Definirea conceptului de educatie

Definirea conceptului de educatie

Am definit deja educatia ca fiind obiectul de studiu al pedagogiei, obiect care circumscrie fenomenele si actiunile legate de procesul de constructie al personalitatii umane.

Termenul de educatie dobandeste o multitudine de sensuri, fie in functie de perioada istorica la care ne raportam, fie in functie de aspectele specifice pe care le poate imbraca procesul de stimulare/dezvoltare a fiintei umane. Daca luam in considerare si diversele perspective din care putem aborda procesul educational – perspectiva psihologica, perspectiva sociologica, filosofica, etimologica, actional-procesuala, relationala, etc – atunci semnificatiile acestui concept se diversifica si se imbogatesc deopotriva.

Din punct de vedre etimologic, conceptul de educatie isi are originile in radacinile latinesti „educo-educare” (a creste, a ingriji, a cultiva[1] –plante sau animale, adica fiinte), respectiv „educo-educere”, etimon care sugereaza mai accentuat ideea de actiune „asupra” altuia, de transformare dirijata a personalitatii umane (a duce, a con-duce, a scoate din, a inalta). Bogatia semantica a acestor derivate etimologice permite evidentierea a cel putin doua note definitorii ale conceptului de educatie.

Pe de o parte, putem intelege educatia ca actiune de „scoatere din starea de natura” (dintr-un stadiu primar, de fiinta dependenta) si dirijare, conducere (organizata, sistematica, etc) spre „starea de cultura” (independenta, autonomie, autodeterminare).

Pe de alta parte, educatia are si semnificatia de a putea determina extragerea, „scoaterea” la lumina a dat-ului innascut, actualizarea unor predispozitii existente dar aflate intr-o stare latenta in „semintele” cu care ne-a inzestrat natura.

C. Cucos (2002, p. 28) inventariaza o serie de termeni-metafora prin care sunt definite educatia si/sau educatorul, cel care face educatie:

-ghid al calatoriei (pe pamant sau mare)

ingrijitor, executor

gradinar, agricultor

olar, sculptor, modelator

gravor, cel care inscrie sau scrie

purtator de lumina

pastor, crescator (pescar, vanator)

constructor, arhitect, artizan, tesator

nascator, mama, tata

descoperitor si explorator al comorii, al pietrelor pretioase

medic, vindecator, chirurg

razboinic, luptator, gardian

Complexitatea conceptului de educatie determina analiza si definirea sa din mai multe perspective.

Sintetizand modalitatile de definire/abordare a conceptului de educatie (I. Cerghit, 1988, I. Nicola, 2003, M Ionescu, 2000, I. Comanescu, 1996, C Cucos, 2002, C. Stan 2001, etc) vom prezenta cele mai semnificative note definitorii ale educatiei:

Educatia este o activitate sociala - Din aceasta perspectiva, educatia este privita ca ansamblu de actiuni desfasurate deliberat in cadrul societatii, avand ca finalitate transmiterea valorilor sociale de la societate la individ, formarea la nivelul personalitatii acestuia a unor comportamente adaptate cerintelor actuale si viitoare ale societatii, in conformitate cu un proiect/model social care, la randul sau, determina un proiect/model de personalitate umana.

Educatia este un proces – Intr-o astfel de abordare, educatia este privita ca un sistem de actiuni coerente, de stimulare/modelare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane, desfasurata in etape, progresiv si sistematic, care are telul de a induce/determina transformari la nivel cognitiv, afectiv-motivational, psihomotor, atitudinal (in plan psihologic si social), in conformitate cu finalitati explicit formulate. Educatia nu poate fi insa restransa doar la o anumita etapa, secventa a devenirii umane. Ea se prelungeste pe intregul parcurs al vietii individului, in forme si cu mijloace diverse.

Educatia este o relatie interumana – Aceasta perspectiva defineste educatia ca o relatie/ interrelatie intre doua fiinte umane, o relatie intre adult si copil, de reunire a lor intr-un efort comun si constient, o relatie intre generatia adulta si generatia tanara, iar in sens mai larg, o relatie intre societate si individ, o relatie de esenta sociala.

Educatia este o actiune de conducere – Aceasta afirmatie vine sa sublinieze semnificatiile etimologice ale conceptului de educatie, in sensul ca orice act educational presupune o dirijare a evolutiei individului, a parcursului sau evolutiv, spre stadii superioare, definite prin independenta, autonomie, capacitate de integrare/adaptare la mediul social. Mai putem considera si ca, la nivelul acestei actiuni de dirijare, desi cei doi parteneri sunt deopotriva activ si constient implicati, adultul are rolul de a conduce, de a proiecta transformarile, de a le organiza, directiona.

Educatia este un sistem de influente – In aceasta ipostaza, educatia este definita din perspectiva continuturilor cu care si prin care se actioneaza asupra celor ce se educa. Este vorba despre sistemul de valori (organizate, prelucrate sau slab structurate, inconsistente) prin/cu care se actioneaza transformator asupra individului, pe de o parte, despre educatie ca actiune deliberata, explicita sau implicita, sistematica sau intamplatoare, care direct sau indirect determina evolutia sociala a fiintei umane.

Educatia este o (activitate de ) transmisie sociala – Educatia poate fi descrisa si ca activitate prin intermediul careia societatea isi prezerva valorile, ea avand menirea de a pune valorile acumulate la nivel social in relatie cu individul, de a asigura asimilarea /interiorizarea acestora, iar pe acest fundament, de a determina crearea de noi valori materiale si spirituale. Educatia nu influenteaza doar evolutia individului, ci si evolutia societatii. Prin intermediul educatiei se transmite „ereditatea sociala”, zestrea spirituala a acesteia.

Educatia este o activitate specific umana – Chiar daca sensurile derivate etimologic ne conduc inspre „modelele” naturale de ingrijire/ocrotire a copiilor/tinerilor, educatia, in adevaratul sens al termenului este un demers aplicabil doar la fiinta umana, intrucat presupune actiune deliberata, constienta, orientata spre scop, motivata, fiind reglata de mecanisme de esenta sociala (spre deosebire de cresterea puilor de animale care se realizeaza pe temeiul unor mecanisme instinctuale; daca este vorba despre o actiune deliberata a omului in scopul formarii unor deprinderi la animale, atunci ne referim la dresaj, domesticire[2])