Aspecte referitoare la protectia si securitatea muncii

Eseu cu privire la un aspect din cadrul - abordarilor specifice

Aspecte referitoare la protectia si securitatea muncii

Referitor la starea de sanatate, se poate afirma ca in acest domeniu se manifesta cea mai mare gama de responsabilitati. Atat patronii, managerii, specialistii din departamentele de specialitate, organismele guvernamentale si locale, cat si angajatii insisi sunt implicati prin lege in asigurarea starii de sanatate, a carei importanta sociala si economica este evidenta.

Starea de sanatate poate fi privita sub 3 aspecte: starea fizica generala (cu influenta cea mai importanta asupra capacitatii de munca), starea psihica si emotionala (se analizeaza in raport cu factorii generatori de stres) si alte probleme particulare de sanatate.

Totalitatea masurilor tehnice, sanitare, juridice si organizatorice avand drept scop asigurarea celor mai bune conditii de munca, prevenirea imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca reprezinta domeniul protectiei muncii.

De asemenea, protectia muncii are in vedere asigurarea unor conditii de munca speciale pentru cei care efectueaza munci grele si vatamatoare, pentru munca femeilor si tinerilor.

Scopul principal al programelor si al reglementarilor legale privind protectia si securitatea muncii este de a preveni leziunile si accidentele de munca.

Din punct de vedere legal, protectia si securitatea muncii reprezinta masurile specifice legate de asigurarea integritatii fizice si psihice, precum si de pastrare a sanatatii personalului angajat.

Potrivit legii securitatii si sanatatii in munca, protectia muncii consta in ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

Normele de protectia muncii reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor celor care fac parte din procesul de munca.

Principalele metode de analiza a deficientelor constatate in procesul de monitorizare a respectarii normelor de protectia a muncii au in vedere dezvoltarea capacitatii de prevenire a accidentelor si bolilor profesionale, prin detalierea cauzelor care au condus la aparitia acestor fenomene. Se utilizeaza 3 tipuri de metode de analiza:

metoda statistica - are la baza calculul unor marimi de natura indicilor de frecventa, de gravitate, de incapacitate de munca, durata medie a incapacitatii de munca sau gradul de mortalitate;

metoda topografica - are in vedere identificarea spatiilor de lucru sau de acces cu risc de accidente, utilizand in acest scop materiale ilustrative

metoda monografiei - care consta in analiza tehnologiilor, materialelor, metodelor si conditiilor de munca, a solicitarilor fizice si psihice care apar in timpul muncii, a cauzelor care au condus la accidente, pentru anumite categorii profesionale sau grupuri de lucru care se confrunta frecvent cu asemenea evenimente.

In ultimii ani s-a observat si in Romania o preocupare in privinta securitatii muncii. In acest sens, se organizeaza diferite seminarii si simpozioane, unul dintre acestea fiind seminarul "Initiativa pentru locuri de munca sanatoase 2007", desfasurat in Constanta in noiembrie 2007, fiind organizat de catre Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca.

Aceasta initiativa are scopul de a promova securitatea si sanatatea in munca, transferul de cunostinte, accesul la instrumente concrete si informatii utile pentru gestionarea riscurilor profesionale, protejarea sanatatii si cresterea productivitatii in intreprinderile mici si mijlocii.

Seminarul s-a adresat intreprinderilor mici si mijlocii si reprezinta o oportunitatea de a cunoaste cum pot fi asigurate cerintele din legislatia existenta si viitoare privind securitatea si sanatatea in munca.

Scopul acestui seminar a fost instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor.

Una din prezentari, facuta de directorul general al Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Muncii, a avut la baza Legea Securitatii si Sanatatii in Munca (legea nr. 319/2006). Printre ale subiecte de discutie, s-au prezentat obligatiile generale ale angajatorului, precum si obligatiile lucratorilor.

Dintre obligatiile generale ale angajatorului putem enumera:

obligatia de asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca;

in cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in domeniu;

obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului;

in cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru: asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea si instruirea lucratorilor, asigurarea cadrului organizatoric si al mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca;

angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea acestor masuri pentru imbunatatirea situatiilor existente;

masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa comporte, in nici o situatie, obligatii financiare pentru lucratori.

Din punctul de vedere al obligatiilor lucratorilor se poate aminti faptul ca fiecare lucrator trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericole de accidentare sau imbolnavire profesionala, atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Un alt aspect important din punct de vedere al protectiei si securitatii muncii il constituie protectia muncii in birouri.

Dezvoltarea si modernizarea societatii precum si evolutia omului au dus la aparitia unor noi domenii de munca, la dezvoltarea si la perfectionarea proceselor de productie. Totodata, a crescut volumul si complexitatea mijloacelor de munca si a tehnologiilor de fabricatie care evolueaza si se modernizeaza in fiecare zi.

Odata cu acestea a crescut numarul solicitarilor si factorii de risc si, de asemenea, au crescut riscurile de producere a accidentelor de munca si de aparitie a bolilor profesionale. Astfel, prevenirea acestor accidente si boli a inceput sa devina o preocupare importanta a omului.

In acest sens, au aparut noi concepte de protectie si de securitate a muncii care se refera la asigurarea starii generale de sanatate si a integritatii fizice si psihice a intregului personal.

In multe state exista pachete de legi care protejeaza salariatul. De exemplu, in Marea Britanie, sanatatea si securitatea angajatilor care lucreaza in birouri este protejata prin Legea privind sanatatea si securitatea la locul de munca. Desi acest act este redactat numai in termeni generali, Ministerul Muncii are putere de a redacta regulamente specifice pentru diferite locuri de munca dupa consultarea Comisiei pentru Sanatate si Securitate. In reglementarile actuale cu privire la locul de munca, de exemplu, gravidelor le este interzis lucrul la videoterminale sau nivelul radiatiilor X raspandite de monitoare trebuie sa se incadreze in anumite limite precizate de standarde internationale.

La noi in tara protectia muncii este reglementata in Constitutia Romaniei ca o problema importanta care antreneaza preocupari si raspunderi multilaterale si la toate nivelurile din partea celor care organizeaza si conduc diferite activitati.

Codul muncii contine prevederi potrivit carora protectia muncii se va asigura inca din faza de proiectare a obiectivelor si de realizare a investitiilor.

Reglementari legale cu privire la protectia muncii (legea protectiei muncii din 1996) si normele metodologice de aplicare a acesteia au imbogatit aceste prevederi ale codului muncii.

Din pacate, lipsesc normele de protectia muncii in birouri si in special cele privitoare la munca cu echipamente de calcul, activitati care in alte tari dezvoltate sunt reglementate prin lege.

Un rol important in asigurarea protectiei muncii revine si contractului colectiv de munca, care se incheie intre unitate si angajat si, care constituie instrumentul juridic al carui scop consta in organizarea superioara a muncii si gasirea masurilor necesare pentru imbunatatirea continua a conditiilor de munca si de viata in unitate.

Modul in care se amplaseaza si se construiesc cladirile unde urmeaza sa se desfasoare activitati productive, proiectarea si instalarea utilajelor si echipamentelor si dotarea lor cu dispozitive de protectia a muncii precum si instruirea tuturor angajatilor, constituie masuri tehnico-organizatorice cuprinse in conceptul de protectie. Aceste norme tehnice reglementeaza nu numai conduita oamenilor si conditiile pentru obtinerea unui cat mai mare randament cu un minim de efort si de cheltuieli, ci si asigurarea ocrotirii sanatatii si integritatii corporale.

Notiunea de protectia muncii are, deci, un continut complex care, privit din punct de vedere tehnic, cuprinde masurile tehnico-stiintifice luate pentru inlaturarea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, iar din punct de vedere juridic, totalitatea normelor de drept referitoare la obligatiile conducerii unitatilor de a asigura personalului conditii bune pentru desfasurarea muncii.

Dezvoltarea fortelor de productie si introducerea procesului tehnic a impus necesitatea efectuarii de studii si de cercetari referitoare la munca, cu scopul de a mentine la un nivel cat mai inalt starea fizica si psihica a omului. Angajatul, indiferent ca lucreaza in birou sau in sectorul productiv, trebuie sa poata raspunde in mod corespunzator cerintelor impuse de introducerea progresului tehnic, fara ca acesta sa-i afecteze sanatatea sau rezistenta.

Alaturi de progresul tehnic, care a determinat schimbari fundamentale in munca, un rol deosebit in dezvoltarea studiilor si cercetatorilor in domeniu protectiei muncii l-a avut conceptia omului despre munca si in general evolutia stiintelor care au ca obiect munca, in special ergonomia.

Desi munca in birou, din punct de vedere fizic (cu cateva exceptii) este relativ usoara, iar elementele de risc sunt minime, nu este exclusa aparitia accidentelor si a bolilor profesionale.

Accidentele de munca pot fi definite ca fiind vatamari corporale ale organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care se produc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca cel putin o zi, invaliditate sau deces.

Utilizarea normelor de protectie in birou au rolul de a contribui la imbunatatirea conditiilor de munca, la inlaturarea cauzelor care pot provoca accidente si imbolnaviri profesionale, prin aplicarea unor procedee moderne de securitate, prin folosirea rezultatelor cercetarilor stiintifice si prin organizarea corespunzatoare a muncii.