Semnificatia conceptului de educatie

Semnificatia conceptului de educatie

Din punct de vedere etimologic, conceptul provine din latinescul:

educo, -ere= a scoate un individ sau o fiinta dintr-o stare si a o introduce in alta stare.

educo, -are= crestere, hranire, ingrijire

In greaca exista o zeita ce poarta numele de Eduke.

Conceptul de educatie are origini foarte indepartate.

Sensuri ale termenului in limbajul comun:

impotrivire fata de incultura

actiune de comunicare organizata si controlata, care urmareste dezvoltarea experientei practice sau sociale a indivizilor

exemplu social necesar pentru imbunatatirea calitatii vietii

investitie sociala din perspectiva nevoilor sociale si, mai ales, din perspectiva cerintelor pietei muncii

Din punct de vedere istoric, conceptul de educatie a evoluat de la intelegerea ei ca actiune sau fenomen care reda omului esenta cea mai profunda (aceasta semnificatie a fost dominanta in antichitate. De asemenea ea este dominanta crestinismului si a renasterii) la intelegerea educatiei ca si experienta.

Momentul, care a marcat trecerea de la un sens la altul s-a datorat lui J.J.Rousseau, prin diferentierea explicita a naturii umane de natura, in general, si a diferentierii existente intre om si adult. Din perspectiva lui Rousseau, educatia este un proces natural care vizeaza numai natura umana. Educatia este viata insasi a copilului, existenta lui.

Perspectiva rousseau-ista a dezvoltat mai multe puncte de vedere in intelegerea educatiei.

Un prim punct de vedere este cel biologizant care ia ca sistem de referinta, pentru intelegerea educatiei, realitatea biologica. De aici, s-au dezvoltat studiile de genetica, studiul asupra ereditatii umane. In esenta, ideea era: educatia este determinata genetic.

Alt punct de vedere este cel psihologizant

Intelege educatia ca pe o realitate psihologica, individualista. In consecinta, natura educatiei si finalitatile ei sunt implicite si vizeaza dezvoltarea capacitatilor psihice pana la limita maxima.

Scopul educatiei este de a orienta, de a stimula dezvoltarea.

Al treilea punct de vedere este cel sociologizant (sociologic)

Intelege educatia ca pe un fenomen social. Prin urmare, educatia este determinata din exterior si este, prin excelenta, un proces de socializare care vizeaza transformarea fiintei biologice in fiinta sociala.

Educatia este un fapt multidimensional bio-psiho-social.

In paralel cu evolutia si diversificarea sensurilor educatiei, au aparut termeni noi legati de diversificarea surselor educatiei. Termenul cel mai obisnuit si care acopera sensul educatiei este cel de educatie formala sau scolara. Semnificatia cea corecta este o educatie intentionata, organizata, sistematica si evaluata. Este forma principala de educatie in prezent.

Imperialismul social a venit cu critici asupra educatiei.

Educatia non-formala= educatie de tip institutional, dar non-scolar care are si alte obiective in afara de cele educationale.

Educatia implica mai multe tipuri de actiuni:

actiuni extrascolare realizate sub indrumarea profesorilor

actiuni care vizeaza educatia adultilor. Actiunile parascolare sunt actiuni de reciclare, de reorientare profesionala

actiuni peri-scolare cele= cele ce se realizeaza in mediul socio-cultural ca mijloace de divertisment sau de odihna activa (scoala paralela)

Educatie informala sau incidentala= acea educatie cu caracter spontan si nesistematic, care se realizeaza prin contactele directe ale individului cu mediul social, de cele mai multe ori aceste influente fiind hotaratoare.

I. Concluzie: In literatura de specialitate se identifica urmatoarele perspective posibile asupra educatiei:

a)      Educatia ca proces - este actiunea de transformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane.

b)      Educatia ca actiune de conducere - este dirijarea evolutiei individului spre stadiul de persoana adulta, formata, autonoma si responsabila.

c)      Educatia ca actiune sociala - este activitatea planificata care se desfasoara pe baza unui proiect social si care comporta un model de personalitate.

d)      Educatia ca interrelatie umana - este procesul de comunicare care necesita efortul comun si constient intre cei implicati, dintre care unul este educator, si altul educat.

e)      Educatie ca ansamblu de influente - include actiuni deliberate ori nu, explicite sau implicite care intr-un fel sau altul determina devenirea unui individ.

II. Trasaturile definitorii ale educatiei ca fenomen social si individual sunt urmatoarele:

a)      Educatia este un demers aplicabil exclusiv fiintei umane (presupune existenta constiintei).

b)      Educatia este deliberata, insa este mai mult o propunere, o intentie si nu o certitudine, actiunile intamplatoare sau educationale nu pot avea influenta automata, ci sunt mediate, exploatate si integrate intr-un complex de mesaje educogene sau educationale.

c)      In masura in care influentele sunt asumate de institutii, actiunile educationale permit organizare, structurare si chiar planificare din perspectiva sarcinilor si a timpului.

d)      Educatia se realizeaza din perspectiva unui ideal de persoana, ideal acordat la reperele culturale si istorice, nationale si internationale, precum si la determinante psihologice, care tin de psihologia varstelor sau de caracteristicile unei generatii.

e)      Educatia nu este o etapa limitata la o anumita varsta. Ea este un proces continuu si permanent care se intinde pe tot parcursul vietii unui individ.