Cunoasterea colectivului de elevi - factor al formarii si dezvoltarii personalitatii copilului

CUNOASTEREA COLECTIVULUI DE ELEVI

FACTOR AL FORMARII SI DEZVOLTARII

PERSONALITATII COPILULUI

I.Introducere.

Oamenii traiesc organizati in grupuri sociale deoarece sunt fiinte sociale Un grup social repezinta un ansamblu de indivizi intre care exista relatii bine definite si in care fiecare individ are constiinta apartenentei la grup. Membrii unui grup au o anumita structura,functioneaza dupa unele reguli prestabilite , au interese comune si urmaresc realizarea unor scopuri specifice, bine determinate.

Clasa de elevi este abordata din punct de vedere stiintific in discipline specifice teoriilor educationale,psiho-sociologice privind educatia precum si in investigatiile privind dinamica grupurilor sociale mici ,ca un mediu social favorabil pentru socializare,integrare si adaptare la situatii noi.

Grupurile scolare se constituie si functioneaza pe temeiul uneia din formele esentiale ale activitatii scolare-invatatura.Aceste grupuri au scopuri care corespund intereselor comune ale tuturor membrilor ,,Masura in care grupul isi atinge scopurile formeaza continutul notiunii de eficienta a grupului ''(P Golu).Grupurile scolare se caracterizeaza prin aceea ca sunt asociatii bazate pe relatii de tipul,,fata in fata''(face to face).Fiecare membru al grupului poate comunica si efectua schimb de informatii cu toti ceilalti, dupa cum acestia , la randul lor, pot comunica cu el.Grupul apare astfel ca o reuninune integrata de personalitati care comunica intre ele, coordonandu-si reciproc intentiile si preocuparile, modelandu-se reciproc.

Este larg acceptata idea ca fiinta umana este la nastere o individualitate, un candidat la

umanitate si ca va castiga aceasta calitate gratie educatiei si socializarii.La varsta prescolara si scolara mica personalitatea copilului castiga dimensiunea social-grupala, puternic marcata de grupul de covarstnici.Socializarea verticala ( comportamente si conduite sociale invatate in raporturile cu cei mai mari sau mai mici, specifica, de regula familiei si varstei anteprescolare) este completata la varsta gradinitei cu socializarea orizontala, realizata in raporturile cu covarstnici.Socializarea orizontala cunoaste etape distincte:

-la 3 ani altul este perceput ca o amenintare, cineva care strica jocul, deranjeaza, agaseaza;

-dupa 4 ani, altul este perceput ca rival, cel ce stimuleaza dorinta competitiva, dorinta de a nu fi intrecut;

-dupa 5 ani, altul tinde sa fie perceput ca partener, deci posibil de plasat intr.-o relatie cooperanta.

Frecventa conflictelor scade cu varsta, dar durata lor se prelungeste, conflictele cu partenerii obisnuiti sunt mai numeroase dacat cu partenerii ocazionali; cu cat mobilurile disputelor sunt obiecte personale cu atat conflictele sunt mai violente, la baieti conflictele sunt mai dese decat la fete.Aceste aspecte necesita interventia educatoarei, actiunea preventiva pentru a evita situatii prin care repetarea poate stimula anumite trasaturi caracteriale negative: egoism, lipsa de sensibilitate, agresivitate.

Conform opiniei lui Mereni F., imitarea modelelor in cadrul grupului indica nivelul relatiilor intre copii. Raportul dintre acceptarea sau refuzul modelului oferit de membrii grupului arata nivelul aptitudinii de colaborare a copiilor.Cousinet a apreciat ca ,,intelegerea libera'' din grupurile de joaca ar constitui baza vietii sociale, in acelasi timp fiind efectul dezvoltarii normale la un anumit stadiu.El stabileste urmatoarele faze in socializarea copilului:

-stadiul individual (2-5 ani);

-stadiul primei vieti sociale (5-6 ani ) concretizat in jocurile cu reguli unde copilul simte nevoia de a se compara cu ceilalti, prezenta altor copii fiind indispensabila;

-adevarata varsta a socializarii (12-13 ani ) cand fiecare poate da grupului ceea ce acesta asteapta de la el si invers.

II.Sintalitatea grupului de copii.

Presiunea uniformizatoare a grupului crescand odata cu coeziunea lui, comunicarea devine imperioasa cu subiectii extremisti,devianti.Cand deviantii, in loc sa reziste pasiv la presiunea grupului exercita presiuni asupra acestui grup, riscul de respingere creste.Respingerea nu ia in mod necesar chipul unei represiuni reci, nici a unei simple discriminari sociometrice.Ea poate lua forme mai subtile.,,Naturalizarea'' ar fi unul din mecanismele prin care un sistem social se poate imuniza impotriva deviantilor, ruinandu-le credibilitatea.Acest mecanism consta in a considera anumite proprietati stabile, naturale, ca fiind sursa unor comportamente si discursuri deviante, ceea ce permite sa nu se tina cont de ele.

Caracterisiticile grupului social: in viata fiecarui grup se dezvolta 2 tipuri de scopuri:

-prescriptive-externe, care converg in conditiile clasei ca grup social, ele fiind definite ca scopuri de conventie pentru institutiile scolare;

-individuale-ale membrilor grupului, care sunt implicite si actioneaza in mod latent in activitatea grupului.

Datorita diversitatii scopurilor individuale, la nivelul clasei ca grup social sunt generate si stari conflictuale, pe care sociología grupurilor scolare le explica si le gaseste solutii de rezolvare.

Cauzele starilor conflictuale:

-divergenta de opinii ale membrilor grupului, explicite prin atitudini verbale sau implicite, prin atitudini nonverbale;

-reinterpretarea de catre membrii grupului a scopurilor comune prin conotatii subiective;

-predominarea excesiva la nivelul grupului a scopurilor educatorului, scopuri care nu pot fi intotdeauna asimilate de catre elevi;

-absenta ierarhizarii scopurilor in functie de importante lor pentru viata si activitatea grupului.

Dinamica grupului-surprinde totalitatea transformarilor ce au loc in interiorul lui, transformari care ii imprima acestuia o anumita traiectorie.Problema fundamentala a dinamicii grupului este cea privitoare la mecanismul prin care se realizeaza, izvorul si fortele motrice ale acestui proces.Izvorul acestei dinamici se afla in contradictiile interne dintre cele doua tipuri fundamentale de structuri: cea formala si cea informala.Intrucat structura formala este impusa, data, iar cea informala apare in mod spontan ca rezultat al relatiilor interpersonale, inseamna ca in mod necesar vor aparea contradictii a caror rezolvare consta in adaptarea, integrarea sau subordonarea reciproca dintre cele doua structuri.

Dinamica grupului este un proces neintrerupt, rezultat al unor acumulari continue si imperceptibile a actiunilor si influentelor externe.Astfel, se constata ca, de la fenomenul de izolare,dominant in primele saptamani de la constituirea grupului, se trece, in etapele urmatoare, la depasirea sferei inguste a relatiilor intergrupale, la conturarea si impunerea fenomenului de expansiune afectiva a membrilor grupului.Grupul se afla intr-o continua miscare si transformare, intr-un proces neintrerupt de acomodare si adaptare.Gradul de coeziune al unui grup, determinat de tipurile de relatii interpersonale dintre membrii acestuia dar si in raport cu liderul afectiv poarta denumirea de sintalitate.

Metodele de investigatie a grupului sunt putine, iar cele care exista sunt,cele mai multe dintre ele, adaptari ale metodelor folosite in studierea personalitatii individului.Psihologia de grup este diferita de suma psihologiilor fiecarui individ ce ii apartine.Printre aceste metode se pot aminti:

Autobiografía grupurilor;

Observatia sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informationale;

Tehnica sociometrica;

Determinarea personalitatii interpersonale;

Profilul psihologic al grupurilor;

Scarile de apreciere;

Metoda aprecierii obiective a personalitatii-Metoda Zapan;

Metoda experimentului actional-ameliorativ.

Sunt multe situatii in viata sociala in care este foarte utila cunoasterea grupului, in vederea culegerii a cator mai multe informatii referitoare la functionarea relatiilor existente in grup si la anticiparea evolutiei viitoare a grupului.

La trei ani, copilul se joaca dar jocul lui este solitar.Aceasta forma de joc este insa primul pas spre socializare.Sub conducerea atenta a educatoarei, prin activitatile de joc, copiii se grupeaza si, desi la inceput asistam la o situatie de ,,joc paralel'', treptat ei incep sa se acomodeze si sa coopereze sporadic.Pe masura ce se realizeaza noi experiente colective, prescolarul invata sa respecte regulile, sa colaboreze cu altii si sa stabileasca relatii pe baza de afinitate, asfel incat ,,prietenul'' sa nu fie ,,in afara'' relatiei.

Tehnicile sociometrice reprezinta un ansamblu de procedee si tehnici experimentale si matematice destinate sa masoare intensitatea si intinderea relatiilor interpersonale de grup.Asfel,putem spune ca sociometría consta in aplicarea unei masuri fiintei sociale,stabilirea unui fel de,,geografie psihologica a grupurilor'', orice únitate sociala fiind, dupa J.L. Moreno ,,un sistem de preferinte si de repulsii spontane''.Prin abordarea acestei metode de cunoastere a relatiilor intr-un grup se va putea obtine o imagine socio-afectiva autentica si, plecand de la ea, se vor putea decide interventii oportune:reafectarea subiectilor izolati sau respinsi, constituirea unei echipe armonioase, separarea liderilor rivali.

Testul sociometric pune in evidenta fenomene de gravitatie socio-afectiva in care subiectii cei mai populari constituie centrul, in timp ce izolatii si exclusii sunt trimisi la periferie. Pot aparea perechi sau selectii reciproce ( amicale sau ostile ); triunghiuri care unesc trei subiecti, sau diverse alte poligoane sau lanturi, care comporta o serie de alegeri reciproce sau unilaterale.

Caracterul istoric al educatiei face ca grupurile, comunitatile, sa se redefineasca mereu, iar idealul educational ar trebui sa fie foarte clar pentru fiecare dascal, indiferent de nivelul la care preda si sa nu uite nici macar o clipa ca ei educa astazi pentru societatea de maine. Pentru realizarea acestui obiectiv primordial in formarea personalitatii copilului ca om, este foarte important sa formam la copii sentimentul apartenentei la grup-acum se pun bazele muncii in echipa, acum. copiii vor invata:

-sa imparta ceea ce au-jucariile sau chiar mancarea;

-sa fie prietenosi;

-sa coopereze-vor invata sa interrelationeze in cadrul proiectelor;

-sa rezolve problemele impreuna;

-sa se joace in grup sau in echipa;

-sa rezolve conflicte-copiii vor invata ca discutand despre problemele care se ivesc, impartasind sentimente sau puncte de vedere, conflictele pot fi solutionate.

III.Socializarea copiilor in gradinita.

Dupa varsta de 3 ani, cand copilul frecventeaza o institutie de invatamant prescolar, acesta este pus in fata unor situatii de invatare, de cooperare si posibilitati de exprimare a autonomiei.Progresele autonomiei copilului sunt masuri de adaptare la mediul social.Institutia prescolara marcheaza o schimbare importanta, impunand copilului relatii noi cu adultii si cu covarstnicii.In functionarea grupului apar o serie de caracteristici care particularizeaza grupul respectiv.Pentru a cunoaste structura sociala a grupei, a relatiilor afectiv- simpatetice, a coeziunii grupei, am aplicat testul sociometric adaptat la copiii de virsta prescolara, avand ca sursa de informare,,Psihologie si pedagogie scolara'' de Anca Dragu si Soria Cristea.

Am adresat intrebarile:

1. a) Cu cine iti place sa te joci la gradinita si de ce?

b) Cu cine nu-ti place sa te joci si de ce?

2. a)Cu cine iti place sa-ti imparti pachetul si de ce?

b)Cu cine nu-ti place sa-ti imparti pachetul si de ce?

Pentru a pune in evidenta evolutia relatiilor in cadrul grupului in functie de nivelul de varsta, am aplicat testul la grupa mijlocie si la grupa pregatitoare in vederea compararii rezultatelor.Am intocmit sociomatricea si am notat cu + (plus) relatiile de preferinta si cu - (minus) relatiile de respingere.Insumand pe orizontala numarul alegerilor si respingerilor emise de fiecare copil aflam indicele de expansivitate afectiva, adica atitudinea copilului fata de colectiv, iar pe verticala aflam indicele de statut preferential al subiectului, adica atitudinea colectivului fata de copil.

La grupa mijlocie nu putem vorbi de o coeziune a grupului .La aceasta varsta, copiii trec cu usurinta de la o stare emotiva la alta, isi schimba partenerii de joc in functie de interesele de moment, nu sunt constanti in motivatiile pentru alegerile sau respingerile facute.Intalnim 11 atractii reciproce, numarul respingerilor este foarte mare-19 respingeri unilaterale si 5 respingeri reciproce.Din totalul de 15 copii, intalnim 10 populari, 3 copii respinsi si 2 izolati afectiv.

La grupa pregatitoare indicele de coeziune este mult mai mare, numarul atractiilor reciproce creste si nu exista relatii de respingere reciproca, iar cele unilaterale sunt indreptate catre un singur copil.Respingerea a fost motivata in modul urmator:,,ne strica jocurile'', ,,este obraznic'', ,,tipa'', face pe seful'', etc.Pentru relatiile preferentiale s-a motivat astfel:,,imi place de el'', ,,este frumos'', este prietenul meu'', etc.

Pentru educarea coezivitatii de grup se impune o buna cunoastere a structurilor informale ce se constituie si utilizarea acestora cu mult tact pedagogic.in cadrul ,,Intalnirii de dimineata care se desfasoara in momentul cand copiii vin la gradinita.Coeziunea grupului se realizeaza prin intermediul cantecelor, jocurilor si activitatilor scurte, energice si placute.Cele mai potrivite sunt jocurile competitive, realizate prin cooperare si care sa respecte nivelul individual de dezvoltare a capacitatilor fiecarui participant.Aceste activitati fac introducerea in munca individuala sau de grup in care copiii invata si pun in practica competente sociale, emotionale ai intelectuale.

Cunoasterea colectivului de copii are un rol deosebit in stabilirea unitatii grupului respectiv.Motivandu-i sa participe cu mai mult interes la toate activitatile, ei vor simti ca sunt parte importanta a acestuia.Cu timpul, se va crea un anumit nivel de incredere iar copiii isi vor dezvolta capacitatea de autocorectare.Copiii acepta sa primeasca critici mai usor de la un prieten de-al lor decat de la un necunoscut sau chiar de la un adult, astfel stabilindu-se relatii intre membrii colectivului de prescolari, relatii care dau nastere unui sentiment de invatare colectiva.Cu sprijinul educatoarei, fiecare copil isi sporeste substantial aptitudinea de comunicare:el invata sa vorbeasca astfel incat ceilalti sa-i inteleaga mesajul, sa asculte cand altii vorbesc, sa foloseasca limbajul in rezolvarea problemelor, sa contribuie cu idei la discutii in cadrul grupului.

Aceste capacitati ale copilului, de a se apropia de colegii sai, de a coopera, de a-i respecta pe ceilalti ca persoana, duce la o gandire critica ce-i ofera posibilitatea sa puna intrebari, sa provoace si sa evalueze fara rautate idei asemanatoare sau diferite de cele proprii.Aceasta gandire independenta dovedeste o deschidere, o responsabilitate personala si sociala, toate aceste ducand la stabilirea de reguli referitoare la propriul comportament precum si la stabilirea unor reguli ale grupului.

Jocul imbogateste viata personala a copilului prin relatiile pe care le stabileste cu colegii de grupa, prin prieteniile care se leaga, dezvoltand copiilor sentimente de solicitudine, subordonarea intereselor proprii, intereselor colectivului.Pentru intarirea relatiilor interpersonale si realizarea sintalitatii colectivului de copii, ca grup social, meritul educatoarei va fi cu atat mai mare cu cat va reusi sa stabileasca echilibrul si coeziunea grupei, fara a forta lucrurile, prin empatie si profesionalism.

BIBLIOGRAFIE

Adrian Neculau-,,Psihologie sociala'' Editura Polirom,Iasi 1996

Willem Doise, Jean Claude Deschamps, Gabriel Mugny-,,Psihologie sociala experimentala''

Editura Polirom, Iasi 1996.

Iacob Luminita Mihaela-,,De la individualitate la personalitate'', Revista invatamantului

prescolar nr.1-2, Bucuresti 1994.

Teodorescu Reka-,,Socializarea copilului prin joc'', Revista invatamantului prescolar nr.1-2

Bucuresti 1999 .

Nicolae Ioan-,,Microsociología colectivului de elevi'', E.D.P., Bucuresti 1974.

Dragu Anca, Cristea Sorin-,,Psihologie si pedagogie scolara'', Ovidius University Press,

Constanta 2002