Sistemul decizional al firmei

Sistemul decizional al firmei

In general, decizia este definita ca fiind rezultatul unui proces constient de alegere a unei linii de actiune din mai multe variante posibile pentru realizarea, in conditii optime, a scopului propus.

Decizia manageriala este un produs al managementului firmei si reprezinta o linie de actiune, aleasa in mod constient, dintr-un numar de alternative posibile, in scopul realizarii anumitor obiective in conditii de eficienta maxima. Aceasta influenteaza actiunile si comportamentul a cel putin unei alte persoane decat decidentul.

Deci, in definirea unei decizii manageriale se are in vedere:

a) existenta mai multor alternative pentru realizarea obiectivelor urmarite;

b) orientarea deciziei spre realizarea obiectivelor previzionate;

c) decizia influenteaza actiunile unor alte persoane decat decidentul.

Se poate spune ca decizia manageriala este o relatie socioumana cu doi parametri:

forul de decizie;

instanta de executie.

Pentru a asigura maximizarea eficientei economice, decizia trebuie sa ras­punda la urmatoarele cerinte:

sa fie fundamentata stiintific, ceea ce presupune:

- sa se foloseasca metode de cunoastere si abordare realiste si stiintifice;

- sa se ia in considerare actiunea legilor economice;

- folosirea corespunzatoare a unor tehnici de prelucrare a datelor si de formulare a deciziei;

- inlaturarea rutinei, practicismului, subiectivismului si improvizatiei in adoptarea deciziei.

sa fie adoptata de organul de conducere care are imputernicirea legala;

sa fie completa, sa cuprinda toate elementele necesare intelegerii corecte a deciziei de catre cel ce o executa;

sa fie formulata clar si concis pentru a fi receptionata corect;

sa fie adoptata la timp si aplicata la momentul oportun;

sa se coreleze cu deciziile luate anterior sau care se prevad a fi adoptate;                   

sa fie luata operativ, astfel incat sa permita valorificarea tuturor posibilitatilor firmei - umane, materiale, financiare -, sa preintampine si sa rezolve la timp eventualele contradictii ce pot aparea in desfasurarea proceselor economice;

sa asigure maximum de eficienta.

Avand in vedere marea diversitate a deciziilor, se impune o anumita grupare a lor dupa o serie de criterii:

a) dupa gradul de cunoastere a mediului ambiant de catre decident:

decizii in conditii de certitudine - cand se cunosc posibilitatile de realizare a obiectivului propus. In acest caz, variabilele cu care se opereaza pot fi contro­late, existand posibilitatea anticiparii evolutiei lor.

decizii in conditii de risc - se caracterizeaza prin existenta mai multor stari ale conditiilor obiective, dar pentru care nu se cunosc decat probabilitatile de aparitie a lor.

b) dupa orizontul de timp si implicatiile asupra activitatii firmei pot fi:

decizii strategice, care vizeaza o mare perioada de timp, influentand activi­tatea de ansamblu a firmei (de exemplu: decizii de restructurare a activitatii, de­cizii de investitii, decizii de retehnologizare)

decizii tactice, care vizeaza o perioada mai mica decat cea a deciziilor strategice si influenteaza numai o parte a activitatii firmei.

decizii curente, care vizeaza o perioada de timp redusa, se adopta la niveluri medii si inferioare de conducere, de regula in conditii de certitudine.

c) in functie de frecventa elaborarii lor sunt:

decizii unice;

decizii repetitive: - periodice (care se emit la intervale de timp regulate)

- aleatorii (se repeta in mod regulat, emiterea lor fiind impusa, de regula, de factori necontrolabili).

d) dupa amploarea competentei decizionale:

decizii integrale, emise de managerul care poarta integral responsabilitatea pentru consecintele acestora;

decizii avizate, a caror aplicare presupune avizarea anterioara de catre un nivel ierarhic superior.

e) in functie de numarul de criterii folosite in fundamentarea deciziei pot fi:

decizii unicriteriale;

decizii multicriteriale.

f) dupa gradul de cuprindere al decidentului:

decizii unipersonale;

decizii de grup.

Adoptarea si aplicarea deciziei manageriale este un proces complex care comporta mai multe etape, si anume:

1. Identificarea si definirea problemei (a obiectivului) in legatura cu care se va lua decizia.

In aceasta etapa se precizeaza: obiectivul de realizat; persoanele sau compartimentele implicate in realizarea obiectivului; se precizeaza gradul de noutate a problemei puse in discutie.

2. Culegerea informatiilor necesare pentru:

- relevarea laturii juridice a problemei de rezolvat;

- studierea informatiei cu caracter normativ;

- culegerea si studierea informatiei actuale din stiinta si tehnica;

- studierea performantelor, a realizarilor de varf din domeniul respectiv;

- culegerea si prelucrarea informatiei curente;

- culegerea si studierea modificarilor referitoare la volumul si calitatea resurselor necesare realizarii deciziei.

3. Stabilirea criteriilor de evaluare a rezultatelor firmei:

- criteriul COST;

- criteriul PRODUCTIVITATE;

- criteriul PROFTT;

- criteriul VANZARI PE PIETE EXTERNE (EXPORT).

4. Selectarea si prelucrarea informatiilor.

5. Elaborarea alternativelor de actiune posibile, respectiv a metodelor de realizare a obiectivelor.

In aceasta etapa, importanta este evaluarea corecta a fiecarei alternative deci­zionale propuse cu sublinierea avantajelor si dezavantajelor potentiale ale fiecareia.

6. Alegerea variantei optime de decizie, in functie de criteriile recomandate si evaluarile efectuate.

7. Transmiterea si punerea in aplicare a variantei optime a deciziei.

Aceasta etapa trebuie pregatita cu foarte mare atentie in sensul asigurarii unui climat psihosocial adecvat, mai ales in cazul deciziilor care genereaza schimbari radicale in cadrul firmei.

8. Evaluarea rezultatelor obtinute prin aplicarea deciziilor, respectiv:

- se determina masura in care obiectivele propuse au fost realizate. Sunt semnalate cauzele;

- se formuleaza proiectul de perfectionari metodologice necesar activitati viitoare;

pentru eliminarea unor abateri se pot formula decizii conexe vizand inlaturarea unor abateri semnalate deja.