtine valoarea de inventar(neta)care se inscrie in bilant.

Valoarea bilantiera sau de inchidere a exercitiului asigura aplicarea principiului realitati, prin utilizarea valorii de intrare precum si a principiului prudentei in sensul inregistrari in contabilitate numai a diferentelor in minus prin construirea provizioanelor pentru deprecieri probabile.