INTERDISCIPLINARITATEA
CURRICULARA.
CARACTERISTICI: Interdisciplinaritatea este "o forma de cooperare intre discipline diferite cu privire la o
problematica, a carei complexitate nu poate fi surprinsa decat printr-o
convergenta si o combinare prudenta a mai multor puncte de vedere." (Cucos Ctin Pedagogie"). Interdisciplinaritatea este o forma de cooperare intre discipline
stiintifice diferite, care se realizeaza in principal respectand logica
stiintelor respective, adaptate particularitatilor legii didactice si-l ajuta
pe elev in formarea unei imagini unitare a realitatii, ii dezvolta o gandire
integratoare. Interdisciplinaritatea se impune ca o exigenta a lumii
contemporane supusa schimbarilor, acumularilor cognitive in diferite domenii
ale cunoasterii. Interdisciplinaritatea se refera si la transferul
metodelor dintr-o disciplina intr-alta, transfer cu grade diferite de implicare
sau finalizare. Interdisciplinaritatea reprezinta o modalitate de
organizare a continuturilor invatarii, cu implicatii asupra intregii strategii
de proiectare a curriculumului, care ofera o imagine unitara asupra fenomenelor
si proceselor studiate in cadrul diferitelor discipline de invatamant si care
faciliteaza contextualizarea si aplicarea cunostintelor dobandite. In procesul de invatamant se regasesc demersuri
interdisciplinare la nivelul corelatiilor minimale obligatorii, sugerate chiar
de planul de invatamant sau de programele disciplinelor sau ariilor
curriculare. Interdisciplinaritatea
implica stabilirea si folosirea unor conexiuni intre limbaje explicative sau
operatii, cu scopul diminuarii diferentelor care apar intre disciplinele de
invatamant, clasice. In invatamantul preuniversitar, se pot identifica trei directii ale
interdisciplinaritatii: la nivel de autori de planuri, programe, manuale
scolare, teste sau fise de evaluare; puncte de intrare accesibile profesorilor in cadrul
proceselor de predare - evaluare (in acest caz programele raman neschimbate); prin
intermediul activitatilor nonformale sau extrascolare. Interventia profesorului determina
corelatii obligatorii prevazute de programele scolare si impuse de logica
noilor cunostinte, fapt ce duce la interdisciplinaritate. Interdisciplinaritatea se mai poate baza si pe: cultura bogata, interdisciplinara a profesorului; pe echipe de profesori cu specialitati
diferite, care sa predea ,,in echipa", (fie numai un
grup de discipline, predate la aceeasi clasa, fie aceleasi discipline urmarite
pe orizontala si pe verticala). Pentru realizarea unei
bune interdisciplinaritati se impun cateva exigente invatatorul sa aiba o
temeinica cultura generala; invatatorul sa
cunoasca bine metodologia obiectului sau de specialitate, dar si a celorlalte
obiecte din aria curriculara; elevii sa fie constientizati de existenta
interdisciplinaritatii obiectelor de invatamant; realizarea unor programe care sa includa teme
cu caracter interdisciplinar. In concluzie interdisciplinaritatea constituie un
principiu ce trebuie aplicat, o modalitate de gandire si actiune, ce decurge
din evolutia stiintei si a vietii economico-sociale.
