ORGANIZAREA MANAGEMENTULUI SISTEMULUI SANITAR

ORGANIZAREA MANAGEMENTULUI SISTEMULUI SANITAR

Date generale

Managementul unitatilor sanitare are un caracter complex, care este determinat de o serie de factori printre care:

politicile sanitare;

bugetul existent;

segmentarea activitatilor;

dinamica relatiilor de munca;

diversitatea profesionistilor.

Pentru organizarea unitatilor sanitare precum si pentru desfasurarea in conditii superioare a activitatii managementul sanitar trebuie si sa parcurga etapele urmatoare:

o      definirea conceptului de ingrijire medicala;

o      dezvoltarea obiectivelor generale de practica medicala, care vor fi separate in obiective specifice, cu scopul de a obtine performante;

o      formularea si dezvoltarea politicilor de practica sanitara, care se adreseaza atat furnizorilor de servicii de sanatate, cat si utilizatorilor acestora;

o      dezvoltarea unui plan de actiuni pentru realizarea activitatilor specifice unitatilor sanitare;

o      formularea de obiective in afaceri, cu precizarea cheltuielilor necesare;

o      elaborarea standardelor de calitate;

o      dezvoltarea programului de planificare a resurselor umane, prin care se va stabili componenta echipei medicale, numarul de specialisti necesari;

o      elaborarea sistemului informational in interiorul si exteriorul organizatiei medicale respective.

Organizarea unitatilor sanitare se poate realiza sub mai multe forme:

cabinete medicale;

centre de diagnostic si tratament;

spitale;

alte unitati sanitare aflate in relatii contractuale cu casele de sanatate, servicii judetene de ambulanta, farmacii, distribuitori si producatori de medicamente si materiale sanitare, persoane fizice si juridice autorizate de M.S..

In functie de complexitatea activitatilor care se desfasoara intr-o unitate sanitara, precum si in functie de gradul de specializare al profesionistilor, structura organizatorica a unitatilor sanitare poate fi simpla si complexa.

1. Structura organizatorica simpla este caracteristica cabinetului medical individual si cabinetului medical stomatologic, fiind formata dintr-un medic si una sau doua asistente medicale ( fig.nr.1.).

Figura nr. 1. - Structura organizatorica simpla a unitatilor sanitare

2. Structura organizatorica complexa - care include dispensarele pentru practica in grup, policlinicile, spitalele si caracteristic acestei structuri este existenta mai multor niveluri ierarhice : - nivelul superior, mediu si operational (fig.nr. 2.)

Figura nr. 2. Structura organizatorica complexa a unitatilor sanitare

Structuri organizationale ale sistemului de sanatate

Planificarea reprezinta cheia unui management eficient, iar structura organizationala ofera cadrul in care are loc procesul de management.

Structura organizatorica trebuie sa asigure un sistem de lucru eficient, comunicare, colaborare, sa ofere o identitate indivizilor si organizatiei, astfel incat sa stimuleze satisfactia in munca.

Unitatile sanitare, ca de altfel toate intreprinderile contin structuri informale si structuri formale.

Structura organizationala informala a sistemului de sanatate

Organizarea informala ( neformala ) a sistemului de sanatate se bazeaza mai mult pe relatiile personale decat pe respectul acordat pozitiei ierarhice, ajutand membrii organizatiei sa-si atinga obiectivele personale si ofera satisfactie sociala.

Autoritatea informala nu se impune prin atribuiri de sarcini, ci provine din respectul natural acordat unui coleg pentru cunostintele si abilitatile acestuia.

In cazul sistemului de sanatate, structura informala este de multe ori mai importanta decat cea formala si asigura controlul social al comportamentului.

Structura informala are propriile canale de comunicare, care pot raspandi informatia mai larg si mai rapid decat sistemul formal, dar din pacate zvonurile neadevarate au un rol important, de aceea cea mai buna forma de a corecta acestea, este asigurarea unei permanente informari corecte din partea managerilor.

Controlul intr-o astfel de structura poate fi intern sau extern.

Structura organizationala formala a sistemului de sanatate

Structura organizationala formala se defineste prin decizii executive determinate de planificare si cuprinde relatiile personale si sociale care nu sunt incluse in organigrama organizationala.

In Romania, structura organizationala formala a sistemului de sanatate este una eterogena si se poate clasifica din punct de vedere obiectual dupa diferite criterii:

a) la nivel ,,macro' - sistemul de sanatate poate fi considerat de tip ,,ciorchine' (fig.nr. 3.)

Figura nr. 3. Structura organizationala tip ciorchine

Astfel, in baza celor prezentate anterior, privit la nivel central avem :

Clasa GC (grup coordonator) - formata dintr-un singur obiect, MS

Clasa SA subunitati autonome) - care cuprinde Institutele de Cercetare subordonate MS, CCSSDP, precum si subclasele, spitalele si cabinetele medicale de stat

- Clasa GP (grupuri de proiect) - din care fac parte : Institutul de Management Sanitar- Bucuresti, Academia de Stiinte Medicale, precum si unitati de cercetare si invatamant superior din sistemul sanitar

- Clasa S (subunitati de sprijin) - formata din subclasele DSPJ, ISS judetene si din unitatile sanitare subordonate lor

b) la nivel ,,mediu' - structura este asemenea cu cea de la nivel ,,macro', rolul MS fiind luat de Directia de Sanatate Publica Judeteana.

c) la nivel "micro' - structura este asemanatoare cu cele anterioare, fiecare unitate sanitara fiind compusa din cabinete medicale, laboratoare, farmacie, care au un management independent (fig.nr.)

Figura nr. Structura organizationala ierarhica la nivel ,,micro'

Sistemul sanitar in Romania

Problema ocrotirii sanatatii reprezinta una dintre problemele prioritare ale oricarui stat, deci si in cazul Romaniei.

Ca si orice sistem economico-social si sistemul sanitar trebuie sa porneasca de la o baza legislativa . Este evident ca aceasta trebuia modificata dupa anul 1989, astfel incat ea sa stea la baza Reformei sistemului sanitar . Majoritatea actelor normative din domeniul sanatatii sunt mai mult sau mai putin legate de aceasta reforma, dar exista si o serie de acte care se ocupa in mod direct de ea, cum ar fi HG. 126/1993 ,,Hotarare privind unele masuri referitoare la reforma serviciilor medicale', continuata cu HG. 174/1995 si HG.l 151/1996.

Sarcina cea mai importanta a reformei este de a dezvolta un sistem de sanatate modern in Romania si alinierea lui la sistemele din tarile avansate din Uniunea Europeana si din intreaga lume. Reforma sistemelor de sanatate din fiecare tara nu se poate face decat in concordanta si o data cu modificarile in sistemele economice nationale din care fac parte.

O prima incercare de implementare a Reformei sanitare in Romania a avut loc in anul 1993, pe baza HG.l26/1993, care prevedea aplicarea experimentala pe durata a doi ani a reformei la un numar de unitati sanitare si a avut drept rezultat L100/1998, care este legea pe care se bazeaza activitatea de asistenta publica de sanatate din Romania.

Pornind de la problema legislativa amintita, modelul pentru sistemul de asistenta medicala si sanitara din Romania poate fi impartit in doua subclase, cea publica si cea privata, ambele fiind subordonate Ministerului Sanatatii.

Unitatile publice sanitare au in compozitie:

Spitale judetene si municipale;

Centre de diagnostic si tratament;

Dispensare;

Alte unitati sanitare auxiliare

Unitatile private de sanatate sunt formate din:

Cabinete individuale, grupate si asociate;

Societati civile medicale;

Cabinete individuale, grupate, asociate si societati civile auxiliare.

Principalul actor, care se afla in centrul sistemului de sanatate din Romania, conform HG.224/1997, este Ministerul Sanatatii. Acesta are in subordine mai multe tipuri de unitati sanitare, care se afla pe al doilea nivel ierarhic al arborelui (fig.nr. 5.), dintre care rolul cel mai important il detin Directiile de Sanatate Publica (DSP) din judetele tarii si din municipiul Bucuresti, reprezentand autoritatea de sanatate publica la nivel local .Tot la nivelul doi se gasesc un numar de institute si centre medicale, Centrul de Calcul si Statistica Sanitara (CCSS), Institutul de Management al Sanatatii Bucuresti, Inspectia de sanatate. La ultimul nivel se afla unitatile publice si unitatile private prestatoare de servicii sanitare uzuale. Un loc mai aparte in cadrul acestor unitati il au cele de salvare si de asistenta medicala de urgenta, deoarece acestea sunt destinate situatiilor de urgenta prespitaliceasca pentru pacientii aflati in stare de sanatate critica si pot contribui la reducerea mortalitatii generale.

Figura nr. 5. Schema de principiu a organizarii asistentei de sanatate din Romania, conform HG 244/ 1997 si a Legii 100/ 1998.