ROLUL EMOTIILOR IN STIMULAREA INVATARII

METODE DE STIMULARE A INTELIGENTEI EMOTIONALE

ROLUL EMOTIILOR IN STIMULAREA INVATARII

EMOTIILE

Prin sec. al XVI-lea, unul dintre cei mai mari scriitori si un subtil cercetator al comprtamentului uman si-a pus intrebari privind dezvoltarea si exprimarea emotiilor umane. Unul dintre primii filosofi care a incercat sa reprezinte omul ca fiinta rationala a dat peste fenomenul emotiei, in care "ratiunea tinde sa-si ia zborul pe fereastra." (Shakespeare).

Dictionarul Oxford defineste emotiile ca fiind: "orice agitatie sau tulburare mintala, sentimentala sau pasionala; orice stare mintala acuta sau tensionata."

Goleman crede ca emotiile se refera la sentimentele si la gandurile pe care acestea le antreneaza, la starile psihologice si biologice si la masura in care suntem inclinati sa actionam.

Emotiile sunt impulsuri ce te determina sa actionezi, planuri imediate de abordare a vietii, planuri pe care le avem innascute. Cuvantul "emotie" isi are originea in verbul latinesc "motere" care inseamna "a misca" plus prefixul "e", adica " a te da la o parte", sugerand ca tendinta de a actiona este implicita in orice emotie. Emotiile duc la fapte.

In repertoriul emotional, fiecare emotie joaca un rol unic. Emotiile pregatesc corpul pentru o reactie diferita. Emotiile noastre au o minte proprie, una care sustine puncte de vedere independent de mintea noastra rationala. "Este nevoie de vointa pentru ca emotia sa fie controlata de ratiune." (Th. Lickona).

Emotiile rezulta din procesele cerebrale si sunt necesare adaptarii si ordonarii comportamentului uman. Emotiile sunt reactii complexe descrise prin intermediul a trei componente majore: o stare epecifica, o schimbare fiziologica si impulsul de a actiona.

Emotiile sunt importante pentru ca ele asigura:

• supravietuirea emotiile sunt un sistem intern de ghidare, ne atentioneaza atunci cand lipseste impulsul natural;
• luarea deciziilor- sentimentele si emotiile noastre constituie o sursa de informatii valoroasa, ne ajuta sa luam hotarari;
• stabilirea limitelor- in privinta persoanelor al caror comportament ne deranjeaza; asigurand sanatatea fizica si psihica;
• comunicarea- verbal si nonverbal putem sa stabilim relatii cu ceilalti si putem sa fim mai receptivi la problemele emotionale ale celorlalti;
• unitatea- sentimentele de empatie, compasiune, cooperare, iertare (de exemplu) au potentialul de a ne uni.

In concluzie, emotiile ne armonizeaza cu mediul si cu noi insine (M. Roco).

INTELIGENTA EMOTIONALA

Inteligenta emotionala reprezinta capacitatea individului de a fi in stare sa se motiveze si sa persevereze in fata frustrarilor; de a-si stapani impulsurile si de a amana satisfactiile, de a-si regla statile de spirit si de a impiedica necazurile sa-i intunece gandirea, de a fi staruitor si de a spera. (D. Goleman).

S. Heim spunea ca inteligenta emotionala inseamna sa fii constient de ceea ce simti tu si ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci in legatura cu aceasta; sa stii ceea ce iti este bine si ce iti face rau si cum sa treci de la rau la bine; sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea. Tot Heim a mai enumerat si o serie de componente ale I. E..

constiinta de sine ( sa fii constient de propriile emotii atunci cand acestea te cuprind);

sa fii cunoscator din punct de vedere emotional;

capacitatea de a fii empatic in raport cu ceilalti ( de a simti compasiune, de a-i motiva, de a-i inspira, incuraja, consola);

capacitatea de a lua decizii intelepte ( folosirea unui echilibru sanatos al cunoasterii si al ratiunii, de a nu fi nici prea emotionali, nici prea rationali);

capacitatea de a reusi sa-ti asumi responsabilitati pentru propriile emotii (mai ales responsabilitatea pentru propria motivare si propria fericire).

EDUCATIA SOCIALA SI EMOTIONALA

I n S.U.A., in numeroase districte, educatia sociala si emotionala este inclusa obligatoriu in programa, sustinandu-se ca asa cum elevii trebuie sa atinga un anume nivel de competenta la matematica sau la limba materna, tot asa trebuie sa stapaneasca si aceste abilitati esentiale pentru viata. Au fost stabilite standarde stricte de invatare pentru educatia sociala si emotionala la nivelul fiecarei clase, de la gradinita pana la liceu. Astfel, pana la finele scolii primare, prin intermediul lectiilor despre empatie, elevii ar trebui sa fie capabili sa identifice indiciile nonverbale ale sentimentelor altcuiva.

S-a sugerat ca mai intai "denumim" emotiile noastre in functie de cum le vedem la alte persoane. Dar cat de precisi suntem in a observa emotiile altora? Desigur, acestea sunt experiente emotionale care au expresii faciale universal identificabiledar ca oameni, nu intotdeauna aratam exact expresia faciala pe care ceilalti ar astepta-o de la noi. Recunoasterea emotiilor la alti indivizi este mijlocita de asemenea de pattern-ul vocii, in special de inaltimea, sincronizarea si accentuatia sunetelor. De exemplu, cresterea inaltimii sunetului indica teama sau alarma; acesta pare sa fie un semnal, in timp ce celelalte pot avea o baza culturala. Dovezile obtinute de la indivizii afectati arata iar ca emisfera cerebrala dreapta are o implicatie mai mare decat emisfera stanga. Datele neurologice sugereaza ca exista o adevarata fereastra de oportunitati pentru formarea obiceiurilor emotionale a copiilor.

In gimnaziu, copiii trebuie sa fie capabili sa analizeze factorii stresanti pentru ei sau ce anume ii motiveaza sa atinga cele mai bune performante. Emotiile pot fii otravitoare cand pun in pericol sanatatea noastra fizica, dar echilibrul emotional ne ajuta sa ne aparam sanatatea si binele personal. Mostenirea genetica il inzestreaza pe fiecare dintre noi cu o serie de emotii care determina temperamentul.

La nivel de liceu, abilitatile in domeniul educatiei sociale si emotionale includ ascultarea si purtarea de discutii intr-o maniera care sa rezolve conflictele, in loc sa le escaladeze, si negocierea in vederea gasirii unor solutii castigatoare de ambele parti. Flerul fundamental de a trai numit I. E. inseamna a fi capabili sa ne stapanim un impuls emotional, sa ghicim sentimentele cele mai ascunse ale celuilalt, sa tratam cu cel mai mare tact o relatie sau, cum spunea Aristotel, sa deti capacitatea rara: "sa te infurii pe cine trebuie, cat trebuie, cand trebuie, pentru ceea ce trebuie si cum trebuie."

Se emit programe de educare a caracterului, de prevenire a violentei si agresivitatii, de prevenire a consumului de droguri si de disciplina scolara. Scopul nu este doar acela dea reduce aceste comportamente in randul elevilor, ci si de a imbunatati climatul din scoli si, in ultima instanta, de a creste performantele academice ale elevilor.

Educatia sociala si emotionala duc la imbunatatirea capacitatii de invatare a copilului si, concomitent, previne probleme precum violenta.

"TOATA INVATAREA ARE O BAZA EMOTIONALA"

(Platon)

Competentele emotionale se pot dobandi si imbunatatii pornind de la varsta copilariei, cu conditia de a face efortul sa ii invatam pe copii. Lectiile emotionale pe care le invatam in copilarie, acasa si la scoala, modeleaza circuitele emotionale, facandu-ne mai usor adaptabili sau inadaptabili la fundamentele I.E..Aceasta inseamna ca adolescenta si copilaria sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiuri emotionale esentiale care ne vor domina intreaga existenta.

Problemele copiilor pe care incercam sa-i educam si care duc la scaderea nivelurilor de competenta emotionala pot fi:

• izolarea sau problemele sociale (preferinta de a fi singuri, lipsa de energie, sentimentele de nefericire, dependenta exagerata);
• anxietatea si depresia (existenta unor temeri si ingrijorari, nevoia de a fi perfecti, sentimentul ca nu suntem iubiti, agitatia, tristetea);
• probleme de atentie si gandire (incapacitatea de a fi atenti sau calmi, visarea, incapacitatea de a-si lua gandul de la anumite lucruri);
• delincventa sau agresivitatea (mintitul, trisatul, certurile, rautatile, dorinta de a li se acorda atentie, distrugerea, incapatanarea, vorbitul prea mult).

Pentru a evita naufragiul celor care au esuat in stapanirea domeniului emotiilor, scoala trebuie sa-i invete pe copii ce inseamna capacitatile emotionale si sociale de care au nevoie pentru a ramane pe calea cea buna in viata. Nu trebuie sa lasam la intamplare educatia emotionala a copiilor nostri pentru a nu se ajunge la rezultate dezastruoase. Scoala trebuie sa ofere copiilor date esentiale referitoare la I. E.. Acestia trebuie sa cunoasca si sa studieze aceste calitati umane incalculabile cum ar fi: constiinta de sine, autocontrolul si empatia, precum si arta de a asculta, de a rezolva conflicte si de a coopera. Trebuie sa adecvam emotiile si exprimarea lor- sa dam inteligenta emotiilor noastre.

In vreme ce I.E. determina potentialul nostru de a deprinde fundamentele stapanirii de sine, competenta noastra emotionala arata cat de mult din acest potential am acumulat sub forme ce se pot traduce in abilitati aplicabile practice. Pentru a deveni experti intr-o anume competenta emotionala, precum lucrul in echipa, este nevoie sa dezvoltam in substrat o abilitate din fundamentele I.E., anume constiita sociala si administrarea relatiilor. Daca competentele emotionale reprezinta abilitati dobandite atunci putem avea potentialul de a dobandi maiestie in aceste competente.

Cei care au abilitati emotionale inalte au ca deviza a vietii lor: sa-si faca din ocupatie o placere si din placere o ocupatie" (M. Roco).

Universul psihic este marcat de emotie. Asa ca, invatarea autodirijata se deruleaza pe un fond emotional. Un context emotional optim (conceput pentru a stimula), favorizeaza procesul de invatare. Invatarea autodirijata se fundamenteaza pe increderea in sine (variabila cu pregnant accent emotional), pentru optimism (Goleman considera optimismul ca aptitudine esentiala pentru I.E. - atitudinea: "Nu voi fii in stare sa fac acest lucru!", duce la scaderea abilitatilor.).Invatarea autodirijata se fundamenteaza si pe curiozitate (interes fata de lume). Placerea de a invata si trairea satisfactiei asociate sunt esentiale. Competenta de autoinstruire include factori cognitivi si emotionali. Invatarea autodirijata produce rezultate daca individul constientizeaza si evalueaza emotiile (dorinta si vointa de a invata singur si nu obligatia de a se instrui).

Pentru a avea sanse de succes in educatia copiilor trebuie sa urmam o regula simpla: daca invatarea este asociata unei emotii percepute pozitiv, se va facilita succesul, la fel cum o perceptie negativa a emotiilor atasate invatarii implica esecul si slabe rezultate. Aceasta regula se poate traduce mai ales prin necesitatea stabilirii unui climat propice, placut si motivat pentru invatare- participativ, deschis, creativ, democratic, flexibil. In locul predarii unui sir de date despre un anumit subiect, putem sa implicam crearea de imagini, de povestioare, care sa implice afectiv elevii in activitate si sa transforme informatia in fapte de viata, in cunostinte care se regasesc in experienta lor. Activitatile practice in clasa nu reprezinta o solutie pentru implicarea copiilor in ceea ce invata, atata timp cat aceste activitati nu sunt corelate cu emotiile si imaginatia copiilor, atat timp cat nu fascineaza.

Copiii care isi pot controla sentimentele/emotiile si au rabdare suficienta (testul "acadelelor"- W. Mische) se dovedesc a fi capabili nu numai din punct de vedere emotional, ci si mai competenti la scoala si-n viata de toate zilele. Daca copiii sunt educati sa-si stapaneasca mania- prin controlarea sentimentelor, prin constientizarea senzatiilor fizice, vor invata si sa se controleze.

Dezvoltarea emotionala a elevilor este decisiva pentru succesul lor in viata si nu doar pentru rezultate scolare.

In concluzie, daca ii ajutam pe copii sa isi imbunatateasca constiinta de sine si increderea in sine, sa isi controleze emotiile si impulsurile suparatoare si sa-si dezvolte empatia, rasplata lor nu va consta doar intr-un comportament inbunatatit, ci si in performane academice masurabile.

Daca I.E. ar fii la fel de raspandita ca si I.Q.-ul si la fel de inradacinata in societate ca aceasta drept masura a calitatii umane, atunci familiile noastre, scolile, slujbele si comunitatile in care traim vor fi toate mai umane si mai stimulatoare.

BIBLIOGRAFIE:

Goleman, D., 2005, "Inteligenta emotionala", Ed. Curtea Veche, Bucuresti.

Hayward, S., 1999, "Biopsihologie", Ed. Tehnica, Bucuresti.

Roco, M., 2004, "Creativitate si inteligenta emotionala", Ed. Polirom. Bucuresti.