MANAGEMENTUL SOCIETATILOR MULTINATIONALE SI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA STATULUI GAZDA

MANAGEMENTUL SOCIETATILOR MULTINATIONALE SI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA STATULUI GAZDA

1. Politica financiara

1.1 Organizarea functiei de managament financiar

Functia de management financiar a societatilor multinationale are trei obiective:

Folosirea potentialului oportunitatilor multinationale pentru reducerea costurilor financiare si cresterea eficientei;

Adaptarea la contrangerile de mediu economic si politcii existente la nivel national si regional;

Protejarea valorii multinationale sa nu fie erodate de catre riscurile financiare.

Pe ansamblu, exista trei modalitati principale de organizare a managementului functiei financiare - internationale:

Centralizat la sediul central al corporatiei;

Centralizat la sediul central al societatii efectuandu-se doar orientarea de ansamblu

Separarea intre sediul central al corporatiei si unele sedii centrale subordonate (sedii regionale, pe produse, etc).

Societatile multinationale mici, cu un volum de vanzari externe de circa 50.000 dolari pe an aplica in mod uzual o politica descentralizata. Sediile centrale furnizeaza doar mici orientari putine decizii si fac eforturi reduse pentru realizarea unui optim financiar pentru inreg sistemul. Deciziile de politica financiara se iau in mod uzual la nivel de filiale. In cadrul societatilor multinationale mijlocii cu un volum de vanzari externe de 200.000 dolari pe an, se practica, de regula, un sistem centralizat cu o puternica directionare din partea sediului central si cu o preocupare substantiala pentru costul net al activitatii intregului sistem. Marile corporatii cu vanzari externe de circa 1 miliard de dolari pe an aplica un sistem descentralizat, cu orientari elaborate de stafful sediului central, care are totodata si o functie de coordonare.1

1.2 Strategiile de finantare a investitiilor pe termen lung

Deciziile de investitii pentru proiecte noi sau pentru extinderea celor existente se bazeaza pe un mix de considerente strategice comportamentale si strategice. Desi nu sunt in mod exclusiv numai decizii de natura financiara, in luarea lor un rol cheie il are managementul financiar.

Responsabilitatea managementului financiar in luarea deciziei privind investitia pe termen lung se manifesta prin evaluarea profitabilitatii proiectului respectiv.

Fata de evaluarea unui proiect, evaluarea profitabilitatii proiectelor externe introduce o serie de complicatii dintre care se pot mentiona:

Necesitatea de a face diferenta intre cash - flow pentru un proiect si un cash - flow  pentru intreprinderea noua;

Luarea in considerare a diferentelor nationale de impozitare, insitutiile si normele financiare si constangerile asupra fluxurilor financiare;

Ratele diferite ale inflatiei care pot afecta profitabilitatea si pozitia competitiva a filialei;

Fluctuatiile cursurilor pentru valutele straine pot modifica pozitia concurentiala a unei filiale externe si valoarea pentru cash - flow - ului dintre filiala si firma mama;

Pietele de capital segmentate creaza oportunitati pentru castiguri financiare sau pot determina costuri suplimentare;

Riscul politic poate modifica in mare masura valoarea investitiei straine;

Toate aceste elemente apar in fiecare din cele trei etape ale evaluarii investitiei intr-un proiect international. In prima etapa, incasarile si platile estimate pentru un proiect sunt analizate incluzand probleme referitoare la, cursurile de schimb, costurile financiare si masura riscului. In a doua etapa, analiza se deplaseaza de la filiala la nivelul sediului central. Aceasta necesita evaluari privind:

Marimea sumelor ce trebuie transferate, perioada transferului si forma in care se realizeaza transferul de la o filiala la firma mama;

Impozitele si alte cheltuieli pe care le implica aceste transferuri;

Veniturile si cheltuielile suplimentare care apar in toate celelalte verigi ale societatilor multinationale;

Ultima etapa cuprinde evaluarea proiectului si compararea sa cu alte proiecte de investitii pe baza profiturilor nete suplimetare care apar in sistem ca un rezultat al investitiei.

1.3 Managementul lichiditatilor banesti internationale

Managementul financiar al societatii multinationale are un rol major in managementul lichiditatii (active lichide si datoria pe termen scurt sau facilitati de creditare). Aceasta functie are potentialul de a reduce constul de ansambplu si riscul general pentru activele societatii.

Managementul lichiditatii internationale poate fi considerat ca este constituit dintr-o serie de subsisteme intecalate care indeplinesc urmatoarele functiuni: pozitionarea fondurilor, adica alegerea localizarii si a valutei folosite pentru toate fondurile lichide, utilizarea optima a activelor lichide disponibile la nivel regional sau global prin costuri comune, mentinerea la minim a costurilor pentru transferurile de fonduri, cresterea vitezei cu care fondurile sunt tranferate international, intre filialele corporatiei, managementul expunerii la fluctuatiile cursurilor valutare, imbunatatirea profitabilitatii la activele lichide.

Utilizarea optima a activelor lichide disponibile prin conturi comune permite ca orice surplus sau deficit al contului sa poate fi utilizat ca investitii pe termen scurt sau finantarea prin atragerea facilitatilor centrale de credit.

Un cont comun bine dirijat permite obtinerea de dobanzi mai ridicate la creditele acordate sau dobanzi mai scazute la imprumuturi, cand filialele se crediteaza intre ele.

Prin accelerarea platilor, capitlul de lucru necesar este mai mic si se realizeaza economii considerabile. Costul transferurilor internationale se poate reduce prin diminuarea numarului tranzactiilor de plati si prin diminuarea costurilor valutare.

Modalitatea cea mai uzuala prin care fondurile se transfera de la filiala la firma mama o reprezinta remiterea dividendelor. Decizia de remitere trebuie luata avandu-se in vedere toate celelate laturi ale managementului lichiditatii internationale, necesitatile de finantare ulterioare ale filialei, preocuparile tarii gazda de a-si pastra o cota parte din capitalul pe actiuni, considerente fiscale, managementul expunerii la fluctuatii valutare, cai alternative de remitere a fondurilor.

Preturile intrasocietate reprezinta un domeniu deosebit de sensibil al managementului financiar pentru societatile multinationale. In mod normal, o societate transnationala efectueaza multe tranzactii de bunuri si servicii intre firma mama si o filiala externa sau intre filiale externe. Preturile fixate pentru aceste tranzactii in cadrul societatilor multinationale se numesc preturi de tranfer.

Preturile de transfer se pot utiliza pentru localizarea fondurilor intr-o societate transnationala. O firma mama poate transfera fonduri dintr-o anumita tara prin practicarea unor preturi mai ridicate pentru marfurile pe care le vinde catre o filiala din acea tara si prin practicarea de preturi scazute la achizitiile de la filiala. Preturile ridicate de tranfer deplaseaza si localizeaza fonduri in tara care face vanzarile. Preturile scazute de tranfer deplaseaza si localizeaza fonduri in tara corespunzatoare.

Societatea multinationala poate dori sa evidentieze existenta unor profituri mai scazute intr-o anumita tara doarece profituri mari pot incuraja autoritatile locale sa solicite reduceri de pret iar sindicatele sa ceara cresteri de salarii.

Societatea multinationala poate castigata si prin politica inversa prin care se deplaseaza fonduri mai scazute prin intermediul preturilor de tranfer.

Preturile mai scazute la import pot reduce taxele vamale atunci cand acestea ad valorem sau pot reduce cerintele pentru depozitele predabile la import sau permite importatorului sa importe o cantitate mai mare dintr-un produs atunci cand contingentele de import sunt stabilite valoric2.

Un alt obiectiv al fi acela de a ajuta o filiala sa evidentieze un profit in perioada de initiere a afacerii pentru ca sa imbunatatesca capacitatea acesteia de a primi un credit local.

2. Efectul societatilor multinationale asupra dezvoltarii

Prezenta societatilor multinationale pe pietele tarilor in curs de dezvoltare a fost si este un subiect controversat in discutiile privind politica de dezvoltare. Suportul teoretic pentru un verdict negativ se gaseste, in teoria capitalismului periferic sau in tarile de dependenta latino - americane. Scepticismul prezent este adesea bazat pe experientele negative de la sfarsitul anilor '60, respectiv inceputul anilor '70, cu exemple referitoare la comportamentul incorect, influenta nefavorabila a deciziilor politice, conditiile exploatative de munca si sociale sarace. In ultimii ani impactul societatilor multinationale asupra tarilor in dezvoltare a fost apreciat ca fiind unul benefic.

Studiile comparative efectuate de catre Organizatia Internationala a Muncii, asupra efectelor si conditiilor privind instruirea personalului si utilizarea acestuia, generate de societatile multinationale si companiile locale ne arata efectul pozitiv al multinationalelor fata de firmele autohtone.

Acest punct de vedere este confirmat inca din anii '80 de studiile centrului ONU pentru STN (UNCTC).

2.1 Contributia pozitiva asupra dezvoltarii

Majoritatea multinationalelor au un impact pozitiv asupra cresterii economice a tarilor in dezvoltare prin intermediul investitiilor, produselor si serviciilor. Acestea se efectueaza prin:

punearea in practica a cunostintelor teoretice utilizand corect produsele si serviciile, de exemplu, in agricultura, sanatate si industrie;

asigurarea accesului la tehnologia moderna, know - how, manageriale;

investitii si angajare

instruire in toate domeniile si la toate nivelurile ierarhice;

Beneficiile ce revin tarilor in curs de dezvoltare, recurg din prezenta STN-urilor pe pietele acestora. Beneficiile difera in conformitate cu structura lor, gama produselor, serviciilor si sfera de activitate. Conditiile financiare si reglementarile potrivite, un sistem legal de incredere, o infrastructura adecvata si un guvern puternic pot ajuta la consolidarea acestor efecte potential pozitive, in timp ce absenta lor le va diminua.

Le langa efectele pozitive generate de STN - uri, se intalnesc cazuri in care  aceastea conduc la conflicte de interes in tara gazda.

2.2 Conflicte de interese

O intreprindere comerciala este intotdeauna in cautarea optimizarii profitului urmarind obiectivele proprii precum ar fi atingerea ratei acceptabile de reinvestire a capitalului, obtinerea competitivitatii sale pe termen lung; astfel sustinerea de catre intreprinderea comerciala a obiectivelor de dezvoltare socio - economice a tarii de implementare atinge un nivel foarte scazut. Rezultatul este ca societatile multinationale si autoritatile tarii gazda au opinii controversate asupra anumitor conditii de baza:

repatrierea profiturilor la compania mama in cele mai multe cazuri este un lucru fundamental pentru a acoperi costurile suplimentare generatoare de cartierul general al societatii, dar si pentru a incorpora profituri ca plata pentru riscurile financiare. Tarile de implementare considera acest fapt ca povara pentru balanta de plati externe

brevetele care protejeaza rezultatele cercetarilor societatii impreuna cu transferul asociat al taxelor pentru utilizarea brevetelor si licentelor pot generea conflicte pentru ca tarile in dezvoltare prefera imitatiile nationale ale produselor la un pret mai redus

politica de cercetare a multinationalelor si directia strategica proprie, de asemenea pot sa nu coincida cu interesele si nevoile tarilor in curs de dezvoltare

politica de localizare, de exemplu a facilitatilor de productie este determinata de criteriul economic (ex: volumul productiei, dimensionarea pietei, gradul de inzestrare cu materii prime calitative si cunostinte tehnice) si nu de nevoia guvernelor de a deveni independente din punct de vedere economic utilizand doar productia locala a bunurilor specifice

Mai sunt si alte domenii potentiale de conflict care difera de la o tara la alta si de la companie la companie. Pentru solutionarea acestor conflicte este nevoie de o evaluare serioasa a intereselor si beneficiilor ambelor tari, luand in considerare beneficiile globale, sociale si economice ale societatii si ale produselor. Nu exista raspunsuri universal valabile.

2.3 Comportamentul etic

Societatile multinationale care sunt responsabile de respectarea valorilor etice privind izbucnirea unor conflicte intre politica de dezvoltare economica si impactul implicarii acestora intr-o tara in curs de dezvoltare.

Cu cat consumatorul este mai preocupat, cu atat nu ar trebui sa existe diferente intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare din punct de vedere al calitatii produselor si serviciilor, al sigurantei si instructiunilor de utilizare.

Aceleasi obiective si principii are trebui adoptate in tarile pentru siguranta produselor si protectia mediului.

Compania va trebui sa adopte o pozitie corecta fata de problemele care sunt in responsabilitatea sa si care cad sub incidenta sa.

Multinationalele ar trebui sa isi fixeze un plafon privind salariile si politicle sociale.

Multinationalele care opereaza in conditii sociale si legislative diferite si care opteaza pentru activitati sensibile (marketing, protectia mediului) in tarile in curs de dezvoltare.

Problema sociala

De la bun inceput, societatea este exponenta a doua realitati contrastante cu privire la forta de munca angajata. Pe de o parte, data fiind marimea sa, societatea are un numar total de anjagati mai mare decat firmele locale care activeaza in aceeasi industrie. Pe de alta parte, datorita tehnologiilor avansate de care dispune, societatea genereaza mai putine locuri de munca decat o firma locala, la un nivel smilar al productiei.

Nivelul si calitatea angajatilor sai depinde si de motivatiile investitionale ale societatii. Astfel, multinationalele in cautare de resurse si cele in cautare de eficienta globala au deseori ca scop in sine forta de munca ieftina si calificata. In contrast, multinationalele in cautare de piata nu considera mana de lucru locala decat ca pe un argument secundar.

In ceea ce priveste conditiile de lucru, raportul UNCTV per 1999 remarca faptul ca, intr-adevar, forta de munca angajata direct in filialele STN-urilor este mai bine platita si lucreaza intr-un mediu mai bun decat angajatii firmelor locale.

Raportul UNCTAD identifica trei motivatii pentru nivelul superior de salarizare din STN - uri:

filialele STN-urilor inregistreaza, in special in tarile in curs de dezvoltare si in tranzitie, unde decalajul tehnologic este mare, un nivel mult mai ridicat al productivitatii decat firmele locale, iar salariile mai mari corespund acestei productivitati mai mari.

Filialele cu un grad ridicat de integrare in cadrul sistemului corporatist au nevoie sa asigure aceeasi calitate a productiei sau serviciilor in intreaga lume, si de aceea cauta forta de munca foarte bine pregatita, experimentata si stabila, calitati in schimbul carora se ofera salarii mari.

Prin insasi marimea sa, societatea este o tinta mai usor de atins de catre diferite organizatii sindicale si grupuri de presiune si mai sensibila la propria imagine decat firmele nationale, fiind inclinata paradoxal sa cerere unor presiuni salariale. Aceasta ultima motivatie nu se verifica insa in practica. Cel putin in Romania, marile societati multinationale au grile de salarizare bine definite si foarte rigide, si nici un angajat nu este indispensabil.

Conditiile salariale, precum si alte aspecte ale impactlui societatilor multinationale asupra mediului al statului gazda, au facut obiectul a doua studii foarte instructive. Un studiu realizat de cercetatorii romani (Mereuta, Pop, Valicu, Pop) pe un esantion de 100 de subiecti intr-o intreprindere de stat reprezentativa scoate la iveala perceptia pe care acestia o au la adresa companiilor straine .Perceptia este asadar a unui mediu de munca mai stimulant pentru angajat (conditii de munca mai bune - 71,85%, salarii mai mari - 65,45%) dar mai exigent (ar trebui sa muncim mai mult - 81,27%, locul de munca ar deveni mai nesigur - 43,78%), in conditiile unei conduceri mai eficiente (64,61%).

Un al doilea studiu realizat de filiala din Romania a companiei KPMG ne pune in fata realitatii privind salarizarea in societatile multinationale, o realitatea de altfel intuita de participantii la studiul precedent