EVALUAREA

In orice proces instructiv-educativ, nu numai in cel destinat practicariiExercitiilor fizice,evaluarea presupune, in unitate si contradictie dialectica, trei elemente componente sau trei faze,trei trepte, trei secvente etc., a) verificarea, b) verificarea, aprecierea,c) notarea sau acordarea de calificative

A.       VERIFICAREA

Verificarea este procesul sau actul prin care subiectul executa o proba,care poate avea natura diferita,ceea ce determina mai multe tipuri de verificare:

verificare orala;

verificare scrisa;

verificare practica.

In educatie fizica si sport ar trebuii sa existe atat verificarea orala, cat si cea scrisa,care sa aiba menirea de a stabilii nivelul cunostintelor teoretice de specialitatea ale fiecariu subiect. Verificarea practica, care predomina in educatie fizica si sport,este valabila pentru aproape toate componentele modelului (fac exceptie cunostintele teoretice de specialitate), inclusiv pentru dezvoltare fizica. Prin verificarea practica se urmareste identificarea capacitatii de aplicare a ceea ce se dobandeste sau se dezvolta in procesul instructiv educativ si in activitatea independenta de practicare a exercitiilor fizice. Natura probelor practice este diferita. La unele probe rezultatele obtinute de subiecti se pot masura, aparand aceasta operatie "masurarea", care ajuta orice stiinta pentru a si exprima obiectiv categoriile proprii. Mai mult, unele probe practice sunt insotite de anumite norme sau baremuri, care exprima scala valorica de efectuarea a probelor respective. Deci, se verifica probele si nu normele! La alte probe practice, mai ales de tehnica sau tactica de executie a deprinderilor si priceperilor motrice, rezultatele executiei subiectilor nu pot fi masurate. De aceea, verificarea nu este identica cu masurarea, asa cum considera unii autori ai unor publicatii tehnice specifice. Sfera mai larga de cuprindere are verificarea. Uneori, verificarea se face prin masurare (asa cum de exemplu,verificarea nivelului de dezvoltare fizica prin masurarea indicilor somatici si functionali)

Ce este testarea in raport cu verificarea si masurarea? Intrebarea este fireasca fiindca se considera-in mod curent-ca testarea este sinonima ,cu verificarea, sau invers. Raspunsul corect este si invers. Testarea este o varianta de verificare. Este vorba de aceea verificare care se da -si la educatia fizica si sportiva scolara-pe baza de probe practice sau scrise, standardizate cel putin pe plan national ( multe sunt standardizate si pe plan international). Aceste probe standardizate se numesc teste ( exemplu testul Cooper,testul Praga, testul Ruffier, pe plan national a existat ca test "secventa" SUVA si din SUVAD care s au adresat calitatilor motrice). Deci,la educatia fizica si sportiva scolara, mai ales in prezent,si in perspectiva imediata, se fac, doar verificari. In trecutul apropiat se faceau si testari pentru evaluarea elevilor. Acum,unele testari se fac doar in scop de cercetare stiintifica.

B.       APRECIEREA

Este a doua faza a evaluarii din punct de vedere cronologic/temporal. Chiar daca este numita si "evaluare-propriu-zisa", aprecierea nu "acopera" actul de evaluare. Aprecierea se face fie prin folosirea unor expresii verbale ( foarte bine,bine ,rau,neconvingator), fie prin folosirea unor simboluri numite note. Aprecierea verbala este destul de frecvent folosita, avand rol dinamizator numai daca va fi folositta permanent. Este vorba de aprecierea curenta, continua, cu rol de feed-back pentru orice exersare a subiectilor.

In dictionarul de pedagogie, din 1979, se subliniaza ca aprecierea este "act pedagogic de determinare prin note,calificative,puncte clasificari etc. a rezultatelor instructiv educative obtinute de un elev la un obiect de studiu".

Aprecierea este conditionata , deci dependenta, de natura probei la care este verificat subiectul. In esenta, ea consta in reflectarea realitatii executiei subiectului in constiinta celui care face aprecierea si emiterea unor judecati de valoarea, verbal sau scris. Atunci cand probele de verificare sunt masurabile, ca rezultate, aprecierea presupune un efort mic din partea analizatorului (mai ales daca exista norme sau baremuri; daca nu exista norme sau baremuri, aprecierea solicita un efort de scalare a rezultatelor). Cu alte cuvinte, cand rezultatele sunt masurabile, apercierea este obiectiva adevarata corecta, lipsita de subiectivism. Cand rezultatele nu sunt masurabile ci doar observabile ( ca la executiile tehnice si tactice), aprecierea poate avea mai multe sau mai putine aspecte de subiectivism. Cu ca cat competenta profesionala este mai buna cu atat, cu atat sunt mai reduse aspectele subiective ale aprecierii. Aceasta presupune si experienta didactica, buna pregatire si pe parcursul studentiei,o cunoastere perfecta a modelului de educatie fizica scolara etc. Ceea ce este important in plan educativ este evantaiul de consecinte de ordin moral ale subiectivismului in aprecierea. Inclinarea blantei aprecierii spre subiectivism cu buna stiinta si rea vointa reprezinta o abatere de la normele morale a celui care conduce procesul instructiv educativ, o abatere de la dentologia profesiunii sale. Consecintele pot fi considerate grave, imprevizibile si in general cu repercusiuni negative asupra psihicului subiectului, a personalitatii sale in devenire. Obiectivitatea aprecierii in educatie fizica si sport este faciliatta de tactul pedeagogic, de relatia democratica conducator-subiecti etc. Cauzele sau motivele care determina abateri de la o apreciere obiectiva, cauze sau motive tipice, dupa Paleghia Popescu, ar fi urmatoarele:

graba cu care conducatorul procesului instructiv educativ ia decizia privind notarea;

tendinta conducatorului de a incuraja, fara masura, pe uniii subiecti neincrezatori in fortele lor, lenesi sau timizi;

starea de nervozitate a conducatorului procesului instructiv educativ;

buna dispozitie a conducatorului procesului instructiv educativ;

eventualele influente nefaste ale altor specialisti implicati in activitatea respectiva;

influente provenite de la familia subiectului;

poluarii de natura diferita (zgomote,tipete,alarme etc.)

AUTOAPRECIEREA

Presupune focalizarea atentiei asupra propriilor prestatii/executii bune, sau rele reusite sau nereusite. Prin autoapreciere obiectiva, formata in timp subiectul este constient de capacitatea sa, de disponibilitatile sale fizice sau psihice. De asemenea, subiectii se compara unii cu altii in privinta volumului exersarii,rapiditatii,influentei si preciziei, posibilitatilor combinatorii etc. Autoaprecierea inseamna intre altele si autocontrol. O particularitatea distinctiva a dezvoltarii la subiecti a priceperii de a se controla este cresterea independentei lor in actiune. Autoaprecierea subiectilor se manifesta spontan si dirijat. Ea depinde de contextul didactico- metodic si de cel socio afectiv.

Dirijarea contribuie la dezvoltarea proceselor de autocunoastere si la constientizarea invatarii motrice sau la imbunatatirea calitatilor motrice. Subiectii trebuie incitati, provocati etc sa compare autoaprecierile cu aprecierile conducatorului procesului instructiv educativ, considerate- in principiu-obiective,corecte. Prin autoapreciere, subiectul "corect" inteprinde un efort de plasare a "meritului" personal pe scara valorica a grupului din care face parte. Si aceasta aproape in toata ontogeneza, pe fondul unei civilizatii avansate.

C.      NOTAREA SAU ACORDAREA DE CALIFICATIVE

Este ultima faza a evaluarii,tot din punct de vedere temporal si nu ual importantei. Se afirma ca aceasta vaza este rezultatul unitatii dialectice dintre primele doua faza: verificarea si aprecierea. Ea se materializeaza prin acordarea de note- sau in mod curent si permanent de calificative: bine,rau,foarte bine, exact,inexact, insuficient etc. Mai nou, ca " efect" al reformei, la nivelul invatamantului primar din Romania nu se mai acorda note, ci calificative (excelent,foarte bine,bine,suficient,insuficient), care se consemneaza in catalog si in foaia matricola. Cand se acorda note, trebuie avute in vedere cele trei functii principale ale acestora si pe cat posibil sa fie intelese si respectate in unitatea si interdependenta lor:

FUNCTIA DIDACTICA, care subliniaza necesitatea ca prin note sa fie surprins mecanismul intern al procesului de instruire, nivelul de insusire de catre subiecti a componentelor si subcomponentelor modelului de edicatie fizica si sport. Nota, prin valoarea sa, trebuie sa fie reperul principal al ameliorarii sau optimizariii procesului de instruire. Deci prin nota trebuie sa se raspunda corect la intrebarile: cat a acumulat, a insusit, receptionat, subiectul? La ce nivel calitativ se situeaza cele insusite? Cum a functionat "emisia", adica cum a fost realizata predarea? Evident ca totul trebuie sa se raporteze la obiectivele specifice de instruire pentru fiecare subsistem al educatiei fizice si sportului. In unitatile de invatamant totul se raporteaza la prevederile programei de specialitate.

FUNCTIA EDUCATIVA, care subliniaza in esenta faptul ca prin nota trebuie determinat la subiect o atitudine activa,constienta, pozitiva fata de educatie fizica si sportiva. Prin valoarea notei, mai ales cand aceasta este mica, nu trebuie ca subiectul sa se indeparteze de educatie fizica si sport, sa nu mai vina la lectii, sa si faca rost de scutire medicala etc. Ce trebuie sa faca conducatorul procesului instructiv-educativ ( profesorul, in majoritatea cazurilor) pentru a indeplinii aceasta functie a notei? Raspunsul este clar: el trebuie sa motiveze intodeauna fata de subiect valoarea notei, sa o justifice, deci sa raspunda la o alta intrebare: de ce este nota atat? Valorile mici ale notei daca justificarea este inteleasa de subiect, trebuie sa declanseze o participare activa si constienta a acestuia la activitatile care urmeaza. Se considera ca aceasta functie educativa se situeaza la nivel optim in situatiile in care valoarea notei coincide pentri cei trei factori implicati ( sau posibili a fi implicati) in evaluare conducator/profesor-subiect-colegi de grup. De aceea, de mare importanta este formarea la subiecti a capacitatii de autoapreciere obiectiva si de apreciere- tot obiectiva a executiilor realizate de colegii de grup.

FUNCTIA SOCIALA, care decurge din celelalte doua functii anterioare. Nota indeplineste aceasta functie numai daca ierarhizeaza valoric subiectul,daca ii poate oferii acestuia directia sigura de evolutie ulterioara pe plan profesional, domeniul pe care il poate "ataca" z, il poate aborda cu sorti siguri de reusita. Elevul care, de exemplu primeste note de 10 numai la educatie fizica- mai ales in liceu- poate aborda cu probabilitate foarte mare de reusita - invatamantul superior cu profilul respectiv.

Dupa autorul roman Vasile Pavelcu, in lucrarea de referinta "Principii de decimologie", nota indeplineste urmatoarele functii:

functia de informare (pentru subiecti,parinti,profesori etc.)

functia de reglare a procesului de invatare;

functia educativa, datorita interiorizarii aprecierii;

functia de catalizator a unui nivel optim pentru aspiratiile subiectului;

functia terapeutica, avand rol dinamizator pentru ambele cazuri,prin acordarea de puncte in plus;

functia patogena,fiindca induce stress si disconfort psihic la subiecti, mai ales in cazurile de insucces.

Notele constitue un limbaj, un fel de comunicare intre conducatorul procesului instructiv educativ si beneficiarul acestui proces (elev,student,militar,adult etc)

Din perspectiva temporala, notarea si la educatie fizica si sport poate fi: initiala, intermediara,finala: episodica; continua (sau curenta/permanenta)

CRITERII DE EVALUARE

Evaluarea se realizeaza pe baza unor criterii, care se constituie in sistem si ar trebui respectate tot in sistem. Criteriile care decurg din obiectivele procesului care se evalueaza. La eductatie fizica si sportiva, indiferent de subsistemele specifice, aceste criterii mai importante sunt urmatoarele:

Performanta motrica, adica rezultatul la probele de control masurabile.

Progrsul realizat de subiect.Este o formula de calcul al acestui progres, dar cel mai important e sa stim sa il interpretam si sa l respectam. Dificultatea consta in faptul ca progresul este mai mare la cei cu nivel initial mic si este mai mic la cei cu nivel initial mare. Deci, nu ne putem ghida exclusiv dupa marimea cifrica sau calitativa a ratei de progres.

Cantitatea si mai ales cantitatea elementelor insusite in raport cu prevederile programei de specialitate (pentru subsistemle educatiei fizice si sportului care au o asemenea programa).

Capacitatea subiectului de a aplica in practica elementele insusite, adica "capacitate de generalizare"

Capacitatea de practicare independenta a exercitiilor fizice de catre subiect.

Capacitatea subiectului de restructurare, ansamblare etc. a elementelor insuite.

Nivelul cunostintelor teoretice, insusite de subiect, privind practicarea exercitiilor fizice.

Atitudinea subiectului fata de educatie fizica si sport, concretizata prin frecventa la lectii, participarea la actiunile competitional sportive,modul de indeplinire a unor sarcini organizatorice etc.

Nivelul de dezvoltare fizica a subiectului

Care este cel mai important criteriu? Raspunsul nu poate fi decat unul singur: toate sunt importante in unitate si independenta lor. Nu exista criteriu fara importanta si nici unul cel mai important.

METODELE DE EVALUARE

Aceste metode corespund criteriilor przentate anterior, dar nu trebuie confundate cu acestea. In functie de fazele actului de evaluare, pentru educatie fizica si sportiva scolara metodele se clasifica in doua principale categorii:

.METODE DE VERIFICARE

a)    trecerea probelor de motricitate prevazute in "Sistemul National Scolar de Evaluare la disciplina Educatie Fizica si Sport", aplicat incepand cu anul de invatamant 1999-2000, in functie de optiunile profesorului si elevilor privind probele prevazute .

b)    trecerea unor probe de motricitate, stabilite de fiecare profesor pentru orele de educatie fizica din Curricullum ul la decizia scolii si pentru orele extracurriculare,conform principiului autonomiei.

c)    trecerea unor probe de cunostinte teortice de specialitate (prezenta in etapa actuala, doar la clasele cu profil de educatie fizica si sport,dar necesara si pentru restul educatiei fizice si sportive scolare)

d)    masurarea (care, in acest caz si numai in acesta,inlocueste verificarea sau- mai concret se suprapune verificarii) unor indici de dezvoltare fizica ( atunci cand nu se face control medical autentic si se respecta criteriul dezvoltarii fizice in evaluarea ranamentului elevilor la educatie fizica si sportiva scolara)

e)    executarea de catre elevi a unor deprinderi si priceperi motrice in conditii analoage (asemanatoare) probei, ramurei sau activitatii respective.

f)    executarea de catre elevi a unor deprineri si priceperi motrice in conditii concrete de concurs (desfasurat conform regulamentului oficial).

g) indeplinirea de catre elevi a unor sarcini speciale de natura organizatorica sau metodico-tiintifica: conducerea unor verigi din lectie arbitrarea unor intreceri, inclusiv a unor jocuri sportive bilaterale; conducerea gimnasticii zilnice;conducerea recreatiei organizate pentru elevii din clasele I-IV; responsabil(a) cu prezentarea in scris- a colegilor absenti de la lectii sau alte activitati specifice; responsabil(a) cu aducerea unor materiale din vestiar sau magazie; lider, atunci cand se imparte clasa pe grupe de lucru etc.

g)    observarea curenta a elevilor si inregistrarea datelor observatiei(reactia la efort,atitudini comportamentale pe ansamblu si in situatii deosebite etc.)

2. METODE DE APRECIERE SI NOTARE SAU ACORDARE DE CALIFICATIVE

a)    metoda aprecierii verbale, atunci cand aprecierea este insotita- permanent- de acordarea unor calificative. Cine face apreciere,dar nu exprima-prin cuvinte-valoarea aprecierii respective nu procedeaza bine din punct de vedere metodic, dar si din punct de vedere educativ. Nu se produce feed-back ul. Elevul, in majoritatea cazurilor, nu cunoaste nivelul executiei sale, nu stie daca a executat bine, foarte bine, satisfacator, insuficient etc.

b)    metode de apreciere si notare sau de acordare de calificative nonverbale, mai precis scrise,cand se acorda si note sau calificative, care se trec in catalog:

b.1)    metoda aprecierii,notarii sau acordarii de calificative pe baza unor norme sau baremuri cuprinse in anumite tabele valabile pe plan national,zonal sau chiar local. Aceasta metoda,numita si absoluta, se poate aplica in cazul efectuarii de catre elevi a unor probe pentru calitatile motrice.

b.2)    metoda aprecierii, notarii sau acordarii de calificative prin comparatia rezultatelor obtinute doar la nivelul unei clase de elevi, metoda numita si relativa. Ea este foarte buna pentru scolile in care nu exista decat cate o clasa de elevi la acelasi nivel de varsta si pregatire. Profesorul "aseaza" in ordine rezultatele elevilor din clasa respectiva si face scalarea acestora pe intervale corespunzator notelor.

b.3)    metode de apreciere, notare sau acordare de calificative pe baza progresului individual. Deci, este luat incalcul doar idicile de progrs, calculat in functie de valoarea performantiala initiala si finala.

b.4)    metode de aprecierea, notare sau acordare de calificative pe baza nivelului de executie tehnica sau tactica a unor deprinderi si priceperi motrice in conditii de exersare partiala sau globala (inclusiv joc sportiv bilateral). Ea este metoda care depinde aproape exclusiv de competenta profesionala a cadrului didactic evaluator.

b.5)    metoda de apreciere, notare sau acordare de calificative in functie de modul in care elevii indeplinesc unele sarcini speciale de natura organiztorica sau metodico-didactica.

SISTEMUL SCOLAR DE EVALUARE

Elaborarea noului "Sistem National Scolar de Evaluare la disciplina Educatie Fizica si Sport" a apartinut uniu grup excluiv de 4 profesori de educatie fizica cu grad didactic 1, toti din Bucuresti, coordonati de inspectorul general de profil din MEN. Aceasta actiune extrem de importanta, ca de fapt si elaborarea programei de specialitate, s a realizat fara a fi consultata (pentru prima data in istoria domeniului), Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti, institutie cu rol primorial in formarea cadrelor de specialitate pentru invatamantul romanesc. Consecinta a acestei premeditate lipse de colaborare este caracterul deosebit de "stufos" al noului "Sistem" la care ne referim, la care se adauga si unele aspecte nestiintifice pe care le implica.

O prima observatie este ca acest nou "Sistem" aparut la "comanda" reformei care actioneaza dupa principiul ca totul trebuie schimbat si "aliniat" la ceea ce fac occidentalii (chiar daca nu este bine), nu mai este unitar, cel putin din doua motive:

este valabila numai pentru eductia fizica cuprinsa in trunchiul comun curricular;

permite optiuile profesorilor si ale elevilor pentru alegerea unor probe sau cupluri de probe, potrivit conceptelor de descentralizare si autonomie. Si daca "Sistemul" nu este unitar, mi se pare dupa unele criterii de logica elementara, ca el nu poate fi nici "National"

Ideile principale de optiue, descentralizare si autonomie nu sunt rele, ba chiar sunt "nobile", cu urmatoarele conditii:"Sistem" trebuie sa fie clar; sa fie bine sistematizat nu numai pe orizontala, ci si pe vericala ; sa fie total accesibil ca terminologie; sa fie pe deplin stiintific. Cel putin unele dintre conditii nu pot fi indeplinite, din moment ce grupul respectiv de autori nu a ajuns la faza intelegerii deosebirilor intre calitatile motrice si unele deprinderi sau priceperi motrice (mai ales, ca si in alte ocazii anterioare, intre viteza si alergarea de viteza din atletism sau intre rezistenta si alergarea de rezistenta in atletism; indraznesc sa adreses, prin intermediul acestei publicati profesorilor autoi doar o intrebare: de ce si cand aleragrea pe 50 m cu start de sus si alergarea pe 600m sunt probe ale atletismului?)   

O a doua observatie se refera la continutul propriu zis al noului "sistem". Acesta este exagerat, mai ales in invatamantul primar ( unde introducerea probelor pentru unele discipline sportive nu se justifica in conditiile predarii educatiei fizice de catre invatator sau invatatoare), chiar daca se face precizarea( la Metodologia de aplicare a sistemului) ca pentru fiecare capacitate/competenta sistemul prevede 2/3 variante de instrumente de evaluare (probe) din care elevul poate opta pentru una din ele" Se ivesc multe dezavantaje, printre care consemnez:

volumul foarte mare de munca al fiecarui cadru didactic, care face evaluarea in sensul stabiirii probelor pentru care opteaza fiecare elev, cu variatia de la un an scolar la altul;

imposibilitatea aprecierii progresului de la o clasa la alta; pe verticala sistemului nostru de invatamant, deoarece probele de control nu sunt aceleasi (mai ales la liceu, dar si la gimnaziu prin prisma optiunilor elevilor); de aici rezulta si imposibilitatea de a compara potentialul motric al populatiei scolare din romania cu cel al populatiei scolare din alte tari;

-neexistent scalarii valorice unitare la probele pentru calitatile motrice (se prevede doar valoarea pentru nota 5) conduce la aceleasi imposibilitati mentionate anterior.

Continutul noului "sistem", pe ciclurile de invatamant, nu se reconamda a fi prezent inacest manua. Se poate consemna, asa cum am mai facut o indirect, doar numarul exagerat de probe pentru calitatea motrica forta- in mod deosebit- si precizarea numai a cadrului general pentru probele din gimnastica si din jocuri sportive, fara nimic la concret (lasandu se totul la dispozitia fiecarui cadru didactic)

Metodologia trecerii probelor este corecta si completa (cu unele misi si nesemnificative exceptii, cum este de exemplu- prevederea numarului de incercari pentru cele 2 probe de aruncare la tinta in invatamantul primar).Aici se incadreaza si exceptionala prevedere de a fi lasata la dispozitia fiecarui cadru didactic programarea acestor probe pe parcursul anului de invatamant, respectindu se doar numarul de note sau calificative pentru fiecare semestru.