PRINCIPIILE DIDACTICE

PRINCIPIILE DIDACTICE

Prezentare generala

Ø      cerinte cu caracter legic privind esenta procesului de invatamant

Ø      teze normative, idei generale in organizarea si conducerea activitatii instructiv-educative;

Ø      norme sau reguli didactice care se aplica in activitatea de predare-invatare.

1. Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor

Cerinte:

participarea constienta a elevului la actul invatarii, respectiv INTELEGEREA cat mai clara si profunda a materialului de invatat;

participarea activa presupune EFORT PERSONAL (VOLUNTAR), implicarea elevilor intr-o multitudine de activitati: ascultare, scriere, dezbatere, experimentare, rezolvare de probleme, creatie etc.

Nu este suficient numai sa intelegi, mai trebuie sa inveti, sa exprimi si sa practici ceea ce ai inteles! (J.A. Comenius)

2. Principiul intuitiei

Cerinta fundamentala

abordarea invatarii ca proces de cunoastere, realizat in maniera senzoriala, intuitiva.

Respectarea principiului intuitiei presupune valorizarea pedagogica a experientei directe in cunoastere.

Aplicarea acestui principiu in practica scolara previne formalismul si verbalismul.

Exercitiu de reflectie

Analizati valentele principiului intuitiei din urmatorul citat:

Si ca totul sa ti se imprime mai usor trebuie apelat, ori de cate ori este posibil, la simturi sa fie unite auzul cu vederea si gustul, cu mana , materia care trebuie invatata sa nu fie doar expusa, ca sa patrunda numai in urechi, ci ea trebuie prezentata si prin imagini, ca astfel reprezentarea sa se imprime ochiului, urechii, intelectului si memoriei.() Prin intuitia reala se incepe invatarea si nu prin descrierea verbala a lucrurilor (J.A. Comenius, Didactica Magna).

3. Principiul accesibilitatii si individualizarii invatarii

Cerinte:

Accesibilitatea continutului, a metodelor si tehnicilor instruirii, a limbajului si formelor de activitate etc. pentru a realiza concordanta dintre posibilitatile elevilor si dificultatile invatarii. Se realizeaza prin selectionarea si gradarea informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la insusirea cunostintelor si la formarea unor deprinderi.

Individualizarea elevilor potrivit particularitatilor lor fizice si psihice, prin diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. Presupune crearea conditiile ca fiecare copil sa se dezvolte in ritmul sau propriu, prin activizarea potentialului real si valorificarea acestuia.

Exercitiu de reflectie

Exprimati un punct de vedere fata de afirmatia de mai jos:

Orice tema poate fi predata efectiv intr-o forma intelectuala corecta, oricarui copil, la orice varsta, cu precizarea ca orice tema din programa poate fi prezentata in forme care sa puna accent fie pe actiuni obiectuale, fie pe imagini, fie pe mijloace verbale (Jerome Bruner).

4. Principiul legarii teoriei de practica

Cerinte

Lectiile sa ofere suficiente ocazii de valorificare, in practica, a cunostintelor teoretice si a capacitatilor invatate;

Lectiile sa asigure putere operatorie cunostintelor teoretice, adica transferul invatarii in circumstante noi;

Lectiile sa aduca elemente de viata cotidiana in scoala.

Exercitiu de reflectie

Executarea se invata exersand. Talentul se dezvolta prin exercitiu. Cititul se invata citind, scrisul scriind, cantul cantand. Fiecare limba se deprinde mai bine prin practica, pe cale orala, prin auz, lectura, decat prin reguli! (J.A. Comenius)

5. Principiul insusirii temeinice a cunostintelor si deprinderilor

Cerinte:

Insusirea durabila a cunostintelor si abilitatilor astfel incat sa poata fi actualizate si utilizate atunci cand se reclama prezenta lor.

Persistenta in timp si fidelitatea celor insusite de elevi, precum si profunzimea (implementarea lor in sistemul de personalitate) si mobilitatea lor in reproducerea datelor acumulate.

Temeinicia este generata de:

o       baza intuitiva, concret-senzoriala;

o       aplicatii practice;

o       sistematizari logice;

o       insusire constienta si prin efort propriu;

o       completari si aprofundari continue;

o       integrarea in sisteme tot mai cuprinzatoare.

. Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare

Cerinte:

Desfasurarea ordonata, logica si pedagogica a continuturilor predarii si invatarii.

Sistematizarea tematica a programelor scolare, a planificarilor calendaristice, a unitatilor de invatare si a lectiilor.

Continuitatea presupune cerinte unitare, constante, controlate sistematic si succesiv de catre toti factorii educativi, pe masura dezvoltarii copilului.

Exercitiu de reflectie

Mintea cu cunostinte fragmentare si neordonate seamana cu o camara plina, in care gasesti ceva doar din intamplare (K.D. Usinsky).

Principiul asigurarii conexiunii inverse

Imbunatatirea din mers a rezultatelor procesului instructiv-educativ, in functie de informatia primita despre rezultatele anterioare, asigura obtinerea de efecte pozitive pentru proces si reducerea sau eliminarea celor negative.

Conexiunea elev-profesor, inversa procesului de comunicare de cunostinte, contribuie la activizarea si intensificarea invatarii, la asigurarea unui confort in educatie pentru fiecare elev in parte, reliefand calitatea procesului de invatare, prin determinarea acelor comportamente ale elevilor care, odata formate, se concretizeaza in deprinderi, capacitati intelectuale si practice, atitudini, trasaturi motivationale si afective.

Principiul retroactiunii sau al conexiunii inverse se realizeaza prin evaluare ritmica, progresiva, formativa.

Concluzii

Ø      principiile didactice alcatuiesc un sistem unitar;

Ø      au valoarea orientativa pentru activitatea profesorului;

Ø      au caracter deschis si dinamic;

Ø      respectarea lor asigura un echilibru procesului de invatamant.

Aplicatie

Cititi cu atentie urmatorul text:

Este ora 14.00. Suntem intr-un amfiteatru de la ultimul etaj al facultatii. A inceput cursul de geografie. Profesorul, bine documentat, vorbeste studentilor despre . . Expunerea este alerta, discursul este dens: sunt foarte multe informatii noi, explicatii ample, termeni "savanti". Da, stie. Ofera chiar multe cifre, procente. Dupa aproape o jumatate de ora studentii din ultimele randuri incep sa scrie pe niste foi pe care incearca sa le ascunda de privirile profesorului, unii citesc (sa fie

oare reviste . de specialitate?); altii parca picotesc (e chiar ora 14.30).

In primele doua randuri se zaresc si figuri atente, unele chiar crispate (cu o mina de usoara iritare: "ce spune?", "ce-i aia?", "la urma urmei .la ce-mi trebuie?!")

Profesorul se aseaza mai bine in scaun, ridica usor vocea explica mai rar (dar prea utilizeaza termenii "aia greoi"), accentueaza unele exemple (parca nu ne sunt chiar necunoscute), silabiseste aproape unele cuvinte. Si totusi, in anul I parca nu se potriveste "materia asta arida, rupta de tot ceea ce stim". La ce ne trebuie, la urma urmei?!

Apoi, profesorul se ridica incet, arogant si scrie pe tabla un cuvant undeva in coltul din dreapta; il scrie cu majuscule; cativa studenti se straduiesc sa-l copieze .

In sfarsit, s-a sfarsit .cu totul, pe ziua de azi ..

Identificati trei dintre greselile profesorului, din punctul de vedere al respectarii principiilor didactice.

BIBLIOGRAFIE

1.Cretu, D., (1999), Psihopedagogie - elemente de formare a profesorilor, Editura Imago, Sibiu

2.Grigoras, I., (1995), Normativitatea activitatii scolare, in Neculau, A. si Cozma T., (coord.),

Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si gradul didactic II, Editura "Spiru Haret", Iasi

3.Nicola, I., (1996),Tratat de pedagogie scolara, EDP, Bucuresti