LOCUL SI ROLUL SERVICIILOR IN ECONOMIE

LOCUL SI ROLUL SERVICIILOR IN ECONOMIE

Activitatile de servicii sunt regrupate, potrivit clasificarilor sectorialeale economiei, in sector tertiar, in timp ce sectorul primar include agricultura, silvicultura, pescuitul si mineritul, iar sectorul secundar industria prelucratoare si constructiile. Criteriile utilizate de protagonistii acestor clasificari (A. Fisher, Colin Clark, J. Fourastie) au fost natura tehnica a activitatilor, precum si receptivitatea la progresul tehnic si ritmurile de crestere ale productivitatii muncii. Astfel potrivit teoriilor clasice, sectorul tertiar se caracterizeaza prin receptivitatea cea mai mica la progresul tehnic si ritmurile cele mai scazute ale productivitatii muncii. Dupa anii 70-80 aceasta afirmatie incepe sa nu mai fie adevarata pentru un numar din ce in ce mai mare de domenii ale serviciilor,unde progresul tehnic se extinde mai ales prin intermediul informaticii, electronicii si tehnologiilor moderne de telecomunicatii. De astfel aceasta reprezinta una din limitele clasificarii sectoriale a economiei, alaturi de tendinta de patrundere a functiilor de servicii in toate sectoarele economiei si de integrare orizontala a acestora.

Predominanta functiilor de servicii in toate tipurile de activitati economice reprezinta o trasatura fundamentala a noii economii a serviciilor, alaturi de reconsiderarea notiunii de valoare in economie, a importantei ofertei, cresterea riscului, a incertitudinii si a rolului politicilor sociale pentru infruntarea acestora.

Analiza dimensiunilor sectorului serviciilor evidentiaza puternica tendinta de "tertializare" a economiilor tarilor dezvoltate precum si corelatia intre nivelul de dezvoltare a serviciilor si gradul de dezvoltare a economiilor nationale. Astfel in tarile dezvoltate ponderea serviciilor in populatia ocupata depaseste 60% si chiar 70 %, existand totusi unele diferentieri chiar in cadrul acestor tari, determinate de particularitatile modelelor de crestere economica, diferentele de traditii si obiceiuri etc.

Pe de alta parte, in tarile mediu dezvoltate ponderea sectorului tertiar in ocuparea populatiei se situeaza la un nivel deasemenea mediu, de 50-60 %, pe cand in tarile cu un nivel scazut de dezvoltare acest indicator ia valori corespunzator mai reduse (30-40 %). Aceasta este si cazul Romaniei cu o pondere a populatiei ocupate in servicii de numai 35,7 % in anul 2003.

Aceleasi concluzii pot fi desprinse si din analiza ponderii serviciilor in crearea PIB, statisticile internationale referitoare la acest indicator relevand, pentru toate categoriile de tari, ritmuri superioare de crestere a PIB in servicii, comparativ cu celelalte sectoare ale economiei.

Alti indicatori importanti care evidentiaza cresterea dimensiunilor sectorului serviciilor in economia contemporana se refera la: numarul agentilor economio-sociali activi din economie, numarul intreprinderilor active pe sectoare si ramuri, marimea si structura imobilizarilor corporale, a investitiilor etc.

Sistemul interconditionarilor serviciilor in economie si societate se structureaza pe doua directii principale: impactul cu procesul de productie de bunuri materiale si asupra omului cu nevoile sale.

Referitor la primul aspect, serviciile de productie se afla fie an raport organic cu productia de bunuri, fie in raport functional cu aceasta, serviciile putand fi, din acest punct de vedere, internalizate sau externalizate. In perioada actuala, se manifesta ambele tendinte in organizarea serviciilor de productie, atat de internalizare cat si de externalizare, totusi cea mai puternia este tendinta de externalizare, datorita avantajelor certe pe care aceasta le furnizeaza beneficiarilor.

O alta concluzie importanta, demonstrata de realitatile economice, este ca serviciile pot fi considerate in acelasi timp, premisa si efect al industrializarii.

In privinta serviciilor destinate consumului final, acestea sunt implicate atat in satisfacerea unor nevoi materiale, cat si spirituale sau sociale, intrand in acest proces in relatii complexe cu bunurile materiale, relatii ce pot fi de concurenta (substitutie) sau de stimulare (complementaritate).

Teoriile economice moderne au revenit asupra  rolului serviciilor in cresterea economica, recunoscandu-se rolul de prim rang pe care acestea il au in prezent in realizarea progresului economic si social.

Functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de avutie materiala si spirituala. Dintre acestea se remarca functiile de: cercetare-dezvoltare, educatie (formare si perfectionare profesionala), intretinere (mentenanta), aprovizionare si stocaj, distributie, potentarea utilizarii produselor, gestiunea si reciclarea deseurilor. Aceste functii inglobeaza, cu diferentieri in functie de natura produselor, pana la 80 % din costurile totale ale acestora.

Pe de alta parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestatii sa nu contribuie la fel la cresterea economica, serviciile inpartindu-se din acest punct de vedere in: intensive in munca (personal) si intensive in cunoastere (inteligenta).

Aportul cel mai mare la cresterea economica i-l au serviciile intensive in inteligenta, care contribuie la progresul tehnic in sens larg, contributie ce poate fi analizata si masurata cu ajutorul functiilor de productie.

Contributia serviciilor la calitatea vietii se refera la trei aspecte mai importante: consumul de servicii, relatiile serviciilor cu timpul liber si cu mediul inconjurator.

Consumul de servicii este un indicator important al calitatii vietii, existand diferentieri importante in privinta coeficientilor bugetari ai serviciilor (care exprima ponderea cheltuielilor pentru servicii in cheltuielile totale de consum ale populatiei) intre diferite tari, precum si pe categorii socio-profesionale, determinate de diferentele in ceea ce priveste veniturile reale ale populatiei.

Relatiile serviciilor cu timpul liber vizeaza atat marimea acestuia cat si modalitatile lui de utilizare, serviciile fiind implicate atat in cresterea loisirului (placere) cat si in crearea conditiilor pentru loisir si petrecerea acestuia.

Raporturile serviciilor cu mediul inconjurator se caracterizeaza atat in deteriorarea acestuia  (prin diferite orme de poluare) cat si in protejarea lui prin imbunatatiri funciare amenajari silvice, servicii de epurare, de salubritate, etc. Si nu in ultimul rand, prin educarea ecologica a utilizatorilor productivi si finali.