PRINCIPIILE DE INSTRUIRE
IN EDUCATIE FIZICA
1. PRINCIPIUL
INTUITIEI
Rolul
intuitiei
Intuitia presupune o
cunoastere a realitatii cu ajutorul simturilor,
analizatorilor, receptorilor organismului uman.
In educatie fizica
si sport, principiul intuitiei presupune stimularea a cat mai multor
analizatori, pentru a se forma o imagine cat mai execta despre ceea ce se
invata. La subiectii normali, cel mai solicitat analizator este
cel viyual. La subiectii cu deficiente vizuale este solicitatat
analizatorul tactil. In procesul de invatare motrica este
solicitat foarte mult si analizatorul auditiv. In aceste cazuri se trece
dincolo de treapta senzoriala a cunoasterii umane, se trece la
treapta logica, deoarece se foloseste limbajul specific celui de al
doilea sistem de semnalizare.
Metodele
intuitive:
- Demonstratia-
demonstrarea celor ce urmeaza sa fie insusite;
- Prezentarea
unor materiale ( planse, diapozitive, schite, casete video etc.)
care redau imaginea celor ce trebuie invatete;
- Observarea
executiei altor subiecti, din acelasi grup sau din alte
grupuri; observarea dirijata tematic;
Cerinte
pentru respectarea principiului:
- Urmarirea
celor prezentate sa fie posibila, la nivel optimal, tuturor
subiectilor cu care se desfasoara activitatea;
- Sa nu
fie folosite abuziv modalitatile prin care se stimuleaza
primul sistem de semnalizare, fiindca
in acest fel se impiedica abstractizarea si generalizarea
– procese ale gandirii foarte importante in educatie fizica
si sport.
2.
PRINCIPIUL PARTICIPARII ACTIVE SI CONSTIENTE
Laturile pe care le
implica acest principiu:
- participarea
constienta;
- participarea
activa.
Cerinte principale:
- Subiectii
trebuie sa fie constienti in privinta efectelor
practicarii sistematice a exercitiilor fizice asupra
organismului propriu, dozarii precise a efortului in functie de
particularitatile individuale si de obiectivele
urmarite. Trebuie formata la subiecti o motivatie
puternica si corecta pentru practicarea exercitiilor
fizice conform unor norme sau reguli (
pauzele dintre repetari; rolul conditiilor igienice;
factori naturali de calire a organismului; refacerea dupa efort
etc.).
- Intelegerea
clara si memorarea actelor si actiunilor motrice, care
se invata. Subiectii trebuie sa
inteleaga mecanismul de
baza al executiei actelor si actiunilor motrice care
se insusesc, concomitent cu memorarea acestui mecanism.
- Manifestarea
unei atitudini responsabile a subiectilor pentru insusirea
materialului predat;
- Formarea
capacitatii subiectilor de apreciere obiectiva a
propriului randament. Este vorba de capacitatea de apreciere corecta
a propriilor executii si rezultate – capacitatea de
autoapreciere obiectiva.
3.PRINCIPIUL
ACCESIBILITATII
Generalitati
Principiul
accesibilitatii subliniaza necesitatea desfasurarii
activitatilor de practicare a exercitiilor fizice in
functie de particularitatile subiectilor ( varsta,
sex, nivel de pregatire).
Actiunile celui care
conduce instruirea:
- selectionarea
cu atentie a stimulilor, a exercitiilor fizice;
- stabilirea
unei dozari corespunzatoare a efortului fizic;
- folosirea
unor reglatori metodici pentru a accelera procesul de insusire a unor
acte sau actiuni motrice de catre subiecti;
- adaptarea
metodelor si procedeelor metodice de instruire si educatie
la nivelul de intelegere si de dezvoltare psiho – motrica a
subiectilor;
- diferentierea
eveluarii randamentului subiectilor.
Cerinte pentru respectarea acestui principiu:
- necesitatea
cunoasterii permanente a subiectilor cuprinsi in procesul
de practicare a exercitiilor fizice;
- stabilirea
unui ritm adecvat de lucru, in functie de reactia subiectilor
la stimuli;
- necesitatea
cunoasterii si aplicarii celor trei reguli clasice ale
practicii didactice, care se regasesc si in cazul altor
principii de instruire:
trecerea de la usor la greu;
trecerea de la simplu la complex, in care
functioneaza prioritar criteriul indemanarii necesare pentru
efectuarea actelor si actiunilor motrice;
trecerea de la cunoscut la necunoscut, adica de la
elemente deja insusite la altele noi, care sa se bazeze pe cele deja
insusite.
4.PRINCIPIUL
SISTEMATIZARII SI CONTINUITATII
Generalitati
Este principiul cu cea mai
mare importanta mai ales pentru elaborarea corecta si
efeicienta a documentelor necesare de planificare- programare si de
evidenta ale activitatilor de educatie fizica
si sport.
Sistematizarea si continuitatea
reprezinta conditiile principale pentru asigurarea reusitei in
programarea stimulilor, indiferent de particularitatile
subiectilor sau de alte variabile de ordin material, spatial,
temporal.
Cerinte pentru respectarea acestui principiu:
- Materialul
de invatat trebuie sa fie grupat, ordonat si programat
in concordanta cu logica interna pe care o impune fiecare
componenta sau subcomponenta a modelului de educatie
fizica si sport;
- Materialul
nou predat trebuie sa se sprijine pe cel insusit de subiecti
in activitatile anterioare si sa pregateasca
pe cel ce va fi predat in activitatea care urmeaza;
- Continutul
procesului de instruire trebuie sa fie programat- planificat incat
sa asigure o legatura logica intre lectii, intre
etapele de pregatire ( semestre, sezoane), sau intre anii de
pregatire, ciclurile de invatamant, in ordinea lor
crescanda;
- Participarea
ritmica a subiectilor la procesul de instruire si
educatie ( absentele de la procesul de pregatire, produc
perturbari in insusirea materialului predat, ramaneri in
urma greu de recuperat.
3.5. PRINCIPIUL
INSUSIRII TEMEINICE
Generalitati
In literatura de de
specialitate se mai numeste si principiul „ insusirii durabile
„. Respectarea acestui principiu este conditionata de modul an
care sunt respectate toate celelalte principii de instruire.
Cerinte pentru respectarea acestui principiu:
- Asigurarea
unui numar suficient de repetari a actelor si
actiunilor motrice, atat in fiecare activitate concreta,
dar si in timp. Numai printr-un numar mare de repetari se
pot realiza obiectivele stabilite pe cele trei planuri principale in
educatie fizica si sport: dezvoltarea fizica-
corporala, calitatile motrice si deprinderile si-
sau priceperile motrice;
- Intr-o
perioada scurta de timp sa nu se programeze si sa
se incerce insusirea unui volum prea mare de material de
invatat;
- Trebuie ca
in mod ritmic sa se faca verificarea pregatirii
subiectilor prin probe de control, inclusiv concursuri sau
competitii sportive, pentru cunoasterea permanenta a
nivelului de insusire a materialului predat.