Comenius - doctrine pedagogice

COMENIUS - DOCTRINE PEDAGOGICE

Comenius si sistemul sau de gandire pedagogica

Jan Amos Comenius este unul dintre marii pedagogi ai omenirii, care a lasat ca mostenire- printr-un numar impresionant de opere - primul mare sistem de educatie si instructie, sistem care a facut sa se dea secolului al XVII-lea numele de secolul didacticii, dupa nu­mele operei sale celebre Didactica magna.

In bogata sa opera sint fundamentate pentru prima oara o serie de probleme privind organizarea sistemului de invatamint, continutul si principiile procesului didactic, metodele de predare, desfasurarea lec­tiei, metodica predarii diverselor discipline stiintifice in scoala.

Komenski, cunoscut sub numele sau latinizat Comenius, apartinea „Comunitatii fratilor boemieni', ramura a taboritilor. In aceasta „fratie' membrii erau egali in drepturi, munceau laolalta, se ajutau si se ingrijeau in comun de educatia copiilor. Marele pedagog a fost intretinut la studii de „fratie', al carei invatator si preot a devenit mai tirziu.

Traind intr-o perioada de timp in care filozofia realista a lui Fr. Bacon exercita o mare influenta, in opera lui Comenius se va resimti atit influenta teologiei crestine, cit si aceea a filozofiei materialiste.

1.- Viata, personalitatea si opera

Comenius s-a nascut in localitatea Niwnice din Moravia, in 1592, si a murit la Amsterdam in 1670.

Viata lui poate fi data ca exemplu de munca pedagogica- teoretica si practica - si de devotament fata de tara sa si fata de umanitate.

A facut studii intr-o „schola latina' din Prerau si apoi, dupa ter­minarea acesteia, la universitatile din Herborn si Heidelberg. Si-a com­pletat pregatirea cu calatorii de studii in Germania, Olanda si, probabil, in Anglia.

Reintors de la studii in 1614, Comenius a fost numit profesor de retorica la

scoala latina din Prerau, unde invatase, iar la putin timp dupa aceea a trecut ca pastor al fratilor boemi, la Fulnek. In 1618 incepe razboiul de 30 de ani, care-1 obliga sa-si intrerupa activitatea, fiind silit, impreuna cu membrii sectei, la grele peregrinari. In 1627 este nevoit sa se expatrieze in Polaonia, in orasul Leszno, impreuna cu alte 10 000 de familii cehe.

In aceasta localitate organizeaza viata fratiei, intemeiaza scoli, in care si preda, dar activitatea lui principala a constituit-o redactarea si tiparirea mai multor opere pedagogice de mare insemnatate. In 1631 el scrie Janua aurea linguarum reserata (Usa de aur deschisa limbi­lor), opera scrisa in limba ceha si latina, pentru ca apoi sa fie tra­dusa in alte douasprezece limbi europene si patru limbi asiatice.

Spre 1640 termina de redactat Didactica magna inceputa inca din 1627

Aceasta opera ii statorniceste lui Comenius reputatia de mare pedagog.                    

Devenit celebru prin activitatea si ideile sale pedagogice, cuprinse in lucrarile mentionate, Comenius, incepind din 1641, a fost chemat in diferite tari, ca sa participe la organizarea scolilor. Astfel, el a mers in Anglia, dar a stat putin timp, din cauza tulburarilor politice. A trecut de aici in Suedia, stabilindu-se la Elbing, unde timp de patru ani a organizat mai multe scoli.

In perioada in oare s-a aflat la Elbing, Comenius a scris mai multe lucrari, printre care mentionam : Linguarum Methodus novissima (Cea mai noua metoda de invatare a limbilor) (1648) ; Orbis sensualium pictus (Lumea sensibila in ima­gini) (1654) etc.

In 1654 este rechemat la Leszno (Lissa), unde nu a ramas mult timp din pricina tulburarilor politice, fiind nevoit sa ia din nou drumul pribegiei, stabilindu-se la Amsterdam. Aici, el se ocupa cu educatia unor fii de nobili si cu tiparirea operelor sale, in cadrul editiei complete, intitulata Opera didactica omnia. A murit in acest

oras, intr-un moment in care ajunsese sa se bucure de o celebrita­te mondiala.

Comenius a fost o mare personalitate, careia i-a fost caracteristica nazuinta spre luminarea, pacea si fericirea oamenilor.

Sub raportul culturii, marele pedagog a fost si un invatat cu ori­entare enciclopedica si realista. Aceasta preocupare rezulta si din lu­crarea sa Pansofia (Stiinta universala). Important in ceea ce priveste personalitatea lui este faptul ca a avut drept ideal progresul omenirii intregi prin educatie si invatamint.

Comenius impartasea conceptia ca prin instructie se pot influ­enta oamenii si ca scoala este ,,atelierul umanitatii' si ,,drumul regal' pentru a conduce pe oameni la intelepciune. Adinc convins de aceasta idee, a scris foarte multe opere de pedagogie, filozofie si teologie- aproximativ 200 de lucrari- cele de pedagogie fiind nu numai cele mai numeroase, dar si cele mai cunoscute, apreciate si raspindite.

Operele sale pedagogice cele mai importante sint : Didactica Magna este un tratat de didactica, primul care cuprinde si o teorie a educatiei ; autorul 1-a redactat in limba ceha intre anii 1627—1632 si 1-a tradus in limba latina in 1640. Urmind pe Fr. Bacon, care scrisese Instauratio Magna, Comenius isi propunea sa indice, pe plan de invatamint, o metoda, o arta pedagogica cu aplicare universala, prin intermediul careia sa se poata preda totul- tuturor (con­ceptia enciclopedica).

Janua aurea linguarum reserata este un fel de manual care usu­reaza invatarea limbii latine prin predarea a 8 000 de cuvinte, inso­tite de imaginea lucrului pe care il reprezinta fiecare cuvint.

Informatorium scholae maternae (Informatorul scolii materne) con­
stituie prima lucrare de pedagogie a familiei.

Schola ludus (Scoala ca joc)- 1653- este o lucrare in care au­torul reda in chip viu, dramatizat, continutul din Janua linguarum.

Comenii Opera omnia didactica (Opere complete de didactica)- 1657- reuneste intr-un mare volum operele sale de didactica.

Orbis sensualium pictus (Lumea sensibila in imagini) carte tiparita in 1658, contine texte insotite de ilustratii reprezentind scene din na­tura si din activitatea oamenilor. Aceasta carte este una din lucrarile cele mai cunoscute ale epocii, fiind o aplicare a principiului intuitiei in invatamint. Ea a fost raspindita in numeroase editii in toata lumea.

Mentionam, de asemenea, citeva din operele lui filozofice.

Via lucis (Drumul luminii, 1641). Comenius considera ca spre lumi­narea

mintii se ajunge pe patru cai : prin carti universale, prin scoli universale, prin colegii universale si printr-o limba universala. Aceasta lucrare de politica culturala este plina de idei utopice, dar este impor­tanta prin programul cu caracter enciclopedic care anunta miscarea iluminista. In ea se subliniaza rolul stiintei in dezvoltarea omenirii.

De rerum humanarum emendatione consultatio catholica (Dezba­tere

universala cu privire la indreptarea lucrurilor omenesti), lucrare din care s-au publicat numai doua parti : Panegersia (Desteptarea tu­turor) si Panaugia (Luminarea tuturor). In ea isi expune conceptia sa filozofica pansofista care urmarea realizarea unei intelepciuni mondiale, a unei religii mondiale si a unei singure limbi pe tot globul. In acest scop, propune intemeierea unei „academii' a lumii, in care savantii sa creeze stiinta pentru toata lumea, si un tribunal „catolic', in sensul de tribunal al lumii, menit sa examineze conflictele dintre state, sa dea solutii care sa contribuie la asigurarea pacii in lume.

Ideile pansofiste comeniene trebuie intelese in contextul framintarilor istorico-sociale, ale conflictelor si miscarilor religioase ale epocii in care a trait marele ginditor. El vedea in existenta unei singure re­ligii, a unei singure limbi si stiinte posibilitatea impacarii statelor si realizarea pacii intre natiuni. Solutiile utopice propuse de marele peda­gog izvorasc din profundul sau umanism, din increderea sa nestramu­tata in viitorul mai bun al omenirii.

Curentele filozofice-politice si profesorii care l-au influentat pe Comenius, in gindirea si activitatea sa.

Un prim curent filozofic care 1-a influentat pe Comenius a fost filozofia lui Francis Bacon, Giordano Bruno, Galileo Galilei s.a. indeosebi, recomandarile lui Bacon : „cerceteaza natura', „sim­turile nu insala, ele sint izvorul tuturor cunostintelor', „orice stiinta este o stiinta experimentala', au constituit pentru marele pedagog ceh principalele idei calauzitoare in teoria didacticii.

Al doilea curent filozofic care 1-a influentat a fost gindirea uma­nistilor. Ecoul acestei influente se resimte in conceptia lui despre om ; astfel, el sustine ca „omul este faptura cea mai desavirsita si cea mai aleasa', ca omul este „un minunat microcosm', ca omul „este o armo­nie atit in ceea ce priveste trupul, cit si in ceea ce priveste sufletul'.

O influenta puternica a exercitat asupra lui Comenius si gindirea democratica a unor secte religioase si cu deosebire a sectei „fratilor boemieni'. De la acesti frati, Comenius si-a insusit simpatia adinca pentru popor si atitudinea de protest impotriva abuzurilor nobilimii si ale clerului catolic. De aceea in lucrarea Labirintul lumii si pacea inimii(1623) demasca trindavia, cruzimea, falsitatea nobililor si ipocrizia cle­rului. Sub influenta acestor conceptii democratice, Comenius cere scoala unica, generala si obligatorie pentru toti copiii poporului, cu invatamint in limba materna.

La formarea conceptiei sale filozofice si pedagogice a contribuit si contactul avut cu citiva profesori renumiti din aceea vreme. De la Johann Heinrich Alstadtius (Alsted), fost profesor de filozofie si teo­logie la Herborn, autor a doua encilopedii- una filozofica si alta stiintifica-,Comenius a preluat ideea de invatamant enciclopedic, precum si teoria transformarii omului prin instructie.

De la Wolfgang Ratichius (Ratke, 1571—1635), el insusi un mare pedagog, care a transpus in scoala principiile lui Bacon, Comenius a luat ideea educatiei omului pe calea culturii nationale si a instruiri lui pe calea experientei senzoriale.

2.- Sistemul pedagogic al lui Comenius

Conceptia generala despre educatie, scopul educatiei, mijloacele si principiile de educatie. In centrul gindirii lui Comenius sta conceptia ca omul poate fi influentat prin educatie , ca edu­catia este principala cale de lupta pentru bunastarea umanitatii, ca omul devine „om', adica o fiinta rationala, numai prin educatia ince­puta in copilarie.

Pornind de la aceasta conceptie, pedagogul ceh a ajuns la conclu­zia necesitatii educatiei pentru toti oamenii, oricare ar fi starea lor sociala (ideea paneducationismului). Aceasta idee avea la baza teoria ca mintea oricarui om se poate dezvolta prin intermediul culturii- fapt pentru care el cerea sa se predea tuturor copiilor tot felul de cu­nostinte. „Marea didactica, arata el, ne infatiseaza o arta universal-valabila de a invata pe toti toate sau un mod sigur si ales de a inte­meia in toate comunitatile, orasele si satele unui stat crestin astfel de scoli, incit tot tineretul de ambe sexe- fara a neglija pe nimeni, de nicaieri- sa poata fi instruit in stiinte, impodobit cu bune moravuri, patruns de evlavie si inarmat pe aceasta cale metodica, in anii tinere­tii, pentru tot ceea ce este in legatura cu viata prezenta si viitoare, printr-o invatatura data pe scurt, in mod placut si temeinic'.

Scoala, „atelierul umanitatii'- adica un centru in care se prega­teste omul ca fiinta rationala si atotstiutoare, e necesara ca institutie publica, deschisa tuturor.

Scopul educatiei este acela de a face din fiecare individ „un om', adica o fiinta rationala. A fi fiinta rationala - preciza Comenius - inseamna a fi un om care cerceteaza lucrurile, le da nume, le masoara si cauta sa afle tot ceea ce este in ele, asa ca omul rational e omul care cunoaste ce sint lucrurile din jurul sau. Ca fiinta rationala, omul e fiinta care domneste peste toate creaturile ; iar a fi stapin al lumii inseamna a sti sa intrebuintezi totul cu un scop rational si folositor. Dar pentru aceasta, omul are nevoie sa fie instruit. Desi concepea omul ca o fiinta rationala, Comenius, considera lumea aceasta ca o pregatire pentru lumea vesnica..

Mijlocul principal pentru realizarea scopului educatiei este instruc­tia.

Educatia este un proces care se desfasoara dupa anumite princi­pii, si anume

conformitatea educatiei cu natura si conformitatea edu­catiei si invatamintului cu virsta elevilor.

Principiul conformitatii cu natura. „Sa urmam natura, s-o imitam', scria Comenius. Asa cum natura, spre a-si realiza opera ei, asteapta timpul potrivit, tot asa si noi sa educam omul la timp potrivit, in pri­mavara vietii. Apoi, asa cum natura isi pregateste mai intii materia necesara pentru a-i da o forma si a intreprinde ceva, tot asa sa pro­cedam si noi in invatamint : sa pregatim mai intii scoala, dupa cum pasarea isi pregateste mai intii cuibul. Copilul sa invete mai intii limba si apoi gramatica, intii prin exemple, apoi prin reguli ; intii sa faca bservatii stiintifice si apoi sa formuleze legi.

Comenius considera omul o parte din natura, care trebuie sa se supuna legilor ei. Dupa conceptia sa, insusi procesul instructiv-educativ trebuie sa se desfasoare dupa anumite legi la fel cum fenomenele in natura se desfasoara dupa legile lor proprii. Este de retinut preocu­parea pedagogului ceh de a gasi legile specifice ale pedagogiei.

Principiul conformitatii educatiei si a invatamintului cu virsta. Ideea exista

mai de mult, inca de la greci si romani, dar fundamen­tarea ei teoretica-pedagogica a fost facuta de Comenius. El a aratat ca dezvoltarea copilului si a tinarului se face in patru stadii, stabilind pentru fiecare din ele un anumit sistem de educatie si invatamint Aceste stadii sint :

1.          de la nastere la 6 ani, scoala materna ;

2.    de la 6 la 12 ani, scoala satului ;

3.      de la 12 la 18 ani, scoala latina sau colegiul ;

4.      de la 18 la 24 ani, academia.

In conceptia sa, educatia omului cuprinde educatia intelectuala, edu­catia morala, educatia fizica si educatia religioasa.

Educatia intelectuala. Prin aceasta se intelege procesul de trans­mitere a bazelor stiintelor si de formare a capacitatii de a observa bine lucrurile si a le aprecia just.

Pozitia lui Comenius cu privire la educatia intelectuala si des­pre necesitatea de a dota omul cu cit mai multe cunostinte corespun­dea cu nivelul de dezvoltare al stiintelor.

Educatia morala este conceputa ca actiunea de a forma la om anumite virtuti : intelepciunea, cumpatarea, curajul si dreptatea. In­telepciunea se obtine, dupa parerea lui, printr-o justa apreciere a lucrurilor; a fi cumpatat inseamna a pastra masura in toate ; cura­jul inseamna puterea de a lua initiative folositoare cind momentul o cere ; a fi drept inseamna a fi loial, sincer.

In afara de acestea, Comenius mai cuprinde in educatia morala si alte calitati, ca de exemplu : modestia, bunavointa, politetea, res­pectul fata de batrini, harnicia etc.

Ca metode de educatie morala, el indica :

-exemplul comportarii parintilor, profesorilor etc. ;

-povestirile morale prin care se dau elevilor cit mai multe exemple bune, care sa stirneasca admiratia si entuziasmul lor

-exercitiile morale, avind ca scop sa formeze elevi ordonati, muncitori, cu o

buna conduita, deprinsi sa pastreze ordinea, sa mun­ceasca si sa actioneze in sens moral.

Prin folosirea acestor metode, elevul este condus de profesor pina la

intelegerea necesitatii ordinii, cumpatarii, intelepciunii in viata a comportarii morale.

Comenius a acordat disciplinei, conceputa ca ordine in scoala si in viata, o

importanta deosebita. El spunea : ,,o scoala fara disciplina este ca o moara fara apa'. In conceptia sa, disciplina este mijloc si scop al educatiei. Ca mijloc, el vede in disciplina ordinea si linistea necesare pentru tinerea lectiilor; ca scop, urmarea sa obtina acea stare sufleteasca care sa-1 determine pe scolar sa pastreze ordinea, sa invete  regulat, sa execute dispozitiile profesorilor etc.

Marele pedagog deosebea doua feluri de discipline : una brutala, dobindita

prin bataie si alte pedepse, alta blinda, care se obtine prin exemple bune, prin cuvinte si sfaturi blinde, prin iubire stator­nica, sincera si fara rezerve.

In mentinerea disciplinei, Comenius recomanda profesorului sa urmeze exemplul naturii : „cea mai buna forma de disciplina ne-o ofera soarele ceresc, care da lucrurilor in crestere totdeauna lumina si caldura, adeseori ploaie si vint, rareori fulgere si tunete'. Cu alte cuvinte, pedagogul ceh recomanda in primul rind o disciplina blinda si, numai pentru cazuri de incapatinare si razvratire, utilizarea de pedepse aspre.

Pedagogul ceh a indicat o serie de procedee valoroase cu privire la educatia morala. In conceptia sa insa procesul de formare a omu­lui se intemeia pe o viziune religioasa asupra lumii. De aceea, el con­sidera ca scop al educatiei morale cultivarea virtutilor crestine.

Educatia fizica. Marele pedagog o concepea ca un proces de pre­gatire a copiilor pentru „prelungirea vietii'. Luind atitudine contra celor ce se plingeau ca viata e scurta, el observa ca omul n-a primit o viata scurta, ci o viata pe care el o scurteaza.

Comenius cerea sa se imprime in mintea copilului citeva reguli privind   educatia fizica, ca de exemplu :

in timpul sarcinii, mamele sa duca un anumit regim de viata, evitind alcoolul, eforturile fizice etc;

dupa nastere, mamele sa-si alapteze singure copiii ;

corpul sa fie pazit de boli, iar sufletul sa fie pus in situatia de a face toate cu intelepciune ;

sanatatea si fortificarea corpului se obtin prin hrana cumpa­tata si simpla, miscari, munca, drumetie, calarie, vinatoare, pescuit, joc;

• buna impartire a  timpului de munca si repaus.

3.- Invatamantul(Didactica)

Comenius considera copilul ca pe un mugure, ca pe o planta in dezvoltare ; pe educatori ca pe gradinari, iar procesul de educatie, ca un fel de opera de gradinarie, prin care se dirijeaza procesul de crestere a copilului, pentru a-1 transforma intr-un adevarat om.

In aceasta actiune educatorul dispune de un arsenal de mijloace: exemplul,

exercitiile, jocul, disciplina, dar mijlocul cel mai important ramine invatamintul realizat prin scoala.

Teoria sa despre invatamint este cuprinsa in Didactica magna.

Scoala este pentru el „un atelier pentru formarea omului'. Pre­ocupat de

alcatuirea unui plan de organizare a scolii, Comenius a preconizat patru grade de invatamint.

a) Schola materna — este scoala din casa parinteasca, in primii sase ani ai copilului. Sub indrumarea mamei copilul invata sa mearga, sa vorbeasca, sa-si insuseasca unele reguli igienice, dobindeste cunostinte despre obiectele inconjuratoare, isi exercita simturile si isi dezvolta inteligenta. Acum copilul poate capata ocazional si unele cunostinte din diferite stiinte, fiind treptat condus sa deosebeasca plan­tele, animalele, pietrele, culorile, sunetele, melodiile, sa invete nume de munti, vai, ape, zilele saptaminii etc.

b) Schola vernacula (adica elementara, populara). in aceasta scoala,
Comenius cere ca invatamintul sa se predea in limba materna. Invata-­
mintul dura sase ani, de la virsta de 6 la 12 ani si urma sa fie gene-­
ral pentru toti copiii.

Ca materie de studii, propunea : biblia, catehismul, citirea, scrie­rea, aritmetica, istoria, elemente de geografie si astronomie, notiuni de fizica, de politica, de morala, de arte si meserii. Dupa cum se vede, el prevedea o programa cu caracter enciclopedic.

c) Schola latina (Gimnaziul). E numita astfel deoarece o data cu ea se incepea studiul latinei. Asezata intr-un mediu urban, ea con­tinua scoala elementara si cuprindea pe scolarii de la 12 la 18 ani.In aceasta scoala, se predau patru limbi si cunostinte cu caracter en­ciclopedic din domeniul stiintelor si artelor. Deasemenea, era preva­zuta studierea istoriei in toate cele sase clase.

d)  Academia- reprezenta ultima treapta de invatamint si avea o durata tot de sase ani pentru tinerii de la 18 la 24 ani. Deoarece in ea se predau toate stiintele, era denumita si scoala de Pansofie sau scoala de stiinta universala. Studentilor le mai revenea obligatia sa-si completeze studiile prin calatorii in diferite tari ale Europei.

In comparatie cu continutul scolii din vremea sa, planul propus de el nu se

mai limita la predarea limbilor clasice, ci prevedea un invatamint cu caracter larg, enciclopedic, dar nu luat in intelesul ca fiecare copil trebuie sa cunoasca totul in mod profund si complet ; asa ceva n-ar fi fost posibil, ci in sensul ca el sa stie din toate ceea ce era mai important.

Pentru o intelegere mai usoara si o insusire mai temeinica a cu­nostintelor,

preconiza : invatamintul elementar sa se predea in limba materna ; instructia sa se realizeze in mod placut, usor si repede ; in­vatamintul sa fie intuitiv, caci asa se obtin reprezentari precise des­pre lucruri.

Comenius are meritul de a fi stabilit principiile invataminlului. El a fixat

un numar de principii sau de reguli sau, asa cum le spunea el, de axiome care sa calauzeasca pe profesor in predarea lectiei. Meritul pedagogului ceh este si in aceasta privinta foarte mare, unele princi­pii stabilite de el pastrindu-si si azi valabilitatea.

Din analiza lucrarilor sale rezulta urmatoarele principii didactice :

Principiul intuitiei: cu­nostintele nu trebuie sa fie dobindite numai din carti, ci direct, „din cer si din pamint, din stejar si fagi', adica prin observatie si prin munca per­sonala a elevilor.

Comenius for­mula astfel „regula de aur' a didacticii : „totul, pe cit posibil, sa fie perceput cu ajutorul sim­turilor'. Facind o astfel de recomandare care avea drept scop „iesirea din labirinturile sco­lasticii', el ajunge la o anumita exagerare, deoarece nu toate cunostintele se pot insusi nu­mai pe cale intuitiva.

-Principiul invatarii constiente: „Nu trebuie sa silesti (pe co­pil) sa invete nimic pe de rost, in afara de cea ce mintea a inteles bine'. Aceasta inseamna ca atunci cind se studiaza fenomenele naturii, elevii trebuie ajutati sa inteleaga cauzele lor.

-Principiul invataminlului sistematic: ideile din lectie sa fie organizate intr-un tot si prezentate pe teme sau pe grupe, caci numai astfel ele convin mintii noastre.

In sistematizare, trebuie sa se mearga de la concret la abstract, de la apropiat la departat, de la usor la greu, de la general la particular.

-Principiul accesibilitatii: cunostintele care se predau elevilor sa corespunda puterii lor de asimilare.

-Principiul temeiniciei si al durabilitatii invatamantului, care poate fi realizat prin respectarea anumitor procedee : totul sa fie bine explicat; sa nu se treaca mai departe pina ce nu s-a invatat bine ce s-a predat; elevii sa formuleze tezele principale ; sa fie pusi sa faca exercitii si sa recapituleze materia, pentru fixarea cunostintelor.

In realizarea unui invatamint care sa tina seama de aceste prin­cipii, rolul important urma sa-1 aiba profesorul, deoarece el este acela care poale „sa aprinda in elevi setea de cunostinte si o inflacarata sirguinta pentru invatatura'. In fond - scria Comenius- acest re­zultat se obtine numai cind se imbina placutul cu utilul.

Organizarea procesului de invatamint. In aceasta problema Come­nius a adus urmatoarele insemnate contributii : a stabilit notiunea de „an scolar' ; a introdus sistemul de vacante ; a stabilit durata „zi­lei de scoala' la patru ore pentru scoala elementara si sase ore pen­tru „scoala latina' ; a introdus invatamintul colectiv pe clase si pre­darea cunostintelor sub forma de lectii ; a fixat inceputul anului sco­lar pentru 1 septembrie.

A dat indicatii cu privire la desfasurarea lectiei, facind recoman­darea ca aceasta sa aiba trei parti constitutive : propositio, explicatio si aplicatio; adica momentul introductiv, tratarea si partea aplicativa; fiecare lectie sa aiba o tema unitara si un scop precis si clar; la lec­tie, profesorul sa observe elevii, ca toti sa fie atenti, sa ia parte la discutii si' sa pastreze disciplina.

Comenius, in calitatea lui de autor de manuale, a dat si indicatii pretioase

despre continutul si forma de realizare a acestora. El pro­punea ca manualul sa cuprinda tezele, ideile principale din disciplina respectiva, expuse pe scurt, fara detalii de prisos care sa sustraga aten­tia profesorului si a elevului de la ceea ce este esential. Manualul tre­buie sa fie redactat clar, sistematic, intr-o limba frumoasa si accesi­bila elevilor.

J.A. Comenius s-a ocupat si de organizarea interna a scolii (in lu­crarea Legile unei scoli bine organizate), dind indicatii bazate pe bogata lui experinta. Astfel, el preconiza ca scolile sa fie preva­zute cu sali pentru fiecare clasa ; profesorul sa controleze zilnic acti­vitatea elevilor ; o data pe luna, rectorul scolii sa verifice cunostintele elevilor prin examene : la finele fiecarui patrar sa se tina examene cu elevii, iar la finele anului, un examen de trecere in alta clasa ; in clasa, fiecare elev sa aiba un loc stabil.

Marele pedagog a dat dovada de o conceptie noua, progresista des­pre

profesor, subliniind ca functia lui este de mare cinste, cum nu este alta sub soare', ca societatea ii datoreaza respect, iar el, profeso­rul, trebuie sa dea dovada de sentimentul demnitatii personale, sa fie activ, cinstit, virtuos, cult si harnic.

Comenius are mari merite in dezvoltarea pedagogiei, stabilind pri­mul mare sistem de pedagogie scoalara. De asemenea, el este primul care cere un invatamint general, de care sa beneficieze toti copiii. Tot­odata, este primul pedagog care stabileste notiunea de scoala si func­tia ei, gradele de invatamint si principiile didactice, elaborind prima lucrare de didactica. El a sustinut in mod argumentat invatamintul re­alist, enciclopedic si pe baza de intuitie. Prin toate acestea, Comenius a contribuit la mersul inainte al scolii si al pedagogiei, influentind in mod rodnic dezvoltarea invatamantului.

Dar unul din cele mai de seama merite ale lui Comenius este acela de a fi incercat sa dea un fundament stiintific procesului instructiv-eduoativ, cautind sa-i stabileasca legile.

Influenta pedagogiei lui J. A. Comenius asupra pedagogiei univer­sale, Chiar in cursul vietii sale Comenius a exercitat o influenta puternica in multe tari ca : Po­lonia, Anglia, Suedia, Ungaria, si tarile romanesti (indeosebi in Tran­silvania).

Mai tirziu el isi exercita influenta si in Germania, unde un filozof ca Leibniz spunea ca pedagogul Comenius a jucat in dezvoltarea pe­dagogiei un rol tot asa de mare ca Bacon si Descartes in domeniul fi­lozofiei. Goethe va invata carte dupa Orbis sensualium nctus, iar ginditorii germani din secolul al XlX-lea, admirindu-i conceptia si comparind-o cu aceea a lui Pestalozi, ii vor spune ,,Pestalozzi cel dinainte de Pestalozzi'. In alte tari, ca de exemplu in Franta si in Rusia, ideile sale au patruns abia in secolul al XlX-lea.

In tara noastra, unele idei pedagogice ale lui Comenius au circulat de timpuriu. inca din timpul vietii sale, el este bine cunoscut in Tran­silvania prin unele lucrari, ca de exemplu : Janua linguarum reserata, publicata in 1638 la Brasov. Totodata Orbis sensualium pictus a de­venit in Transilvania o carte didactica mult folosita.

Al doilea moment, in ce priveste influenta lui in tara noastra, este secolul al XVIII-lea, cind incep sa circule ideile sale cu privire la in­tuitie ca metoda de predare, asa cum rezulta din anaforaua mitropoli­tului Iacob Stamate.

In secolul al XlX-lea opera lui Comenius e si mai mult populari­zata la noi, unele din principiile propuse de el fiind aplicate in cadrul procesului instructiv-educativ, iar unele idei pedagogice au fost folo­site ca argumente in sustinerea unor masuri si propuneri ce au con­tribuit la dezvoltarea scolii romanesti. Spre sfirsitul acestui secol apar si traduceri din lucrarile sale, indeosebi Didactica magna, publicata de P. Girboviceanu (1893).

In ultimii ani au fost elaborate mai multe studii, in care se face o analiza ampla, nu numai a sistemului sau pedagogic, dar si a concep­tiei filozofice, scotindu-se in evidenta pozitia progresista si aportul acestui mare ginditor la miscarea pedagogica europeana.

Cu prilejul aniversarii a trei secole de la aparitia operelor sale didactice com­plete (1957), s-au tradus si tiparit mai multe culegeri de Texte alese din principalele lui lucrari.