PROBLEME:

Tipologii ale stilurilor de conducere

Diagnoza stilurilor de conducere

Factorii care favorizeaza instalarea unui stil de conducere

Efectele practicarii unuia sau a altuia dintre stilurile de conducere

Evaluarea eficientei stilurilor de conducere

Ne intereseaza doar punctul 1 si 5.

Tipologii ale stilurilor de conducere

Exista un f. mare nr. de tipologii => problema descoperirii unor criterii dupa care ac. tipologii sa fie sistematizate

● Criterii de clasificare: - nr. demersurilor a fost luat in considerare de unii autori => unii folosesc doar un criteriu =>  

I.           Tipologii unidimensionale

Lewin si colaboratorii (Lippitt si White):

prima tipologie asupra stilurilor de conducere

s-au facut cercetari pe copii; grupuri artificiale si nu naturale

un lider desfasoara m multe activitati: repartizeaza sarcini, evalueaza, formeaza grupurile, este implicat in procesele de decizie, etc.

activitatea de decizie => cine ia decizia?

Daca raspunsul este: liderul => stil de conducere autoritar

- liderul + grupul => stil de conducere democratic/cooperator

- membrii grupului => stil laissez faire/permisiv

trei stiluri de conducere[1]

Cateva caracteristici pornind de la anumite criterii: cele trei stiluri de conducere se diferentiaza in functie de f multe aspecte:

a.       criteriul eficientei

stilul autoritar secvential: conduce la o eficienta mare; ca tendinta insa, eficienta este in scadere.

stilul democratic => eficienta mare si constanta

stilul laissez faire => eficienta fluctuanta cu tendinta de scadere in timp (fluctuante in raport cu membrii grupului).

b.      criteriul satisfactiei

stilul autoritar: satisfactia este centrata pe lider in timp ce subordonatii sunt mai putin satisfacuti; satisfactia in timp scade

stilul democratic: satisfactia e centrata pe grup, satisfactia e mare si generalizata la nivelul grupului

stilul laissez faire: satisfactia este f individualizata (unul e f satsif altul e f nesatisf)

c.       agresivitatea

stilul autoritar: agresivitate mare si centrata pe lider

stilul democratic +stilul laissez faire: agresivitate scazuta

d.      climatele de grup

stilul autoritar: un climat dublu, agresiv/apatic

stilul democratic: climat de cooperare/intrajutorare

stilul laissez faire: climat anarhic

Aceasta clasificare devenita celebra, pe langa meritele pe care le are o limita: sugereaza ca ar exista stiluri bune. Aceasta parere a preocupat pe o serie de autori => imbogatirea stilurilor de conducere =>

M.R.F. Maier

Brown:

3 stiluri autoritare: strict, binevoitor, incompetent

2 stiluri democratice: democratul autentic, pseudodemocratul (acesta din urma foarte asemanator cu stilul autoritar incompetent)

4. Smicht si Tannenbaum

Aria de libertate Aria de autoritate

Stilul democratic

Stilul autoritar

aria de autoritate a liderului este foarte mare si se ingusteaza

aria de libertate a subordonatilor e mica la un pol si f mare la alt pol

trecerea de la un pol la altul este vazuta ca un continuum => 7 comportamente (care tin tot de decizie) ce sunt restranse in patru stiluri de conducere:

dictatorial; 

negociat; 

consultativ; 

participativ

II.        Tipologii bidimensionale

recurg la 2 dimensiuni inspirate dintr-o serie de cercetari mai vechi (Scoala din Ohio, Michigan, etc. Orientarea catre oameni si orientarea catre productie).

☻ Orientarea catre oameni si orientarea catre productie sunt 2 scale gradate (9 grade fiecare) => Orientarea catre oameni pe verticala, orientarea catre productie pe orizontala => 2 axe a cate 9 grade fiecare => 81 de stiluri

au facut o reductie de la 81 la 5:

stilul 1.1.= stilul scazut => orientare redusa atat pt. productie cat si pt. relatii

stilul 9.9.=stilul centrat pe grup integrat => orientarea catre oameni mare si orientarea catre productie mare

stilul 9.1.= stilul populist => orientarea catre oameni mare si orientarea catre productie mica

stilul 1.9. = stilul autoritar => orientarea catre oameni mica si orientarea catre productie mare

stilul 5.5. = stilul mediu oscilant => orientarea catre oameni si orientarea catre productie in aceeasi masura.

Aceste stiluri au fost caracterizate in functie de niste activitati ale liderului (control, planificare, transmitere a informatiilor), in functie de relatiile sefi-subordonati, relatiile dintre egali, capacitatea de creativitate, eficienta, etc.

☻ Precizari:

a.       nu e greu sa observa printre cele 5 unele din stilurile lui Lewin: autoritar =1.9.; democratic = 5.5.; laissez-faire = 9.1.

b.      cele 5 stiluri ar putea fi considerat ca un fel de stiluri pure. In situatii reale e f greu sa fie identificate intalnind combinatii valorice de tipul: 5.7; 4.9; 9.3;

c.       cele 5 se instaleaza la un conducator fie datorita unei trasaturi de personalitate (ce joaca rol de predispozanta), fie unei situatii exterior particulare, fie datorita hazardului. Nu sunt expresii exclusive nici ale Ps nici ale situatiei. Ele apar in urma unor relatii Ps-situatie.

d.      Combinarea celor 5 stiluri genereaza o serie de stiluri derivate:

s. paternalist - s. pendular - s. compensator - s. de tip cameleon

s. de fatada (o masca la care recurge conducatorul pt. a-si ascunde stilul. de conducere)

e.       in legatura cu frecventa folosirii acestor strategii: stilul dominant: in multe situatii, iar stilul de rezerva: numai atunci cand cel dominant nu poate fi aplicat

f.       intrebari:

care este folosit cu cea m mare frecventa? => 1.9; 1.1; 9.1; 9.9; 5.5

ce stil ar fi dezirabil? => 9.9;

Stilul dezirabil e si aplicabil? => au aparut divergente: unii: da, e posibil, altii: nu, pentru ca exista o divergenta intre cele doua orientari.

Proiectarea unui stil eficient atat economic cat si uman este una din cerintele cercetarilor.

III.     Tipologii tridimensionale

Reddin - orientarea catre: relatii umane, productie, dimensiunea randament-performanta-eficienta. Din combinarea acestor dimensiuni rezulta m multe stiluri. Situatiile tipice:

un conducator e orientat catre toate cele trei => conducatorul realizator

un conducator nu e orientat spre nici una => conducatorul negativ

conducatorul se orienteaza exclusiv spre una:

a.       productie => autocratul

b.      relatii umane => altruistul

c.       randament => birocratul

se orienteaza spre 2: relatii - productie

a.       stil divizat: scazut pt. amandoua

b.      stil integrator: ridicat pt. amandoua

c.       stil relational: mult pt. relatii putin pt. productie

d.      stil dedicat: mult pt. productie, putin pt. relatii

● raportarea stilurilor la eficienta:

unul si acelasi stil poate fi eficient intr-o situatie si neeficient in alta. De exemplu:

☺ stilul integrator este eficient cand este adaptat, adecvat, cerut de situatie si ineficient daca este practicat fara a fi reclamat de situatie. In primul caz avem de a face cu un conducator realizator iar in al doilea cu unul ezitant sau ingaduitor

☺ stilul relational e eficient cand este determinat de interesul autentic (promotor)si ineficient cand se datoreaza unei abordari paternaliste (misionar) => un sentiment de dependenta, scade spiritul de independenta.

☺ stilul dedicat e eficient cand nu creeaza resentimente sau opozitii (autoritar binevoitor), e ineficient daca practicarea lui se asociaza cu lipsa de considerare a oamenilor (autocrat)

☺ stilul divizat e eficient cand conducatorul subliniaza necesitatea respectarii regulilor pentru buna functionare a organizatiei (birocratic), e ineficient daca manifesta dezinteres si pasivitate (dezertor)

● Limite:

inconsistenta stilului divizat. In ce masura e eficient daca liderul nu e interesat nici de una nici de alta

aceasta tipologie a deschis calea catre teoriile contingentei care incercau sa solutioneze prapastia dintre teoriile personaliste si cele situationale si comportamentiste

5.Evaluarea eficientei stilurilor de conducere

Lewin: unele dintre aceste stiluri sunt mai eficiente, altele mai putin sau deloc eficiente.

Stilul autoritar: efecte negative, Stilul democrat: efecte pozitive. Cu timpul aceasta idee a cedat deoarece o serie de observatii mai riguroase au aratat ca unul si acelasi individ este eficient intr-o situatie, in alta situatie ineficient => problema evaluarii

O serie de criterii. Nu exista stiluri ideale, numai cu efecte pozitive! Un prim criteriu:

numarul efectelor pozitive si negative este un criteriu de ordin strict cantitativ; el in sine nu poate fi considerat un criteriu valid. Avansam spre criterii calitative, mai autentice in raport cu problema:

semnificatia reala a efectelor negative si pozitive unele ar putea fi doar aparent pozitive. De exemplu, in stilul autoritar deciziile se iau repede. Nu e exclus ca decizia sa fie eronata (e luata de un singur om). Stilul autoritar are ca efect disciplinarea membrilor. Daca disciplina e impusa si nu liber consimtita apar efecte negative. La stilul democratic un minus este intarzierea deciziei, dar e mai probabil sa fie corecta

efectele care se obtin ca urmare a practicarii de lunga durata De exemplu: exista situatii in care practicarea pe secvente a stilului autoritar are efecte pozitive. Pe timp indelungat => negative.

Toate aceste trei criterii, pe langa valoarea mai mica sau mai mare (luate in sine) toate sunt neraportate la particularitatile situatiei (limita)

criteriul situational

Conducerea e inegal productiva in functie de particularitatile situatiei. De ex.: autoritar-in situatii de criza, cu grad mare de risc, periculozitate

● cum trebuie procedat in situatii practice?

Fiedler in articolul Dilema conducerii: stil sau circumstanta? => stil in functie de circumstanta (solutie viabila in grupurile mai stabile si nevalabila in grupurile cu o dinamica prea mare).

Solutia cea mai buna consta in formarea unui repertoriu comportamental foarte variabil si extins al liderului, a.i. sa-si poata adapta stilul situatiei.