ARIILE DE STIMULARE. ROLUL SI LOCUL LOR IN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

ARIILE DE STIMULARE. ROLUL SI LOCUL LOR IN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

1. Mediul educativ din sala grupei - cadru adecvat experientei si situatiilor de invatare. Una din responsabilitatile cele mai importante ale educatoarei este de a-i ajuta/sprijini pe copii sa invete din propria lor experienta. Oferind prescolarului un mediu securizant si stimulativ, care il sustine si il incurajeaza in dezvoltare, educatoarea il face increzator in fortele sale, creative, capabil sa-si asume decizii si responsabilitati - dupa puterile sale - construindu-i sansa la independenta si libertate de exprimare, care il va ajuta in viitor.

Jucandu-se, copilul prescolar invata - nu numai prin jocul propus si organizat de educatoare ci, mai ales, prin jocul initiat si desfasurat din proprie initiativa. A crea prescolarului un mediu optim dezvoltarii sale, corespunde cerintei de a organiza o invatare eficienta prin intermediul mediului. Cadrul in care se desfasoara procesul instructiv-educativ in gradinita este firesc sa fie bine gandit si organizat, incat el sa devina:

stimulativ

primitor

securizant

Daca mediul in care actioneaza copilul va fi structurat adecvat, cu materiale utile, in cantitati suficiente si distribuite cu un scop educativ bine precizat, copilul va fi stimulat sa-si aleaga jocul care sa-i dezvolte, sa-i formeze cunostintele, aptitudinile si atitudinile necesare adaptarii socio-individuale.

Adaptarea se realizeaza prin invatare si aceasta se constituie la copil in mod progresiv. Prescolarul achizitioneaza un volum mare de cunostinte in interactiune cu obiectele si cu ceilalti semeni prin experienta sa din gradinita si din afara. Gradinita poate organiza si structura optim desfasurarea procesului elaborat, amenajand adecvat mediul ambiant.

2. Cerintele de invatare ale prescolarului. Amenajarea spatiului grupei in zone ludice corespunde, in fapt, caracteristicilor si nevoilor/cerintelor de invatare ale prescolarului. Studiile efectuate la varsta prescoalra au demonstrat caracteristici comune ale procesului de invatare la copil. Pentru fiecare caracteristica existenta se manifesta o serie de cerinte ce trebuie indeplinite pentru asigurarea conditiilor dezvoltarii (J.Piaget).

1. Copilul are propria sa maniera de a percepe lumea - pentru aceasta el are nevoie sa fie confruntat si cu alte moduri si maniere de perceptie; ale colegilor sai si ale adultului.
2. Copilul are permanent nevoie sa verbalizeze (sa discute si sa explice) activitatile sale si gandurile pe care le are. Aceasta face sa fie nevoie ca el sa elaboreze idei asupra lumii prin vorbirea sa, prin ascultare, actiune, miscare, desen, constructii si grafica.
3. Copilul este curios si simte nevoia de a manipula obiectele din mediul sau imediat. In acest sens, trebuie stimulat sa-si utilizeze toate simturile pentru a explora obiectele, situatiile si relatiile in care el se misca.
4. Prescolarul percepe lucrurile global sau partial si nu este inca in stare sa surprinda toate relatiile dintre ele. Aceasta cere ca invatarea sa se axeze pe stabilirea legaturilor dintre lucruri, prin experientele de tip integrat prilejuite de educator.
5. Copilul actioneaza, adesea, fara a gandi la consecintele actelor sale. Cerinta fata de programele educative va fi: sa i se dea posibilitatea de a prevedea consecintele actelor sale si de a lua decizii.
6. Prescolarul are nevoie sa persevereze in actiunile sale pana obtine rezultate satisfacatoare. Este nevoie, astfel, sa i se puna intrebari, sa poata descoperi singur raspunsurile si sa isi exprime ideile prin cat mai multe moduri (maniere).
7. Copilul prescolar cauta anumite puncte de reper pentru a intelege realitatea. Ele are deci nevoie de a compara, a clasifica si a ordona obiectele si situatiile.
8. Orice copil are nevoie sa se simta in siguranta, sa se simta bine in "pielea sa". De aceea este necesar ca el sa se joace intr-un mediu securizant si tolerant care sa-i furnizeze ocaziile ocaziile de a alege si a-si asuma riscurile deciziile de la varste mici.
9. Copilul are nevoie de reusita, ceea ce impune ca dezvoltarea sa sa se realizeze prin activitati potrivite nivelului sau de dezvoltare intelectuala si motrica, el fiind stimulat prin rezultate.

Din obiectivele/cerintele prezentate reiese ca este necesar ca salile de grupa sa fie amenajate si organizate adecvat. Jocul prin care copilul cunoaste, transforma sa-si adapteze realitatea la posibilitatile lui de intelegere, trebuie sa fie numai organizat din afara sa, sau propus de educatoare, ci sa fie si liber ales (spontan). Prin "propunerea" pe care o realizeaza cadrul educativ (ca spatiu, resurse si relatii), educatoarea poate controla aceasta "libertate de alegere", in sensul orientarii ei spre stimularea dezvoltarii copilului.

Spatiul "vorbeste" prescolarului prin ceea ce ii ofera ca posibilitate de actiune si experienta. Sunt importante, atat conditiile de ordin general (lumina, caldura, estetica ambiantei etc), cat si cele educative (amenajari, ordonari, sectorizari, materiale folosite etc).

Organizand sectorizarea clasei pe arii de stimulare, pe domenii de activitate se poate folosi, eficient, spatiul pentru a se respecta cerintele de dezvoltare proprii tuturor prescolarilor dar si asigurarea unei individualizari reale a educatiei.

3. Importanta alegerii libere a ariilor ludice. Copiii prescolari invata prin joc. Mediul de invatare trebuie sa incurajeze alegerea jocului potrivit cerintelor/trebuintelor de dezvoltare din domeniile personalitatii. Jocul copilului se realizeaza in grup, dar si individual. Alegerea jocului apartine atat copilului, cat si educatoarei.

Educatoarea pregateste si organizeaza spatiul educativ, alege materialele potrivite jocurilor si astfel influenteaza in mod indirect alegerea tipurilor de activitati de catre copil. Un mediu bogat, structurat si organizat in functie de nevoile de dezvoltare ale prescolarului ofera acestuia ocaziile de alegeri si decizii care sa ii sprijine propria devenire. Desi copilul este cel care alege aria si, respectiv, tipul de activitate, educatoarea largeste alegerile posibile prin amenajarea, dispunerea materialelor si schimbarea periodica a acestora.

4. Mediul educativ sectorizat individualizeaza educatia.

Materialele dispuse in arii trebuie sa fie variate si sa motiveze curiozitatea prescolarilor pentru a-si urmari propriile interese si investigatii. Fiecare copil are nivelul sau de cunoastere, psihomotricitatea sa, o dezvoltare psihoafectiva care ii este proprie, un limbaj care il caracterizeaza si propriul sau nucleu de personalitate care il diferenteaza de ceilalti. Copilul prescolar va trebui orientat in directia reciclarii urmatoarelor obiective care asigura constructia ascendenta a personalitatii :

capacitatea de a lua decizii si de a-si asuma responsabilitati ;

aptitudinile exploratorii ;

aptitudinile de comunicare ;

respectul de sine ;

respectul celuilalt si aptitudinea de negociere a solutiilor in rezolvarea unor probleme ;

aptitudini si atitudini pentru o viata sanatoasa ;

motivatia invatarii etc.

Pe masura ce programul propus se realizeaza, este necesar ca experientele copilului sa-l confrunte cu relatii noi si obiecte noi. Introducerea elementelor noi in mediul de joc al prescolarului (ariile de stimulare), trebuie bine gandita si planificata in conformitate cu evaluarea permanenta a progreselor realizate. Numarul obiectelor noi, ca si numarul relatiilor sociale noi, duce la idei si reprezentari noi. De aceea, trebuie acordata o grija deosebita pentru cresterea graduala a elementelor din mediul de joc.

Educatoarea va introduce materiale noi, relatii noi prin ariile de stimulare, atunci cand considera ca este momentul optim pentru dezvoltarea prescolarului.

5. Procesul de explorare a realitatii prin jocul liber ales. Ariile de stimulare si jocul liber ales de prescolar, in acest mediu, ofera terenul unei activitati de cunoastere exploratorie a realitatii. In jocul sau, fiecare copil observa, exploreaza, manipuleaza, descopera, pune intrebari, ia decizii, actioneaza. Atunci cand are libertatea de a actiona in sensul propriilor cerinte de dezvoltare, el va realiza o explorare a realitatii care serveste formarii personalitatii.

6. Amenajarea spatiului educativ in arii de stimulare. Educatoarea organizeaza si planifica spatiul educativ prin amenajarea ariilor ludice. Pentru a atrage si motiva prescolarii in activitati, este bine ca ei sa participe la amplasarea si dotarea ariilor de stimulare. Colaborarea educatoarei cu copiii in organizarea spatiului grupei faciliteaza interactiunile si asigura o motivatie reala in alegerea jocurilor. Amenajarea ariilor de stimulare trebuie sa tina seama de evaluarea initiala a cerintelor si particularitatilor copiilor din grupa, ale tuturor si ale fiecaruia in parte. In functie de cunoasterea prescolarilor din grupa se stabilesc domeniile ariilor care se vor realiza.

O alta cerinta este si aceea de a planifica activitatile si in functie de resursele pe care educatoarea le are la dispozitie. In ariile de stimulare trebuie sa existe un material vast, bogat si interesant. Materialul de care trebuie sa dispuna centrele ludice motiveaza curiozitatea si incurajeaza achizitionarea de noi cunostinte. Modul in care el este distribuit si amplasat trebuie sa ofere o atmosfera destinsa, securizanta, estetica si reconfortanta, care sa stimuleze urmarirea propriilor interese de cunoastere si investigare.

Ariile de stimulare (centre de interes, ateliere de joc, centre ludice, colturi, etc) pot avea un caracter permanent sau temporar. Ele sunt, in fapt, o maniera de organizare a spatiului educational din grupa, dupa criteriul activitatilor fundamentale pe care le desfasoara copiii. Ele asigura cunoasterea realitatii in domeniile cele mai importante : prin stiinta, arte plastice, jocuri de miscare, jocuri de masa, biblioteca, constructii etc.

Fiecare arie ofera terenul unei activitati in care jocurile alese vor dezvolta cunoasterea intr-o sfera a vietii socio-umane. Toate, impreuna, dezvolta personalitatea copilului din punct de vedere intelectual prin procesele de cunoastere psihomotric, socioafectiv, estetico-artistic si comportamental.

In oricare din ariile ludice copilul descopera realitatea fie individual, fie colaborand cu ceilalti. Independenta in alegere si actiune se impleteste cu cooperarea si negocierea solutiilor.

Echipamentele si materialele utilizate se gasesc la indemana copiilor. Ele sunt sortate, ordonate si etichetate pentru a pastra ordine si a oferi exemplul unei organizari eficiente. Folosirea si rearanjarea lor ramane la latitudinea copiilor sub atentia educatoarei.

Sintetizand, putem considera ca etape in amenajarea ariilor de stimulare:

cunoasterea grupei de copii si cunoasterea fiecarui copil in parte (evaluarea initiala);

cunoasterea resurselor si inventarierea lor;

planificarea ariilor de stimulare si adecvarea activitatilor in concordanta cu activitatile cu grupa intreaga de copii (elaborarea planificarii);

amenajarea diferitelor arii si dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea);

cunoasterea ariilor impreuna cu copiii (stabilirea obiectivelor si regulilor la fiecare arie in cooperare cu beneficiarii);

activitatile pe arii de stimulare (programul zilnic si evaluarea permanenta);

varierea materialelor, echipamentelor si schimbarea ariilor (reamenajarea);

apelul la colaboratori externi - parinti sau alti educatori (parteneriatul cu familia si comunitatea)

7. Avantajele ariilor de stimulare. Putem evidentia o serie de avantaje ale amenajarii propuse.

Impartirea salii de grupa in zone sau arii de interes (de stimulare), ca centre de activitate ludica, corespunde activitatilor pentru care prescolarii manifesta un interes deosebit. Alegerea ariilor este condusa de educatoare dupa evaluarea cerintelor de dezvoltare ale copiilor. Copiii vor alege singuri unde sa se joace, stimulati fiind de materialele si echipamentele distribuite in zonele respective. Educatoarea planifica si asigura activitati adecvate fiecarei arii, suplimenteaza materialele si le schimba pentru a realiza obiectivele propuse de programa scolara si de nevoile de dezvoltare ale fiecarui copil.

Prin sectorizarea salii de grupa se obtine posibilitatea amenajarii flexibile si eficiente a spatiului educativ. Flexibila - intrucat sectoarele nu sunt permanente, ci exista in functie de obiectivele propuse de educatoare pe anumite perioade si in functie de interesul manifestat de copii, precum si de impactul jocurilor in dezvoltarea competentelor lor.

Rolul educativ al sectorizarii este evidentiat de faptul ca mediul se face purtatorul unui mesaj educativ explicit. De aici premisa organizarii ariilor de stimulare este cunoasterea si respectarea curriculumului national care se adreseaza tuturor copiilor si cunoasterea si respectarea particularitatilor fiecarui copil din grupa (cerinte, trebuinte, interese etc).

Ariile de stimulare asigura o planificare flexibila si deschisa activitatilor. Utilizarea zonelor de interes ajuta educatoarea sa observe, sa-si organizeze si sa-si planifice activitatile intr-un mod ne-rigid si deschis nevoilor de dezvoltare ale copiilor. Circulatia libera intre arii si interactiunile ce se stabilesc in joc creeaza copiilor tot mai multa independenta si incredere in fortele lor, ceea ce presupune ca pot sa decida si sa raspunda personal. In acelasi timp, se trezeste interesul manifestat pentru o arie sau alta si posibilitatea satisfacerii lui. Copiii isi intaresc motivatia pentru invatare si actiune si sentimentul de siguranta, pe care il da produsul propriei activitati.

Cel mai mare avantaj (pentru copii) il prezinta independenta in actiune si creativitatea solutiilor, particularitati care sunt formate prin amenajarea spatiului educativ in arii de stimulare. De aceea, sunt apreciate toate produsele copiilor. Se considera mai important procesul decat rezultatele lui.