Informatia si informatica

Conceptul de informatie

Informatiile si cunostintele au o mare importanta, atat pentru dezvoltarea personalitatii umane, cat si pentru evolutia vietii si societatii. Nici societatea si nici indivizii ei nu pot progresa satisfacator in lipsa de informatii. Prin intermediul informatiilor se asigura transferul cunostintelor de la o generatie la alta, se asigura accesul la cele mai avansate realizari ale omenirii.

Conceptul de informatie reprezinta o notiune de maxima generalitate care semnifica o comunicare, o veste, o stire, un mesaj, un semnal etc. despre evenimente, fapte, stari, obiecte, despre forme de manifestare a realitatii care ne inconjoara. Informatia reprezinta cantitatea de noutate adusa de un mesaj din lumea reala si este furnizata de altcineva.

Informatia, energia, si materia sunt cei mai importanti factori ai economiei moderne pe langa pamant, capital si forta de munca.

Fata de materie sau energie, informatia prezinta caracteristici distincte.

■ Ea nu cunoaste ideea de original, se poate copia ori de cate ori se doreste si este independenta de loc;

■ Informatia nu se invecheste si se poate combina aproape nelimitat;

■ Informatia este puternic condensabila.

■ Informatia se percepe ca o anumita masura a ordinii intrucat ea anihileaza incertitudinea si nedeterminarea. O masura a ordonarii este entropia negativa, termen care a luat nastere prin analogie cu entropia, care este, in termodinamica, o marime exprimabila matematic a neordonarii;

■ Calitatea unei informatii consta in gradul de probabilitate cu care ii creeaza utilizatorului certitudinea unei afirmatii.

Oamenii ajung la informatii direct, prin intermediul altor oameni, sau prin purtatori de informatie, precum ziare, carti, imagini, videocasete, CDROM-uri, discuri sau echipamente de comunicatie (radio, televizor, fax, telefon sau calculator).

Trebuie tacuta distinctia intre stire ca informatie despre ceva si opinia despre acel ceva. Stirea intruneste caracteristicile de informatie in sensul ca reflecta realitati obiective, stari de fapt existente. Opinia reprezinta exprimarea unor pareri, a unor ganduri proprii sau de grup. Opinia este deci subiectiva sau prea putin obiectiva, putand fi uneori promovata pe baza unor interese dinainte stabilite, urmarind scopuri fie constructive (educationale, mobilizatoare etc), fie distructive (denaturarea realitatii, abaterea atentiei de la problemele reale ale vietii, dezinformarea etc). Opinia fiind subiectiva are un grad redus de generalitate chiar atunci cand priveste unele evenimente concrete.

De asemenea, informatia nu trebuie sa se confunde cu zvonul care reprezinta, ca si opinia falsa, o stire neintemeiata si neverificata.

Forma de exprimare si transmitere a informatiilor, opiniilor si comentariilor o reprezinta comunicarea.

Informatia este o comunicare despre un anumit aspect al realitatii obiective. Din punct de vedere conceptual informatia reprezinta o reflectare in planul gandirii umane a legaturilor de cauzalitate, privind aspecte din realitatea ce ne inconjoara.

Informatia are deci sens de noutate pentru cel caruia i se adreseaza, indiferent de forma pe care o ia (stire, semnal, comunicare). Putem spune deci ca informatia este un mesaj, dar cu precizarea ca nu orice mesaj este o informatie. Daca mesajul nu transmite nici o noutate si nu are suport real, atunci acesta nu reprezinta interes pentru receptor si deci nu are caracter de informatie.

Informatia primeste intotdeauna atributul domeniului pe care il reflecta. De exemplu, realitatile din domeniul economic se reflecta in informatiile economice.

Procesul de sesizare, intelegere si insusire a informatiilor dintr-un anumit domeniu reprezinta un proces de informare. Informatiile dobandite in urma unui proces de informare intr-un anumit domeniu, formeaza cunostintele despre acel domeniu, iar multimea acestora reprezinta baza de cunostinte.

Cunostintele reprezinta deci o insumare a tuturor informatiilor dobandite intr-un anumit domeniu, sau care se refera la un anumit biect. in sinteza putem aprecia cunostintele ca suni elemente abstracte si individuale despre obiectele si domeniile lumii rcnlc, insusite si/sau dobandite.

Data este forma de reprezentare accesibila a informatiei prelucrate. Ea reprezinta suportul formal al informatiei care se concretizeaza in cifre, litere, simboluri, coduri si alic insemne.

Exista o corespondenta determinata ihlrc informatie, simbol si data astfel ca, foarte adesea, in practica, termenul de informatie este utilizat pentru a desemna date, iar expresia "prelucrarea informatiilor" inlocuieste expresia "prelucrarea datelor". Putem considera ca datele prelucrate, in masura in care afecteaza in sens pozitiv comportamentul receptorilor (oameni sau masini), au calitatea de informatii.

in procesul prelucrarii si utilizarii informatiilor, acestea sunt privite din patru puncte de vedere:

a) din punct de vedere sintactic, cand se urmareste aspectul admisibil al acestora, in sensul ca informatiile trebuie sa capete anumite forme de reprezentare respectand riguros anumite reguli;

b) din punct de vedere semantic, urmariiidu se semnificatia, intelesul informatiei (continutul real al informatiei) ce deriva din datele prelucrate;

c) din punct de vedere pragmatic, uririarindu-se utilitatea pentru receptori, efectul asupra acestora (masura in caic acestea satisfac cerintele utilizatorului);

d) din punct de vedere sigmatic, se Iralcazfi raportul dintre semne si obiecte, putandu-se vorbi despre cunostinte obiective. in locuri publice semnalizarea si directionarea cu ajutorul indicatoarelor trebuie sa fie atat sugestiva si compacta cat si independenta de limba sau cultura. Pictogramele pentru indicarea cabinelor telefonice, zonele de fumatori, ghiseelor de informatii sau puncte medicale reprezinta cunostinte obiective.

Informatiile se produc, se culeg, se proceseaza se transmit, se stocheaza si se inteleg. in cazul in care are loc o transmitere unilaterala de informatii, vorbim despre informare. In cazul unei transmiteri bidirectionale a informatiei, se poate vorbi de comunicare.

Informatiile apar si sunt utilizate intr-o entitale organizationala, in cadrul nivelelor operationale si de conducere si se transmit, in sens dublu, intre planurile acestor activitati:

■ la nivel operational, informatiile suni genera ti partial consumate pe acest plan, precum si partial indrumate -,r.re nivele de conducere,, pentru a constitui pentru acestea elemente de fundamentare a deciziilor;

■ la nivel de management informatiile sunt generate si partial consumate pe acest plan si partial indrumate, sub forma de rezultate ale deciziilor luate, spre nivelele operationale pentru informarea lor in vederea unei optimizari a comportarii in respectiva activitate de executie.

Consumatorii de informatii se pot prezenta sub forma unor nivele de decizie si nivele de informare.

■ la nivel de decizie se consuma informatiile sub forma unor elemente de fundamentare a deciziilor;

■ la nivel de informare se consuma informatia sub forma unor elemente pentru perfectionarea comportarii, in cadrul unei activitati sau in raport cu mediul inconjurator.

Un consumator poate lua in mod succesiv sau simultan cele doua forme, de nivel de decizie si de nivel de informare.

Producatorii de informatii sau sursele de informatii, in cadrul unei forme de activitate, se regasesc atat la nivelul conducerii cat si la nivel operational sau de executie.

In concluzie se poate afirma ca:

■ orice informatie se poate considera ca atare daca este utila unui receptor, sau la ceva, daca este atasata unui consumator, care poate fi un nivel de decizie sau un nivel de informare;

■ orice informatie este produsa (de cineva, sau de ceva) deci are o sursa care o genereaza, care poate fi o persoana ca atare, un mijloc tehnic sau de realitatea inconjuratoare;

■ intre sursa de informatii si consumatorul de informatii, informatiile circula prin canale specifice, sunt transmise, atasate pe diferiti suporti si sunt supuse unor modificari si transformari, pregatiri si prelucrari, pentru a servi cat mai bine unor scopuri predefinite de consumatori.

Informatia si informatica

Dezvoltarea rapida si complexa a societatii a dus inevitabil si la o sporire impresionanta a volumului de informatii ce trebuiesc cunoscute si prelucrate. Pe de alta parte, evolutia societatii impune luarea unor decizii la diferite niveluri, pe baza cunoasterii cat mai precise a realitatii, ceea ce nu se poate realiza decat prin cunoasterea si stapanirea unui volum cat mai mare de informatii.

Activitatea umana, indiferent sub ce forma se desfasoara, este generatoare de informatii. Cu cat aceasta activitate este mai complexa si mai accelerata, cu atat volumul de informatii creste si se diversifica tinzand sa franeze sau chiar sa blocheze procesul decizional. Apare astfel un conflict intre tendinta de crestere a volumului de informatii generat de dinamica activitatii umane, si "foamea" de informatii cat mai rapide si complete, necesare luarii deciziilor. in aceste conditii rolul informaticii este decisiv, in deblocarea si fluidizarea sistemelor informationale si de decizie, prin asigurarea gestiunii, prelucrarii si distribuirii informatiei intr-un mod cat mai eficient.

Cuvantul INFORMATICA provine de la prescurtarea si preluarea in romaneste a cuvintelor frantuzesti: INFORmation autoMATIQUE. Denumirea acestei noi ramuri a fost introdusa de Academia Franceza, in anul 1967, defmind-o ca: "Stiinta prelucrarii rationale, indeosebi prin masini automate, a informatiei, considerata ca suport al cunostintelor umane si al comunicarilor in domeniile tehnice, economice si sociale".

In literatura de specialitate exista insa si alte definitii sau incercari de a defini informatica, mai mult sau mai putin complete. Informatica trateaza informatia in sensul ei formal, fara a tine seama de sensul ei semantic, asa cum se procedeaza in cazul preluarii manuale.

In acceptiunea actuala, tot mai des termenul de informatica este substituit cu Tehnologia Informatiei (IT) termen care va fi utilizat si in lucrarea de fata.

Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de modele, metode, tehnici, concepte, studii si sisteme pentru prelucrarea eficienta a informatiei, in diverse domenii. Din acest punct de vedere informatica este definita ca stiinta care se ocupa cu studiul si elaborarea metodelor de prelucrare a informatiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul.

Ca activitate practica, informatica are o existenta dinamica, ea apare si se dezvolta dintr-o necesitate obiectiva, aceea de a rezolva problemele complexe privind prelucrarea datelor. in stadiul actual de maturizare a informaticii, aceasta trebuie sa urmareasca doua obiective majore: pe de o parte, sa realizeze, prin metodele si tehnicile sale, sisteme informatice performante prin care sa asigure accesul larg la informatie, iar pe de alta parte, sa asigure utilizarea eficienta a tuturor resurselor sistemelor de calcul.

Operatiile specifice procesului de prelucrare automata a datelor, in cadrul unui sistem informatic sunt:

■ Culegerea datelor consta in identificarea acestora la locurile unde sunt generate, si transpunerea lor pe suporturi adecvate prelucrarii automate (benzi, discuri, cartele, CD-uri etc). La acest moment datele se numesc date primare;

■ Prelucrarea datelor consta in transformarea acestora din date primare in date finale, in urma parcurgerii unei succesiuni de operatii impuse de cerintele utilizatorilor si specificul echipamentelor de calcul si a tehnologiei de prelucrare;

■ Transmiterea datelor asigura vehicularea atat a datelor primare de la sursele generatoare catre sistemele de prelucrare automata cat si a rezultatelor prelucrarii catre utilizatori;

■ Stocarea datelor consta in memorarea si pastrarea (arhivarea) acestora, pe suporturi de memorie specifice, in scopul unor consultari sau prelucrari ulterioare.

Datele se transmit sau se memoreaza in sistemele informatice in forma digitala dupa ce au fost supuse unor procese de conversie si codificare.

Pe suportul tehnic informatia in forma digitala se prezinta sub forma unei succesiuni de valori binare (zero si unu), ordonate dupa un sistem de reguli (cod).

Informatica utilizeaza pentru reprezentarea informatiilor semnale, date si mesaje. Semnalele sunt intelese ca modificari elementare si observabile, precum un sunet, un element de imagine, o miscare sau un impuls electric. Datele sunt informatii reprezentate in format digital. Mesajele privesc o secventa de semnale, inclusiv dispunerea acestora din urma in spatiu si timp.