FUNCTIUNEA DE PERSONAL A INTREPRINDERII

FUNCTIunEa de personal a INTREPRINDERII

Functiunea de personal

Forta de munca reprezinta principalul factor de productie, singura care poate influenta decisiv eficienta economica si mai ales eficacitatea intreprinderii, prin eficienta intelegandu-se obtinerea unor avantaje economice cat mai ridicate, iar prin eficacitate alegerea si atingerea unor obiective pe care managementul si le propune sa le realizeze.

Forta de munca reprezinta totalitatea personalului muncitor ce presteaza o anumita activitate intr-una dintre unitatile economice pe baza unui contract de munca.

Functia de personal a intreprinderii devine importanta pentru ca ea cuprinde activitati prin care se identifica calitatile, se analizeaza capacitatile si se perfectioneaza personalul muncitor incadrat in cadrul intreprinderii pe baza unei scheme organizatorice. O intreprindere isi dovedeste ratiunea de a exista in conditiile in care pentru realizarea unor anumite obiective propuse este necesara coordonarea concomitenta a mai multor activitati umane specializate in acest context, acceptandu-se ideea ca activitatea comuna a acestora are un rezultat final net superior simplei insumari a activitatii fiecarei persoane in parte.

In aceste conditii pentru buna desfasurare a activitatii se determina, in urma procesului tehnologic adoptat, posturile de lucru, aptitudinile si indemanarile necesare pentru fiecare post de lucru, cunostintele teoretice, informatiile necesare pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii. Functia de personal cuprinde o multitudine de activitati:

Analiza si evaluarea posturilor. O data stabilita structura organizatorica se pot evidentia cu precizie departamentele de lucru si posturile pe care angajatii vor trebui sa le ocupe indeplinind diferite activitati cu obiective bine precizate. Analiza postului trebuie sa scoata in evidenta sarcinile si atributiile postului respectiv, pregatirea si cunostintele de baza, gradul de subordonare si modul de colaborare cu celelalte posturi din departamentul respectiv sau alte departamente. Se stabileste o fisa a postului care cuprinde toate aceste date, determinandu-se totodata si trasaturile de caracter si de comportament pe care angajatul trebuie sa le posede. Postul se reevalueaza periodic de catre specialisti care, pe baza antecedentelor si a experientei acumulate, vor stabili noi sarcini suplimentare, colaterale sau vor degreva postul de activitati inutile.

Planul fortei de munca. Marimea si structura fortei de munca necesare sunt strans legate de activitatile pe care intreprinderea le executa sau isi propune sa le realizeze in viitor. Orice modificare in structura de produse executate sau marirea comenzilor au influenta asupra necesarului de forta de munca, astfel ca, in politica conducerii intreprinderii o data cu integrarea de noi produse sau marirea comenzilor trebuie stabilita si o strategie pentru personal - de recrutare, specializare, perfectionare si promovare.

Recrutarea personalului. In acest domeniu intreprinderea trebuie sa duca o politica de colaborare cu institutiile de invatamant care sa pregateasca cadre de perspectiva pentru intreprindere la toate nivelele si specializarile, rezultate din studiile de perspectiva.

Selectarea personalului. Selectarea personalului trebuie sa se realizeze dupa criterii bine stabilite, tinand cont de sarcinile pe care persoana aleasa va trebuie sa le indeplineasca. In general, pe plan mondial, se accepta ideea selectarii prin teste de inteligenta, de cunostinte, de aptitudini, de adaptabilitate fata de conditiile postului pentru care se realizeaza selectia.

Pregatirea, perfectionarea, specializarea. Personalul angajat al intreprinderii trebuie periodic instruit, pregatit si perfectionat in specializarea sa pentru a avea astfel posibilitatea de a intelege si a realiza mai usor sarcinile care le au de indeplinit, sporind calitativ randamentul muncii lor. Specializarea rezida ca o consecinta a diviziunii muncii, iar personalul specializat pe anumite faze si operatii realizeaza o eficienta economica ridicata in conditii calitativ superioare.

Salarizarea personalului. Odata cu intocmirea fisei postului, in care se specifica sarcinile si atributiile, trebuie demarata si actiunea de evaluare a retributiei pe care persoana respectiva o va primi in cazul corectei indepliniri a acestora. Metodele de salarizare sunt diverse si apartin de domeniul politicii salariale a statului si a agentilor economici, pornindu-se de la premiza ca pentru o anumita activitate persoana respectiva are dreptul la o anumita valoare a retributiei. In general, in economia de piata, salarizarea personalului trebuie corelata cu profitul firmei: in conditiile in care intreprinderile au un profit mai mare decat cel scontat, pentru a stimula muncitorii ca in perioada urmatoare sa lucreze tot la fel de productiv, li se acorda o cota procentuala din profitul firmei; insa daca firma realizeaza un profit mai mic decat cel scontat, salariatilor li se diminueaza retributia proportional cu pierderile consemnate, obtinandu-se astfel un sistem de cointeresare viabil si corect intre patron si angajati.

Integrarea psiho-socio-profesionala. Angajandu-se in cadrul unei intreprinderi oricarui salariat trebuie sa i se asigure un climat de munca prin care activitatea sa sa fie respectata si apreciata la adevarata sa valoare, iar persoana ca individ sa fie integrata colectivului ca un membru cu drepturi depline, bucurandu-se de stima si respectul cuvenit.

Promovarea personalului. Se poate realiza atat in cadrul personalului existent in intreprindere, cat si prin selectare din candidati externi. Prima solutie stimuleaza si creeaza o atmosfera de competitie pentru viitorii candidati (din mediul intern), iar cea de-a doua solutie poate fi eficienta daca persoana promovata are cunostinte si deprinderi care depasesc nivelul angajatilor intreprinderii. In cazul promovarii interne pe langa schimbarea sarcinilor si activitatilor se realizeaza o marime a responsabilitatii si proportional cu aceasta o sporire a salariului.

Protectia muncii. Pentru fiecare post de lucru trebuie asigurate conditii de munca corespunzatoare, evitandu-se orice tip de accidente, eliminandu-se factorii poluanti sau stresanti. Masurile de protectie a muncii difera in functie de locurile de munca si sunt specifice tehnologiilor dupa care se lucreaza in ateliere, sectii sau birouri.

10. Rezolvarea unor probleme cu caracter social. Conducerea intreprinderii, prin compartimentul de personal, trebuie sa depisteze acele perturbatii si mai ales motivele care pot impiedica angajatii sa-si desfasoare normal activitatile prevazute in fisa postului (servirea pranzului, transportul la firma, ingrijirea copiilor, activitati prin care sa se stimuleze spiritul de munca colectiva etc.).