Functiile managementului educational

FUNCTIILE MANAGEMENTULUI EDUCATIONAL

Potrivit studiilor de specialitate publicate atat pe plan national cat si international, ca si pe baza expertizei practice, se poate constata ca principalele functii ale managementului educational (la diferite niveluri ierarhice) sunt:

planificarea – programarea (previziunea)

organizarea si coordonare

indrumarea si controlul

evaluarea

decizia

inspectia scolara

1. Planificarea – programarea

Planificarea – programarea (previziunea) este functia de concepere si prevedere a continutului conducerii invatamantului. Ea este o activitate complexa prin care se stabileste cum vor fi utilizate resursele umane si materiale, financiare si de timp de care dispune organizatia scolara, pentru atingerea obiectivelor proiectate.

Principalul rol al acestei functii este acela de a preciza ce se intreprinde practic, in scoala, intr-o anumita perioada de timp, pentru aplicarea unei decizii, de catre cine, cu ce mijloace materiale si financiare si pana cand.

Planificarea este o activitate de previziune, de anticipare a ceea ce se va face in fiecare etapa din anul scolar, pe domenii si probleme astfel incat obiectivele procesului de invatamant sa se realizeze la un nivel de performanta cat mai ridicat cu toti elevii / copiii sau cu majoritatea lor.

Planificarea sistemului de invatamant este functionala la nivel central (Ministerul Educatiei si Cercetarii), la nivel intermediar (inspectoratul scolar) si la nivelul de baza (unitatea de invatamant).

Managerii scolari, in procesul planificarii, trebuie sa dispuna de informatiile necesare identificarii factorilor – interni si externi – care vor influenta, atat pozitiv cat si negativ, activitatea membrilor organizatiei scolare, rezultatele scolare. Planificarea activitatii, la nivel de sistem, reprezinta o reflectie asupra activitatii viitoare, cu un scop dublu: prospectiv (care vizeaza planificarea strategica, inovatoare) si ameliorativ (care vizeaza planificarea tactica si operationala).

Planificarea indeplineste, potrivit literaturii de specialitate, o serie de functii, ca:

functia de orientare (a organizatiei in ansamblu si a diferitelor ei componente)

functia de rationalizare (a resurselor umane, materiale si financiare, dar si a timpului)

functia de motivare (cu preponderenta a personalului de executie)

Planificarea, se realizeaza atat la nivelul institutiei de invatamant (planificarea strategica), avand durata de un an scolar, cat si la nivelul compartimentelor (catedre, comisii metodice, contabilitate, administratie, etc.) si al personalului (planificarea operationala), durata ei fiind de un trimestru, o luna sau o saptamana.

Aceasta functie se concretizeaza prin elaborarea de programe – planuri – sau proiecte de activitati: programe generale, programe pe nivele scolare, programe pe compartimente ale unitatilor de invatamant, programe ale catedrelor si ale cadrelor didactice. Planul, este o descriere a modului de utilizare in timp a resurselor pentru atingerea obiectivelor stabilite. Structura acestor programe – planuri vor contine: obiective, activitati, responsabilitati, termene, modalitati de control si evaluare, elemente de corectie.

Astfel, in institutiile de invatamant, se vor intocmi: programul general al unitatii de invatamant; programul activitatilor instructiv – educative de predare – invatare; de evaluare; programul catedrelor si ale comisiilor metodice; ale comisiilor dirigintilor; planul de munca anual; planul de munca trimestrial; programul activitatilor de perfectionare a cadrelor didactice si personalului TESA; planul de asigurare a mijloacelor materiale, financiare, dotare, aprovizionare, reparatii; planul de investitii; programul de indrumare si control; planuri speciale (ex. planul de vacanta) etc.

2. Organizarea si coordonarea

Organizarea si coordonarea este functia de conducere care asigura punerea in practica a planurilor, stabilind, asigurand si utilizand in mod optim, metodic, ordonat, chibzuit si disciplinat personalul (cadre didactice, cadre didactice ajutatoare, personal administrativ, elevi, prescolari, reprezentanti ai comunitatii educative etc.), resursele materiale (baza didactico-materiala, spatiul scolar, timpul scolar, spatiul extrascolar folosit la nivelul educatiei nonformale, timp extrascolar folosit la nivelul educatiei nonformale etc.), financiare (bugetul central, bugetul local, contributiile comunitatii educative: familia, agentii sociali etc.) si informationale (planuri, programe de invatamant concepute in sens curricular; materiale curriculare; baza de date existenta in biblioteca, videoteca, laborator de instruire asistata de calculator; centre, cabinete interscolare de asistenta psihopedagogica a cadrelor didactice, elevilor, parintilor; centre, cabinete logopedice interscolare; centre, cabinete metodice etc.) pentru obtinerea eficientei instructiv – educative in invatamant, a atingerii obiectivelor propuse de unitatea scolara. Tot acum se stabilesc cele mai potrivite configuratii a institutiei de invatamant (organigrama) care sa conduca la obtinerea maximei eficiente.

Aceasta functie a managementului educational presupune: coordonarea si cooperarea intr-un mod unitar a nivelurilor scolare si a compartimentelor scolare si functionale din fiecare unitate de invatamant; organizarea tuturor activitatilor instructiv educative scolare si extrascolare; organizarea activitatilor stiintifice, metodice si de perfectionare a cadrelor didactice; organizarea deschiderii si incheierii anilor de invatamant; organizarea activitatilor administrativ gospodaresti din unitatea de invatamant in cauza (dotarea cu mijloace de invatamant, curatenia, salarizarea si premierea, concediile de odihna etc.) organizarea activitatii de indrumare si control pe linie didactica si administrativa; responsabilitatile si termenele de indeplinit etc.

Organizarea presupune si coordonarea, ce este o functie a sincronizarii, de corelare, in mod unitar, a fortelor, mijloacelor si timpului de desfasurare, in scopul inlaturarii paralelismelor si suprapunerilor, a evitarii risipei de forte umane si de mijloace materiale si financiare, ca si de timp. Coordonarea asigura, nu in ultimul rand, si unitatea de cerinte si actiune a institutiilor, compartimentelor si persoanelor investite cu responsabilitati in domeniul pregatirii prescolarilor si scolarilor. Acum sunt stabilite atributiile precise a personalului existent in institutia de invatamant, precum si redistribuirea acestora in asa fel incat resursele umane sa fie valorificate optim.

Organizarea, intr-o institutie de invatamant, va conduce la obtinerea rezultatelor proiectate, daca sunt avute in vedere cateva cerinte, ca:

sa precizeze clar ce se asteapta de la membrii organizatiei scolare in fiecare etapa (solicitarile sa nu fie exagerate)

sa fie solicitat fiecare in functie de competenta, de aptitudini, posibilitati si optiuni

sa se asigure o comunicare adecvata in scoala si sa se evite conflictele

sa se imbine armonios organizarea formala cu initiativa si responsabilitatea personalului

organizarea personalului sa nu se bazeze doar pe sarcini trasate administrativ, ci si pe motivarea oamenilor si pe cooperarea dintre ei etc.

Pe langa importantele calitati ale cadrelor didactice si a personalului TESA, ce sunt implicate in indeplinirea unor obiective si actiuni menite a conduce la o buna organizare a institutiilor educationale, calitati ca: competenta profesionala, elanul, daruirea, spiritul de initiativa, de creativitate si disciplina, este nevoie, ca prin functia de organizare – coordonare, sa se asigure conditiile didactice si mijloacele materiale si financiare necesare.

Organizarea – coordonarea invatamantului sunt stabilite prin acte normative specifice invatamantului ca: Legea invatamantului, Statutul personalului didactic, Regulamentul de organizare si functionare scolara, Regulamentul de ordine interioara etc.

Indrumarea si controlul

Indrumarea este functia de conducere care asigura orientarea, dirijarea, calauzirea si intelegerea obiectivelor, sarcinilor, atributiilor si responsabilitatilor de indeplinit la un anumit nivel scolar, la nivelul unui compartiment al unitatii de invatamant, pentru fiecare persoana implicata in activitatea de invatamant. Indrumarea este functia de informare si instruire a factorilor implicati in activitatea invatamantului, pentru cunoasterea prevederilor programelor stabilite, in vederea indeplinirii lor. Scopul principal este acela de indeplinire a planurilor stabilite, dar si prevenirea aparitiei unor neajunsuri, precum si inlaturarea acelora care au aparut.

Indrumarea implica folosirea unor actiuni ca: elaborarea de instructiuni scrise, expuneri (conferinte), consfatuiri, simpozioane, mese rotunde, consultatii, activitati didactice model, schimburi de experiente etc. - necesare indeosebi pentru cadrele didactice tinere - urmarindu-se dinamizarea spiritului de independenta, de initiativa si creativitate al cadrelor didactice, al tuturor persoanelor din unitatea de invatamant.

Controlul este acea functie a managementului prin care se verifica daca obiectivele stabilite sunt atinse si in ce masura.

Scopul controlului este acela de a verifica, analiza si aprecia activitatea scolara in vederea cunoasterii stadiului realizarii ei precum si a imbunatatirii ei. Prin aceasta functie se verifica in permanenta daca sistemul (procesul) condus functioneaza la parametrii proiectati si se afla pe o traiectorie care duce spre obiectivele finale, dinainte stabilite.

Rolul controlului, in domeniul educatiei, este acela de a constata daca, la nivelul sistemului si pe domenii precum si la nivelul institutiilor, activitatea de instruire si educare a scolarilor si prescolarilor se desfasoara in conformitate cu legile, hotararile Guvernului, ordine si instructiuni ale Ministerului Educatiei si Cercetarii, cu principiile procesului de invatamant, cu cerintele tehnologiilor moderne si daca rezultatele finale sunt la nivelul standardelor pe plan national.

Controlul necesita modalitati si forme directe si diverse de realizare, ca: vizite la orele didactice; lectii si activitati deschise, schimburi de experienta; teste sau extemporale date elevilor; consultarea materialelor scrise (manuale, cursuri etc.); verificarea dotarii si functionarii cabinetelor didactice, a laboratoarelor si atelierelor scolare; consultarea notitelor elevilor si a altor lucrari ale acestora (lucrari de control, teze, proiecte, lucrari practice, lucrari stiintifice etc.); analiza rezultatelor scolare ale elevilor etc.

Controlul poate folosi si forme indirecte de control, ca: informari scrise a unor organe ierarhice; mese rotunde; simpozioane; sesiuni de comunicari stiintifice etc.

Potrivit literaturii de specialitate, cele mai intalnite tipuri de control sunt:

frontal sau general - este atunci cand sunt supuse verificarii, analizei si aprecierii toate domeniile si compartimentele dintr-o institutie de invatamant. Aici, obiectivul verificarilor il constituie: conducerea – la nivelul institutiei si pe compartimente; sistemul informational; logistica – spatii de invatamant, dotari etc.; activitatea intregului personal angajat in institutie; activitatea de perfectionare a pregatirii personalului didactic, auxiliar, de conducere, a elevilor; procesul de invatamant. Acestea au ca scop atat evaluarea globala si optimizarea activitatii de ansamblu a institutiei cat si de autoevaluare si autoperfectionare.

tematic – este atunci cand se verifica numai una sau cateva laturi ale activitatii. Ele se realizeaza atat de esantioanele superioare cat si de cadrele de conducere din institutiile de invatamant, in functie de domeniul, sfera de competenta si responsabilitatea fiecaruia.

curent sau operativ, este cel efectuat zilnic de fiecare sef in domeniul de care raspunde, pe baza atributiilor functionale ale subordonatilor si urmareste asigurarea desfasurarii unei activitati normale si a unui climat de munca adecvat.

Controlul in invatamant se desfasoara, de regula, sub forma de inspectie, ce este principala forma de evaluare si indrumare a unitatilor de invatamant, realizata de la nivel central, teritorial si local. Inspectia scolara, intr-o perspectiva manageriala, reprezinta un ansamblu de actiuni pedagogice de evaluare si de indrumare pedagogica a organizatiei scolare, actiuni manageriale permanente, integrate in cadrul activitatii de conducere globala, optima si strategica a organizatiei scolare la nivel de sistem si proces.

Indiferent de nivelul la care se exercita, controlul are urmatoarele functii:

a) Functia de supraveghere a functionarii sistemului, diferitelor subsisteme, institutiei sau procesului de invatamant. Supravegherea, cu cat va fi mai complexa si riguroasa, va fi in masura sa sesizeze din timp, factorilor de conducere, eventualele perturbari, disfunctionalitati si abateri de la obiectivele initiale stabilite prin decizie si prin organizare, ajutandu-i sa intervina operativ si oportun pentru reglarea sistemului si pentru optimizarea procesului de invatamant.

b) Functia de conexiune inversa, este acea functie prin care li se asigura cadrelor de conducere informatii privind modul de receptare a ordinelor si dispozitiilor transmise subordonatilor, de aplicare a diverselor decizii si a planurilor (programelor) de masuri corespunzatoare.

c) Functia de prevenire a aparitiei unor abateri potentiale de la “traseul” care conduce spre obiectivele stabilite prin diferite planuri si programe de activitate.

d) Functia de corectare si perfectionare a activitatii in domeniul care constituie obiectul controlului si a deciziilor care au declansat-o.

Toate aceste functii, insa, nu sunt de sine statatoare, ele se intrepatrund si se completeaza reciproc, avand ca tel final optimizarea procesului de invatamant si realizarea unor performante cat mai ridicate.

4. Evaluarea

Evaluarea, reprezinta o functie obiectiv necesara si permanenta, ea se refera indeosebi la activitatea si la rezultatele activitatii. Evaluarea este si ea un proces de obtinere a informatiilor asupra activitatii analizate, de comparare a lor cu anumite obiective sau standarde, de adoptare a unor decizii privind ameliorarea activitatii evaluate. Evaluarea presupune compararea rezultatelor obtinute cu obiectivele propuse in vederea depistarii abaterilor. Aceasta functie are un rol retrospectiv, dar si prospectiv, in sensul ca pe baza ei se trag concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu de management, care trebuie sa se desfasoare la nivel calitativ superior.

Tinand cont de rolul evaluarii in dezvoltarea educatiei, potrivit lui S. Iosifescu, ea poate fi definita prin „procedurile aplicabile proceselor de educatie, educabililor, educatorilor, institutiilor de educatie si sistemul scolar in ansamblul lui in vederea

a)     stabilirii raportului intre performantele obtinute si cele intentionate

b)     corectarii rezultatelor in sensul dorit”.

Acum are loc constatarea, consemnarea, interpretarea evolutiei procesului, a rezultatelor in raport cu obiectivele si performantele asteptate (eficacitatea), cu modul de utilizare a resurselor, elementelor, relatiilor, situatiilor (eficienta), cu stadiul initial (progresul), cu gradul de atingere a asteptarilor (reusita, succes).

Potrivit literaturii de specialitate, se pot defini trei tipuri de evaluare:

initiala: de formare, cu baza pentru previziune

continua: de constatare si apreciere a dinamicii elementelor procesului organizat, dirijat, coordonat, cu rol corectiv;

finala: de apreciere cantitativa si calitativa a realizarii globale a obiectivelor, cu baza pentru reglare;

Urmarind evolutia procesului managerial proiectat, constatarea si corectarea abaterilor, erorilor sau stimularea continuarii sau dezvoltarii, evaluarea are urmatoarele functii:

1.   de constatare si apreciere a evolutiei elementelor in raport cu proiectul, cu faza initiala, cu asteptarile

2.   de informare asupra modului cum se realizeaza deciziile adoptate, asupra tuturor aspectelor activitatii, climatului;

3.   de prevenire, cu interventie inaintea instalarii abaterilor, prin stabilirea si activarea de alternative in rezolvarea unor decizii;

4.   de recuperare, de corectare, ameliorare in functie de natura dificultatilor, obstacolelor, abaterilor conturate;

5.   de stimulare – formare a elevilor, prin sprijinirea eforturilor lor, acordarea increderii, corectarea comportamentului;

6.   de reglare, prin utilizarea efectelor feedback-ului, de adaptare prin noi decizii curente.

In timp ce controlul are si o functie evaluativa, evaluarea este mai complexa, ea se poate efectua si prin alte mijloace decat controlul: pe baza unor rapoarte sau dari de seama statistice, prin analiza unor documente elaborate de institutia supusa evaluarii cum ar fi bugetul de venituri si cheltuieli sau planul cu principalele activitati sau prin organizarea unor sedinte, consfatuiri etc.

In cadrul proceselor evaluative sunt parcurse in principal trei etape, si anume:

obtinerea informatiilor

prelucrarea statistica a informatiilor

elaborarea aprecierilor

Dintre trasaturile evaluarii manageriale din domeniul educatiei, amintim: un caracter complex, un rol preventiv, o functie coordonatoare, sprijina orientarea strategica a actiunii urmatoare, se bazeaza pe informatii variate, asigura orientarea spre exceptii, genereaza autoevaluarea, stimuleaza elementele pozitive, asigura continuitatea in activitate, cere obiectivitate, sesizeaza variatele influente, devine un instrument de optimizare, corecteaza deciziile anterioare, imbina principialitatea in apreciere, stimuleaza corectia, realizeaza analize complexe, imprima orientarea spre rezultate, se efectueaza in toate etapele procesului managerial, dar solicita promptitudine, flexibilitate, rationalitate, impartialitate.

Ca o concluzie, trebuie avut in vedere ca evaluarea este necesara chiar si in conditiile in care vom ajunge sa avem incredere in oameni si cand ei vor dovedi o inalta constiinta profesionala si moral – civica; fiindca intotdeauna va fi nevoie sa cunoastem daca am realizat ceea ce am programat si ce anume trebuie sa facem in viitor pentru a fi mai bine, a obtine mai mul, mai performant.

5. Decizia

Decizia, este socotita ca un moment cheie in orice activitate de conducere si consta in alegerea unei modalitati de actiune, de alternative mai avantajoase din mai multe posibile – tinand cont de anumite criterii, pentru atingerea unor obiective. Ea este o problema de optiune, dar implica si cunoasterea teoriei manageriale, a tehnicilor decizionale precum si cunoasterea problemelor scolii si a modalitatilor specifice de solutionare a lor.

Decizia de management, deci, reprezinta procesul de alegere a unei cai de actiune, din mai multe posibile, in vederea realizarii unor obiective, a carei aplicare influenteaza activitatea si/sau comportamentul a cel putin unei alte persoane decat decidentul. Ea cere realizarea activitatilor scolare in conformitate cu prevederile si cerintele functiilor de programare, organizare, indrumare si control. Este o functie corolar – care deriva din celelalte functii – cu rol integrator, care dinamizeaza in ultima instanta succesul activitatilor scolare.

Decizia, conceputa ca o activitate constienta de alegere a unei modalitati de actiune, din mai multe posibile, in vederea realizarii obiectivelor propuse, are in invatamant, un caracter mai complex decat in alte domenii ale activitatii sociale, deoarece procesul condus – activitatea instructiv – educativa – urmareste omul in formare, sub multiple aspecte: pregatire profesionala, dezvoltare fizica, tinuta morala etc.

Prin decizie, managerul hotaraste in legatura cu modalitatile de actiune practica menite sa conduca la realizarea obiectivelor proiectate si declanseaza aceste actiuni. Multimea variantelor decizionale poate fi finita sau infinita si consta in ansamblul alternativelor posibile pentru realizarea unui obiectiv.

Potrivit literaturii de specialitate, se cunosc mai multe tipuri de decizii. Astfel, vom intalni:

a)   Dupa nivelul de elaborare si adoptare a deciziilor, continutul acestora si orizontul de timp la care se refera, avem:

decizii strategice generale (globale) si restranse (intermediare)

decizii tactice

decizii operative

b) In functie de cel care decide, cat si de cei la care se refera, avem:

decizii individuale

decizii colective

c) Dupa existenta sau inexistenta unui algoritm pe baza caruia decidentul face alegerea, avem:

decizii creatoare

decizii de rutina

Deciziile strategice vizeaza orizonturi de timp mari (mai mult de un an), se refera la probleme majore ale activitatii organizatiei si influenteaza intreaga activitate a acesteia sau principalele componente. Sunt acele decizii, care se refera la hotararile ce se iau pentru organizarea si functionarea intregului sistem de invatamant. Decizia strategica are caracter orientativ si se adopta colectiv, la nivelul Parlamentului, al Guvernului, al Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Deciziile tactice se adopta pentru o perioada relativ mai scurta de timp (aproximativ un an), se refera la domenii importante ale organizatiei si influenteaza numai o parte a activitatii acesteia. Ea vizeaza diferite domenii ale activitatii scolare si functii ale conducerii Are drept scop concretizarea deciziei strategice intr-o etapa determinata. Exemplu: hotararile privind stabilirea planurilor de invatamant, a programelor scolare, a structurii anului scolar, a activitatilor didactice de predare – invatare si evaluare, a activitatilor stiintifice si educative.

Deciziile operative vizeaza solutionarea problemelor curente in cadrul acestor activitati si functii, avand de cele mai multe ori un caracter repetativ. Adoptarea lor se face de managerul care are in atributii activitatea sau problema respectiva.

Deciziile colective sunt cele la fundamentarea si elaborarea carora, in toate sau in anumite etape, participa mai multe persoane. Decizia colectiva, se adopta cand este vorba de solutionarea unor probleme mai complexe si mai dificile, cu implicatii asupra bunului mers a unitatii scolare in ansamblul ei.

Deciziile individuale sunt cele la fundamentarea si elaborarea carora participa o singura persoana in toate etapele procesului decizional, ele se refera, in general, la problemele curente si de rutina ale institutiilor scolare, in care managerul scolar situat pe o anumita treapta ierarhica poate decide singur, in limitele sale de competenta.

Deciziile de rutina sunt acele decizii care se adopta pe baza unor reglementari sau a unor algoritmi cunoscuti si care nu implica un timp indelungat pentru pregatire si o cantitate mare de informatii.

Deciziile creatoare sunt acele decizii care presupun o analiza complexa si aprofundata a situatiei in momentul deciziei, cat si capacitatea de prevedere a celor care decid (consiliul profesoral, consiliul de administratie, directorul, directorul adjunct etc.) Sunt acele decizii impuse de aparitia unor probleme noi, cu care decidentul nu s-a mai confruntat, si care, prin implicatiile lor, pot influenta scopurile scolii, soarta unor elevi sau a unor profesori.

Decizia are caracter procesual si cuprinde o succesiune de activitati etapizate ca: pregatirea, adoptarea deciziei si a masurilor de aplicare, aplicarea deciziei si controlul indeplinirii ei.

Pregatirea deciziei include: identificarea problemelor, obtinerea informatiilor necesare despre aceste probleme; selectionarea, organizarea si prelucrarea informatiilor; elaborarea variantelor de actiune si a proiectelor planurilor de masura.

Adoptarea deciziei implica o activitate de analiza si comparare a avantajelor si dezavantajelor fiecarei variante, urmata de alegerea variantei celei mai avantajoase sau celei mai putin dezavantajoase, precum si implicatiile de termen scurt, mediu sau lung. Dupa exprimarea optiunii, dupa luarea hotararii, se trece la stabilirea masurilor prin care se asigura aplicarea deciziei. Alegerea cea mai potrivita tine de o seama de factori, intre care mentionam: pregatirea manageriala si experienta decidentului, intuitia si capacitatea lui de previziune, curajul de a inova, starea de spirit din scoala, resursele umane, materiale si financiare, cadrul legislativ – normativ etc.

Aplicarea deciziei implica o succesiune de activitati de natura organizatorica si motivationala, intre care amintim: comunicarea deciziei, explicarea si argumentarea ei (pentru motivarea personalului), organizarea actiunii practice, controlul deciziei si reglarea actiunii atunci cand apar abateri de la „traseul” stabilit, adoptarea unor decizii de corectare a deciziei initiale – daca se impune; evaluarea rezultatelor finale

Deciziile se cer pregatite cu grija si realizate cu profesionalism si obiectiv, de manager, directorul unitatii de invatamant, de adjunctii sai, de organele colective de conducere (consiliul profesoral, consiliul de administratie) dar nu in ultimul rand de invatator, educator

Deciziile se iau ierarhic pe nivele scolare stabilite prin lege, decizii ale organului central – Ministerul Educatiei si Cercetarii, decizii ale organelor intermediare – Inspectoratele scolare, ale Consiliilor Nationale, ale organelor de conducere al unitatilor de invatamant, al consiliilor de administratie sau profesorale. Se pot lua decizii si la nivelul unor organe si componente ale unitatilor de invatamant – catedre, comisii de specialitate, decizii care, luand in considerare deciziile organelor ierarhice superioare, stabilesc masuri specifice pentru indeplinirea obiectivelor si sarcinilor concrete ce le revin.

6. Inspectia scolara

Actiunea manageriala principala de evaluare, control si indrumare a sistemului si procesului de invatamant poarta denumirea de inspectie scolara.

Ea poate fi realizata:

la nivel central (ministerial),

teritorial (Inspectoratul scolar)

local (conducerea unitatii scolare)

Potrivit lui I. Jinga (1993), pentru a-si atinge scopul si justifica, inspectia scolara trebuie sa aiba anumite calitati:

mentinerea in actualitatea stiintifica, tehnologica, pedagogica si culturala a personalului didactic de conducere si predare;

promovarea curajoasa a noului in domeniul formarii profesionale a noilor generatii muncitori, specialisti, cetateni;

facilitarea schimbului de idei, de opinii si mai ales de experienta intre scolile de acelasi tip, in vederea omogenizarii calitative a procesului de formare civica, profesionala si culturala la nivelul cerut de epoca contemporana;

declansarea unui curent de interes in favoarea modernizarii laboratoarelor si atelierelor scolare, asigurarii accesului elevilor la domeniile de varf al stiintei, la masinile, utilajele si instalatiile moderne;

promovarea pe scara mai larga a interdisciplinaritatii in activitatea de pregatire a tinerilor pentru viata activa, pentru formarea lor morala, profesionala si culturala;

schimbarea opticii in aprecierea personalului didactic si a unitatilor de invatamant, in sensul cresterii ponderii factorilor de continut, calitativi si de eficienta formativa care influenteaza decisiv rezultatele activitatii instructiv – educative.

In functie de orientare, inspectia scolara se poate adresa pe de o parte sistemului si/sau pe de alta parte procesului de invatamant.

Atunci cand se adreseaza problemelor de sistem, inspectia scolara evalueaza (S. Cristea, 1996):

v  structurile materiale, umane, financiare, informationale, care asigura functionarea sistemului de invatamant, in ansamblul sau;

v  caracteristicile organizatiei scolare in planul echipamentelor tehnologice si a calitatii echipei didactice;

v  liniile generale de politica a educatiei, obiectivitate in directive, programe;

v  sistemul general de selectie si de formare a cadrelor didactice;

v  reguli generale ale construirii si arhitecturii scolare;

Atunci cand sunt vizate problemele de proces, inspectia scolara poate urmari:

v  conditii generale si specifice de manifestare a relatiei profesor – elev;

v  rezultatele procesului de invatamant;

v  relatia scoala – comunitate educativa locala;

v  calitatile generale si speciale ale cadrului didactic, ca personalitate (competenta, capacitate manageriala, cultura psihopedagogica etc.).

In functie de continutul ei, inspectia scolara poate evalua calitatea activitatii educationale (prin prisma cadrelor didactice, a elevilor, a mijloacelor educatiei folosite in procesul de invatamant, a situatiilor educationale create in cadrul lectiilor etc.) si eficienta organizatiei scolare (evaluata prin intermediul raportului dintre nivelul resurselor alocate procesului educatiei si rezultatele acestui proces). (M. Stanescu, 2001)

Tinand cont de gradul de ilustrare a functiilor manageriale, inspectia scolara poate fi (S. Cristea, 1996):

Inspectia scolara de evaluare generala a activitatii organizatiei ce vizeaza modul de utilizare a resurselor materiale, financiare, umane si informationale existente.

Poate fi:- inspectie scolara teritoriala

- inspectie de personal

Modalitatile de realizare sunt:

- inspectia scolara generala cu caracter global

- inspectie scolara generala cu caracter special;

Inspectie scolara cu scop de evaluare a activitatii didactice si educative si se organizeaza la nivel central, teritorial si local.

Poate fi:- inspectie scolara la disciplina de specialitate principala - secundara

- inspectie scolara la activitati educative (dirigentie, educatie non-formala etc.)

Modalitatile de realizare sunt:

- inspectia scolara de specialitate tematica

- inspectie scolara de specialitate curenta

- Inspectie scolara cu scop de evaluare a activitatii didactice in vederea atribuirii de grade didactice si stimularii procesului de perfectionare profesionala

In functie de gradul care se acorda, poate fi:

- inspectie scolara pentru gradul didactic I

- inspectie scolara pentru gradul didactic II

- inspectie scolara pentru definitivat

Inspectiile scolare de perfectionare pot avea caracter general (cand vizeaza intreaga activitate a cadrului didactic) si caracter special (pentru care se organizeaza sesiuni de comunicari, dezbateri, simpozioane etc.).

Tinand cont de numarul de inspectori participanti la realizarea unei inspectii scolare, pot fi organizate (M. Stanescu, 2001):

inspectii scolare frontale: sunt acele inspectii in care sunt angrenati toti inspectorii scolari;

inspectii scolare in echipe de inspectori;

inspectii scolare individuale: sunt acele inspectii cand participa un inspector de specialitate;

In cadrul inspectiilor scolare, atitudinea inspectorilor scolari fata de directori si de cadrele didactice se cere sa fie colegiala, nu aroganta, presupunandu-se o exigenta principiala, bazata de autoritatea de competenta si nu pe cea de functie.

Aceasta forma de control, indrumare si evaluare a procesul de invatamant si a actelor de conducere care au loc la nivelul unitatilor de invatamant este necesara si se vrea (prin perfectionarea ei continua) a conduce la anumite sporuri calitative si maxime eficiente.