Secretul

Secretul

"Ei joaca un joc. Ei se joaca de-a nu juca nici un joc. Daca   le arat ca ii vad, incalc regulile si ma vor pedepsi. Trebuie sa le joc jocul, care consta in a nu vedea ca le vad jocul"

R.D.Laing

Orice manager detine la un moment dat un bagaj de informatii strategice. Se spune ca poti sa numeri pe degetele de la o mana oamenii care cunosc formula secreta dupa care se fabrica celebra Coca-Cola. Practica incheierii, cu personajele cheie din structura conducerii unei firme, a unor acorduri de confidentialitate, devine o practica obisnuita si chiar necesara.

Practicile manageriale impun caracterul secret al know-how-ului (ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, procedeelor si altor documente analoage care servesc managementului). Caracterul secret are in vedere faptul ca know-how-ul nu trebuie sa fie accesibil tertilor care nu apartin retelei. Codul etic si deontologic este parte activa in activitatea unui manager , probabilitatea ca acest aspect sa se rasfranga si in viata privata, depinzand doar de modul in care acesta reuseste sa-si gestioneze rolurile.

Andre Petitat numeste secretul ca fiind ascunderea de informatii in timpul interactiunii.[1]Gregory Bateson (1959) defineste secretul ca fiind o diferenta de informatie care creeaza o diferenta de morfologie, de comportament sau credinta. Bateson face analogia cu comportamentul animalelor unde sustragerea din fata simturilor din fata pradatorilor inseamna supravietuire. In acelasi timp, pot adauga ca si pradatorul isi are strategiile desfasurand capacitatea de reprezentare si anticipare.

In plus fata de animale, rafinamentul omului, dezvolta jocuri ale secretului la nivel simbolic, la baza sa existand natura ascunsa a reprezentarilor mentale. Gandurile fiind imateriale, imperceptibile, pot deveni arma sau secret, semnele fiind singura legatura intre interior si lumea exterioara, exprimate prin cuvinte, gesture, expresii, simboluri, se lipesc de identitatea noastra ascunsa, aratata, de strategiile noastre, de actiunile noastre.[2] Secretul, in opinia lui Petitat nu poate fi separat de regulile conventionale. Cu ajutorul secretului, regulile pot fi incalcate, se poate insela, proteja, ataca, sau pur si simplu, pentru placerea jocului.

Georg Simmel , defineste secretul ca fiind ceea ce ofera intr-un anumit fel posibilitatea unei lumi alaturi de lumea vizibila, iar acesta din urma, este puternic influentata de cea dintai. Definitia generica este data tot de Simmel: limitarea cunoasterii reciproce., astfel dispunem de doua mari clase de secrete: aceea a ascunderii si aceea a deghizarii. Legatura intre secret, minciuna, influenta, manipulare , nu numai ca este practic fireasca, ci , pot afirma ca secretul sta la baza acestora La oameni, prototipul ascunderii este nespunerea. Nespuneri rituale(politete, pudoare, modestie, discretie, interdictie, etc), si nespuneri strategice( a nu spune este mai usor decat a falsifica realitatea). Prototipul deghizariii este minciuna.