Managementul, controlul si rezolvarea conflictelor

Managementul, controlul si rezolvarea conflictelor

Datorita costurilor individuale si sociale pe care le implica, in cursul desfasurarii oricarui conflict apare la un moment dat necesitatea rezolvarii sale. In literatura de specialitate se folosesc trei concepte ce acopera tot atatea arii de interes ce fac referire la acest aspect: managementul, rezolvarea si controlul conflictului.

Studiul conflictului, al rezolvarii si managementului acestuia cuprinde o macro- si o microviziune asupra lumii noastre. Managementul conflictului poate fi aplicat atat la nivel individual, cat si la nivel global. El intervine in mediul organizational, afaceri interne, afaceri externe, comert si educatie, politica etc.

J. Burton argumenteaza ca intre managementul conflictului si rezolvarea acestuia exista o diferenta care consta in aceea ca managementul conflictului face relativa abstractie de sursele care l-au generat. Burton si Dukes scriu ca managementul conflictului are ca obiect 'modul in care sunt controlate dezacordurile si certurile privind optiunile si preferintele ce rezulta din interactiunile dintre parti ce au interese si scopuri comune si care se deosebesc numai prin mijloacele de a le atinge' (Burton J. & Dukes F., p. Aspectele negative ale conflictului sunt, in acest caz, numai atenuate, cauzele reale si profunde ramanand in stare latenta, ceea ce poate duce la o noua confruntare intre parti.

Rezolvarea conflictului presupune initierea dialogului si comunicarii intre indivizi si grupuri, preluarea unui limbaj al reconcilierii. Aceasta presupune ca 'toate partile implicate in conflict ajung in mod liber la un acord, dupa ce au definit si reperceput relatiile dintre ele si dupa ce au facut evaluarea, adica au examinat si luat in calcul toate elementele relevante ale relatiilor' (Burton J., p. Rezolvarea conflictului implica identificarea si eliminarea cauzelor in vederea atingerii unui acord al partilor si restructurarea situatiei care a determinat aparitia confruntarii.

Diversi specialisti care au studiat domeniul conflictului (Tidwell A., 1998; Hele Comelus, Shoshana Faire, Cristea D., impun notiunea de control al conflictului care acopera conceptiile de management si rezolvare a conflictului.

Allan Tidwell (op. cit., p. 188) subliniaza ca in cazul conflictelor manageriate (gestionate), aspectele negative ale conflictului sunt doar atenuate, in timp ce rezolvarea conflictelor presupune eliminarea completa a aspectelor negative. Raportat la aceste doua concepte, D. Cristea (op. cit. p. utilizeaza notiunea de control al conflictului, desemnand un continuum comportamental care vizeaza trecerea graduala de la gestionarea la rezolvarea unui conflict. Rezolvarea autentica a conflictelor este mai dificil de obtinut, in timp ce managementul conflictului este mai frecvent.

Dupa opinia lui Tidwell, exista trei conditii necesare si suficiente pentru un eficient control al conflictului:

Capacitatea instrumentala si rezolutiva - se refera la setul de tehnici, abilitati necesare manevrarii cu succes a conflictului.

Oportunitatea interventiei - are in vedere momentul ales, timpul consumat si libertatea de a controla conflictul. Tehnicile de control al conflictului nu vor fi eficiente in absenta oportunitatii de a le pune in practica.

Vointa partilor de a discuta, a colabora si a rezolva conflictul in care sunt implicate. Pentru a reusi un control eficace al conflictului, aceste trei conditii trebuie indeplinite simultan.

Controlul conflictului, orientarea spre gestionarea sau rezolvarea acestuia, spre valorificarea tehnicilor, procedurilor si abilitatilor disponibile necesita cunoasterea si identificarea simptomelor conflictului.

In literatura de specialitate (Helena Comelius si Shoshana Faire, 1996, p. se prezinta principalele simptome ce semnaleaza instalarea unei crize, a unui conflict.

Violenta este un evident semn al crizei, al dezacordului, stare in care elementele emotionale le domina pe cele rationale, generand acte necugetate.

Tensiunea. Propria tensiune distorsioneaza cel mai adesea perceptia asupra persoanelor, evenimentelor, actiunilor din jur. O situatie tensionata poate deveni nucleul unui conflict de proportii.

Neintelegerea survine in urma unei situatii ce promoveaza contradictia si irascibilitatea. Ea poate sa apara din decodificarea eronata a unei informatii sau a unei opozitii in principii, in idei etc.

Incidentele. Un incident perceput adecvat se poate stinge fara sa capete amploare, desi ele au un ecou afectiv persistent. In cazul unei perceptii eronate incidentul poate fi escaladat.

Disconfortul creeaza sentimentul unei insatisfactii fara a avea un obiect precis. Recunoasterea semnelor disconfortului si incidentului, abilitatea de a reactiona cu promptitudine in vederea ameliorarii situatiei pot evita degenerarea in tensiune, neintelegere sau criza.

Pentru intelegerea si controlul conflictului este absolut necesara abilitatea de a delimita simptomele conflictului cat mai corect spre a putea implementa tehnicile si strategiile adecvate de control si/sau rezolvare de conflicte.